Când auzi expresia „accident de circulație”, primul gând este la două mașini care și-au șifonat reciproc capotele pentru că șoferii nu s-au înțeles cine are prioritate, la o mașină încolăcită în jurul unui stâlp sau înfiptă într-un cap de pod, pentru că era beat. Ne amintim că și noi, pietonii, suntem participanți la trafic atunci când auzim scrâșnind disperat frânele unei mașini pe care nu o văzuserăm sau când ne face ciuciulete vreo mașină care traversează o baltă. Și totuși, conform statisticilor Poliției ieșene, 312 dintre accidentele rutiere de anul trecut, un sfert din total, i-au implicat pe pietoni. De fapt, mai mult a fost vina pietonilor decât a șoferilor, între noi fie vorba. În 168 de cazuri, pietonii au fost cei care au traversat strada ca zevzecii. În alte 144 de cazuri, șoferii au confundat frâna cu accelerația. Totuși, de ce sunt așa de multe accidente în care sunt implicați pietonii? Se poate face ceva, dincolo de clasicile „campanii de informare”, ca numărul accidentelor să scadă?
Vechi de 2.000 de ani
Statistic, au loc mai multe accidente pe trecerea de pietoni decât în afara ei. Mai mulți oameni sunt călcați pe trecerea oficială decât traversând aiurea prin locuri nemarcate. O explicație logică este că majoritatea oamenilor traversează regulamentar și doar câțiva se aruncă în fața mașinii pe după vreun stâlp. Un studiu european a mai identificat însă încă o cauză, ceva mai ciudată. Însăși designul zebrei predispune la accidente. Liniile albe longitudinale predispun șoferul să accelereze, nu să frâneze. O barieră transversală te face să oprești. În copilărie ne distram punând o furnică pe o foaie de hârtie și trăgând cu carioca o linie în jurul ei. Biata furnică se apropia de linie, o percepea ca pe un obstacol și încerca să o ocolească. Umbla de năucă în cerc. Cam la fel e și cu zebrele. Nu degeaba în ultimii 20 – 30 de ani s-a generalizat tragerea și a unei linii transversale, de-a curmezișul benzii de circulație. A existat ideea înlocuirii zebrei longitudinale cu dungi transversale, dar s-a renunțat. Deh, tradiția. La romani, străzile erau folosite și drept canalizare. Ca să treci de pe un trotuar pe altul fără să te afunzi în mizerie, din loc în loc erau amenajate „zebre”, din bolovani lunguieți dispuși exact ca dungile de azi. E greu să renunți la un obicei vechi de 2.000 de ani.
Primul semafor
La fel cum e greu să renunți și la culorile standard ale semaforului, roșu și verde, deși verdele este mai greu vizibil noaptea, de exemplu. Doar că primul „semafor” făcut vreodată, în Anglia de la jumătatea secolului XIX, arăta ca o barieră pentru pietoni, acționată cu manivela de un polițist. Ca pietonii să vadă unde e trecerea, pe timpul nopții erau aprinse două lămpi cu gaz: una verde, cealaltă roșie.
Mici variații
Tocmai din cauza tradițiilor și inovațiile în domeniu sunt rare și greu de aplicat. Pe vremuri, verdele pentru pietoni se schimba în roșu sau invers, brusc. Acum, în ultimele secunde de verde, acesta devine intermitent. Tehnic, acest lucru înseamnă „nu vă mai angajați în traversare, că nu aveți timp să treceți”. În fapt, mulți pietoni înțeleg că trebuie să înceapă să alerge pe zebră. Că acest lucru e interzis, e altă discuție.
La 30 de yarzi
Tot interzis este ca mașinile să oprească la mai puțin de 25 de metri de zebră, doar că nimeni nu stă să măsoare distanța. Iar mulți șoferi nu doar opresc, ci chiar parchează chiar pe trecere. Mașinile parcate până aproape de trecere au darul să-i derute pe șoferii aflați în mers, pentru că trecerea de pietoni devine mai greu vizibilă. Tocmai de asta, englezii au venit cu o idee interesantă, aplicată însă doar la ei și în Commonwealth. Cu 27,42 metri înaintea trecerii de pietoni, pe marginea drumului începe să fie trasată o linie în zig-zag. Linia punctată dintre benzi este și ea trasată tot în zig-zag. E imposibil să nu-ți sară în ochi, chiar dacă trecerea de pietoni nu se vede de mașini. De ce 27,42 metri? De fapt, sunt 30 de yarzi, că englezii se simt mai șmecheri dacă folosesc unitățile lor de măsură medievale.
Alte idei bune
O idee încă mai frumoasă a început să fie aplicată și la noi. Prin Târgu Mureș, de exemplu. Înaintea trecerii de pietoni, strada este pur și simplu vopsită într-un roșu aprins, ca cel al pistelor de bicicliști asfaltate de la noi. Iarăși, este vorba de o chestie care sare în ochi oricărui șofer (foto). E drept, ca multe idei preluate de la alții, și aceasta este aplicată la noi doar pe jumătate. În străinătate, astfel de treceri sunt semnalizate, suplimentar, cu butoni reflectorizanți înfipți în asfalt. Ți se semnalează astfel de la distanță că se apropie o trecere de pietoni. În alte părți, se folosesc zebre bicolore, spațiile dintre dungile albe fiind vopsite în roșu. E vorba de același lucru: ceva să sară în ochi.
Scad accidentele
Acest gen de măsuri a făcut ca în alte părți, numărul accidentelor petrecute la trecerea de pietoni să scadă seminificativ, concomitent cu reducerea vitezei medii a mașinilor pe tronsoanele respective. Dacă ne uităm puțin prin Iași, zone precum Păcurari, Independenței sau Nicolina ar fi cele mai potrivite pentru aplicarea unor astfel de inovații. Pe aceste bulevarde mor cei mai mulți oameni.