Idee simplă, dar eficientă: circuit turistic cu tramvaiul

Dragii noștri, am tot vorbit noi și probabil nu vom mai termina niciodată de vorbit, despre turism. E acea marfă pe care un oraș o vinde atunci când nu are nimic altceva de vândut. Sau pe care o vinde la pachet cu alte mărfuri, că dacă poți vinde mai mult, de ce nu? Bun, când un oraș are turnul Eiffel, palatul Versailles, Parthenonul sau turnul Londrei, e de-ajuns să pună pe cineva la intrare să taie bilete. Se vor găsi mereu turiști dornici să-și facă un selfie cu securea care a decapitat-o pe Maria Tudor sau cu ruinele templului atenian. Dar dacă nu ai un monument cu sonoritate mondială, ce mai vinzi? Păi, vinzi la prețul biletului de intrare în Louvre tot ce poți vinde ca imagine. Dai 20 de lucruri în locul unuia singur, dar știi că ți-ai câștigat turistul zgârcit care vrea multe la prețul unuia singur. Despre acest turist, care vrea să vadă multe fără să bage mâna în buzunar prea mult, vom vorbi și noi mai departe.

Proiectul TramTur
Sătui probabil să aștepte ca turiștii să deschidă timizi ușile prăfuite ale muzeelor, timișorenii s-au gândit să aducă orașul la îndemâna turistului. Proiectul TramTur înseamnă pe scurt un traseu turistic parcurs cu tramvaiul, prin dreptul celor mai importante obiective ale Timișoarei. De fapt, nu neapărat cele mai importante, cât cele mai definitorii, cu bune și rele. Se pleacă din Piața Libertății și se trece prin Piața 700, pe lângă Catedrala Mitropolitană și Parcul Central, Sala „Constantin Jude”, abator, fabrica de bere, palatul administrativ. E o plimbare de o oră, în care turiștii află jaloanele principale ale istoriei orașului, de la eliberarea de sub turci de către prințul Eugeniu de Savoia și până la revoluție.

All inclusive în tramvai
Plătești un bilet de 15 lei ca adult sau 5 lei pentru un copil, dar vezi cam tot ce ar fi de văzut. Există și ghid audio, mai ieftin decât unul în carne și oase, wi-fi, iar pentru doritori, un automat de băuturi răcoritoare. Dacă ar fi să traducem în termeni ieșeni acest traseu, ar fi un fel de Piața Unirii – Bazar – Mitropolie – Polivalentă – Frigorifer – fabrica de bere Zimbru – Prefectură. E drept, nu sunt ele chiar una după alta, dar cam asta înseamnă traseul timișorean. Treci pe lângă puncte definitorii ale orașului, dar nu neapărat turistice. Ce ai avea în fond de văzut într-un bazar sau la o sală polivalentă? Când vezi însă tot orașul la 15 lei, parcă nu prea mai simți banii.

100 de obiective turistice
Modelul timișorean nu e unic. La Constanța s-a adoptat modelul londonez, al autobuzelor supraetajate. S-au luat șase autobuze care sunt plimbate pe linia turistică CiTy Tour, valabilă în timpul sezonului estival. Traseul pleacă de la gară, trece prin port, prin portul turistic, pe bulevardul Mamaia, până în stațiune. Pe traseu pot fi văzute peste 100 de obiective turistice importante din Constanța, de la Silozurile „Anghel Saligny”, vechea bursă maritimă, moscheea, cazinoul, acvariul, farul genovez, delfinariul sau satul de vacanță. Urci unde vrei, cobori unde-ți place. Dai trei lei pentru o călătorie sau 5 lei, valabil toată ziua. Ultimul tip de bilet e chiar o idee interesantă. Cobori din autobuz, vizitezi ce ai de vizitat și te urci în următorul autobuz, pentru a continua plimbarea.

Prin tot orașul
Această idee, a turismului din tramvai sau autobuz este larg răspândită în Europa. La Varșovia, ai un astfel de tramvai care te plimbă prin tot orașul, introdus cu ocazia celei de-a 110 aniversări a electrificării liniilor locale. E mic, model vechi, așa că dacă vrei să urci, e de preferat să o faci de la capăt de traseu. N-ai ghid decât în weekend-urile de vară, iar chiar și atunci, doar în poloneză, limba aia pe care n-o pot vorbi decât ei. Cu toate acestea, tramvaiul e constant aglomerat, poate și pentru că i se face o reclamă intensă în toate ghidurile turistice varșoviene.

Cu rufele în public
Dacă țările est-europene au mers pe ideea valorificării trecutului, cu accent pe perioada comunistă, în vest nu există astfel de complexe. Capitala Finlandei, Helsinki, oferă o variantă modernă, cu un tramvai nou-nouț de mare capacitate. Timp de 3-4 ore, un ghid poliglot îți descrie orașul pe care îl parcurgi. Primești o gustare, să nu-ți vină să cobori din tramvai. Costul e semnificativ: 55 de euro nu sunt chiar de ici, de colo. Dar primești și un bilet valabil 24 de ore pentru transportul public din întreaga regiune Helsinki, așa că s-ar putea să și merite, dacă vrei să-ți petreci un weekend întreg în Finlanda. Oraș așezat pe dealuri, ca și Iașul, Lisabona oferă și ea turiștilor posibilitatea unei vizite din tramvai. Treci prin cartierele istorice, cu străzi înguste, unde vecinii discută între ei din balcoane, peste stradă, iar între clădiri sunt întinse frânghii cu rufe puse la uscat. Portughezii n-au nicio problemă în a-și afișa rufele în public. Dimpotrivă, scot și un ban frumos din asta. Firește, tramvaiul trece și prin cartiere luxoase sau administrative cum este Lapa sau prin dreptul principalelor atracții turistice ale orașului. Ghidul îți furnizează informații în principalele limbi vorbite de turiști, inclusiv japoneza, rusa, chineza sau chiar olandeza.

Într-un anonimat total
Iașul e încă departe de așa ceva. Au venit studenții de la Geografie cu ideea unui Tramvai al Comunismului, care a fost lansat până la urmă în toamna anului trecut. Vagonul e românesc, construit în 1959, deci ilustrativ pentru epoca aleasă. Traseul, Târgu Cucu – Podu Roș – CUG 2 – Copou – Târgu Cucu este menit să evidențieze transformarea urbanistică a Iașului în perioada comunistă. Partea proastă e că vagonul circulă doar sâmbăta, aproape în complet anonimat. Doar câteva afișe recomandă trecătorilor acest tramvai. Noi înșine, nu am reușit să ne intersectăm decât o singură dată cu el. Nici traseul în sine nu e din cale-afară de fericit ales, pentru că ocolește tocmai cea mai ilustrativă parte a Iașului pentru perioada comunistă: Zona Industrială. Noi mai degrabă l-am fi pus să meargă tocmai pe ruta Dacia – Zona Industrială, adică urmând traseul obișnuit al unui muncitor ieșean în perioada comunismului: de la cartierele-dormitor la locul de muncă și înapoi. Dacă tot prezentăm istoria comunistă a Iașului, măcar să rezulte o imagine clară și fidelă a acestuia.