Știți care sunt cei mai fericiți oameni din lume? Unde trăiesc ei? A, nu vă gândiți la șeicii din Dubai, care au moștenit de la bunicu’ o oază cu palmieri, iar când s-au apucat de plantat bostani au dat la primul hârleț de petrol. Ne referim la comunități ceva mai mari, gen orașe sau popoare. Oricum, se zice că banii n-aduc fericirea, așa că îi lăsăm pe șeici în treaba lor. Oficial, după declarațiile șefilor de stat, cei mai fericiți oameni trăiesc în Bhutan, la egalitate cu locuitorii Coreei de Nord. Coreenii populari și democrați n-o să aibă curaj în veci să spună că nu le e bine. Nu de alta, dar în țară există mai multe lagăre de muncă forțată decât cinematografe. Majestatea Sa Jigme Khesar Namgyel Wangchuck, șeful minusculului regat Bhutan din munții Himalaya, e așa de convins că bhutanezii lui sunt fericiți, încât a dispus ca economiștii țării să nu mai calculeze PIB-ul în funcție de producția țării, ci în funcție de criterii numai de măria-sa știute. Bhutan e singurul stat din lume în care se calculează Produsul Intern Brut de Fericire. Având în vedere că speranța de viață în Bhutan e cu aproape 5 ani mai mică decât în România și că o zecime din locuitori au fost expulzați sau au șters-o în anii ’90 ca să nu moară prea tineri, avem unele dubii cu privire la fericirea bhutanezilor. Până la urmă, fericirea e greu de prins în statistici, pentru că e subiectivă. Totuși, taman despre asta vom vorbi și noi azi. Despre cât de fericiți sunt ieșenii noștri și despre cât de bine se simt în orașul lor.
Idee din Melbourne
Statistica folosește așa-numita lege a numerelor mari. Cu cât e mai mare și mai divers eșantionul statistic, cu atât precizia rezultatelor este mai mare, pentru că răspunsurile exagerate sunt anulate de multitudinea celor care spun altceva. Pe asta se bazează și organizațiile care fac clasamente ale fericirii sau, în termeni oficiali, ale „calității vieții”. Acum vreo 10 ani, un lector de la Facultatea de management și marketing a universității din Melbourne, Mladen Adamovici, a înființat un site pe care îi invita pe oameni să povestească, în cifre, despre orașul în care trăiesc. Site-ul ia în calcul zeci de indicatori diferiți, referitori la orice: cât te costă o bere la un restaurant, cât timp îți ia să ajungi la serviciu, cât te costă chiria, cât de sigur te simți pe stradă, cât de poluat e aerul pe care îl respiri, cât de atenți sunt medicii cu tine în spital și tot așa. Toate acestea se adună pe categorii și se compară cu statistici de încredere, cum sunt cele ale Băncii Mondiale. Rezultatul e un indice al calității vieții, actualizat periodic. Indice care cuprinde și patru orașe din țara noastră: București, Cluj-Napoca, Iași și Timișoara. Le-am pus deocamdată în ordine alfabetică.
Cădere în clasament
Conform calculelor Numbeo, că așa se cheamă inițiativa australianului, clujenii o duc cel mai bine din toată România. Timișoara e pe locul doi, Iașul pe trei, iar Bucureștiul, pe patru. Asta, în România, pentru că dacă ne comparăm cu alte orașe din Europa sau din lume, evident că suntem mult mai jos. În lume, la jumătatea anului trecut, Cluj-Napoca se afla pe locul 101, Timișoara – pe 112, Iașul – pe 124, iar Bucureștiul – pe 149. La jumătatea acestui an, trei din patru orașe urcaseră în clasament, ceea ce ar însemna că locuitorii lor simt că o duc mai bine. Astfel, clujenii au urcat pe locul 92, Timișoara – pe 109, Iașul – pe 129, iar Bucureștiul – pe 148. Trei din patru orașe au urcat în clasament, Iașul fiind excepția. Cluj-Napoca a urcat 9 poziții. Bucureștiul a urcat o poziție, iar Timișoara alte trei. Comparativ cu celelalte orașe importante ale României deci, Iașul nici măcar nu stagnează, ci coboară. De ce?
Salarii mai mari la Cluj
Motivele ar fi ele mai multe, pentru că majoritatea indicatorilor statistici ne trag în jos. De exemplu, comparativ cu anul trecut, indicele puterii de cumpărare a crescut cu aproape două puncte în Cluj-Napoca, în timp ce în Iași el a stagnat, dând chiar ușoare semne de scădere. Creșterea de la Cluj-Napoca poate însemna fie salarii mai mari, fie prețuri mai mici, fie ambele. Cum România cunoaște cea mai mare rată a inflației din Europa, am fi de părere că prețurile n-au scăzut nici la Cluj-Napoca. Înseamnă că au crescut salariile. La Cluj-Napoca, salariul mediu net era la sfârșitul anului trecut de 3.026 lei, față de doar 2.691 lei la Iași. Diferența este de 12,5%, ceea ce nu e puțin deloc. Cum lefurile bugetarilor sunt aceleași oriunde în țară, existența unei diferențe nu poate proveni decât din salariile din mediul privat. Iar nivelul acestora este dat de nivelul de dezvoltare economică. Cu cât o zonă este mai dezvoltată, cu atât salariile vor fi mai mari. Iar acesta este primul punct în care Iașul a rămas în urmă.
Puterea de cumpărare
Ați auzit spunându-se că Cluj-Napoca este unul dintre cele mai scumpe orașe din țară din punctul de vedere al costului chiriilor. Așa și este. Chiriile sunt cam cu 40% mai mari la Cluj-Napoca decât la Iași. Enorm, dar insuficient pentru a anula ecartul salariilor. Luând în calcul și chiriile, prețurile în Cluj-Napoca sunt cu 9,3% mai mari decât în Iași. Dar salariile sunt mai mari cu 12,5%. Același lucru se poate spune și despre Timișoara și București, în comparație cu Iașul nostru. Până și în orașul de pe Bega puterea de cumpărare este mai mare decât pe malurile Bahluiului. Cu foarte puțin, dar este.
Siguranța cetățeanului
După cum spuneam la început, banii nu sunt totul. Calitatea vieții este puternic influențată și de siguranța cetățeanului. Degeaba ai bani, dacă n-ai curaj să ieși pe stradă. Din acest punct de vedere, suntem al treilea oraș din cele patru de care vorbeam. În general, Iașul este perceput ca un oraș sigur, cu un indice de 73,24, comparabil cu al Bucureștiului. Clujul însă, este considerat ca foarte sigur, indicele de siguranță fiind de 80,5. Din 100 de ieșeni, 90 se simt în siguranță când merg pe străzi ziua. La Cluj-Napoca, procentul este de 94%. Când e vorba de plimbarea pe timp de noapte, procentele sunt de 63%, respectiv 78%. Clujenii se declară mai îngrijorați de creșterea infracționalității decât ieșenii. Dar temerile lor par să plece de la faptul că le-au crescut pretențiile, în timp ce relaxarea noastră pare să însemne că ne-am resemnat. Aceasta pentru că în Iași se înregistrează 27 de infracțiuni la 1.000 de locuitori, în timp ce la Cluj-Napoca, doar 19. Pentru amatorii de statistici, la București sunt 28 de infracțiuni, iar la Timișoara, 25.
Medici indolenți
Și în privința sănătății publice, Iașul nostru este depășit de Timișoara și Cluj-Napoca. Poate surprinzător, timișorenii sunt mai mulțumiți de serviciile sanitare decât clujenii. Iar față de ieșenii noștri, aproape că nu există comparație. Pe o scală de la 1 la 100, gradul de încredere în funcționarea sistemului de sănătate este de 68 în Timișoara și de doar 57,5 la Iași. Eterna problemă este, în ambele orașe, timpul de așteptare în spitale. Doar 35% dintre ieșeni sunt mulțumiți de cât au trebuit să aștepte. La Timișoara, gradul de mulțumire este de 56%. Amabilitatea personalului medical a fost apreciată de 52% dintre ieșeni, dar de 63% dintre timișoreni. Diferențele sunt enorme și spun multe despre elemente care nu țin nici de cât de performante sunt echipamentele disponibile, nici de cât de bine funcționează canalizarea spitalului. Medicii din Iași sunt mai indolenți decât cei din Timișoara, iar asistentele, mai nesimțite.
Calitatea aerului
La Iași se vorbește tot mai mult în ultima vreme despre poluare. Și nu se vorbește degeaba. Și după acest criteriu, Iașul se află pe locul trei din patru. Evident, Bucureștiul este considerat de localnici cel mai poluat oraș din țară. Din nou, Cluj-Napoca este performerul, ca să folosim un neologism recent. Patru din 10 clujeni sunt nemulțumiți de nivelul poluării. La Iași, vorbim de 6 din 10. Și unii, și alții, sunt cam la fel de nemulțumiți cu privire la spațiile verzi existente. Clujenii stau ceva mai bine la calitatea apei sau la serviciile de salubritate, dar nu cu mult. Diferența apare, evident, la calitatea aerului, îndeosebi la poluarea cu particule în suspensie PM 10. Că nu este vorba doar de o percepție subiectivă a locuitorilor rezultă și din datele oficiale ale Organizației Mondiale a Sănătății. Conform acestora, nivelul poluării cu PM 10 la Iași este „moderat”, față de „scăzut spre moderat” în cazul Clujului. Un indice de 44, față de doar 27, dacă vă place precizia cifrelor.
Trafic de coșmar
Calitatea vieții se poate exprima în 1001 de feluri. Ultima modalitate despre care vom vorbi este traficul. Am mai povestit noi despre el, așa că nu ne vom lungi prea mult. Din nou, locul trei este al nostru, fără concurență. Doar Bucureștiul stă mai prost ca noi. Din nou, Timișoara stă cel mai bine. În medie, un ieșean petrece în trafic 34 de minute, față de doar 25 de minute, un timișorean. Aceasta, în condițiile în care un ieșean merge în medie, zilnic, 12,8 km cu mașina, iar un timișorean, 13,4 km. Mergem mai puțin, dar stăm mai mult. Firește, e vorba de o medie, făcută între cei care stau două ore încercând să ajungă din Bucium în centru și cei care merg două minute până la serviciu, pe o stradă pustie. Timișorenii folosesc însă mult mai mult bicicleta, decât noi. Dublu, mai exact.