Iașul, mai atractiv pentru basarabeni decât Chișinăul?

Am avut noi ocazia să vorbim odată de organizarea administrativă a țării noastre și pomeneam că una dintre plasele care formau județul Iași, plasa Ungheni, se întindea și dincolo de Prut. Firesc, de altfel, pentru că orașul basarabean este mult mai mare decât satul de pe malul drept al Prutului. De fapt, majoritatea satelor de pe malul „nostru” al râului își au un corespondent „dincolo”. Pentru Gorban, avem Cotu Morii și Nemțeni în Basarabia. Grozeștiul e împărțit de râu în două sate cu nume identic. La fel Măcăreștii. Și așa mai departe. Prutul e graniță de 70 de ani, dar în Moldova lui Ștefan cel Mare el era un râu interior, ca oricare altul. O gârlă pe care o treceai prin vad sau peste o punte. Un fel de Siret, care nu despărțea, ci unea. După 1991, când Basarabia a devenit independentă și, mai ales, după intrarea României în Uniunea Europeană, în 2007, faptul că Prutul nu înseamnă mare lucru a devenit tot mai evident. Iar prezența în imediata apropiere a graniței a unui oraș mare, cum este Iașul, centru universitar și hub de transport internațional, a făcut din municipiul nostru un adevărat magnet pentru basarabeni. Îi interesează posibilitățile de studiu, de a pleca la muncă în străinătate profitând de dubla cetățenie, dar ne aranjează și pe noi. Vine forță de muncă tânără, destul de bine pregătită, iar bariera lingvistică este nesemnificativă. Cumva, Iașul nostru a început să fie mai interesant pentru basarabeni decât chiar capitala statului de dincolo de Prut. Iașul rivalizează cu Chișinăul. Cine câștigă și cine pierde, vom vedea și noi mai departe.

Etimologie
Iașul s-a născut ca târg, la întretăierea a două drumuri comerciale medievale majore. Caracterul de centru comercial i-a și asigurat de altfel dezvoltarea și creșterea până la înființarea universității, la 1860. Dimpotrivă, Chișinăul s-a născut în jurul unei tabere militare, acolo fiind așezați de către domnii Moldovei mercenari secui, pentru a-i ține sub observație pe tătari. De altfel, și numele orașului este de origine ungurească, fiind derivat dintr-un diminutiv al lui Jenö. Kis-Jenö înseamnă pe ungurește un fel de „Eugenuț” sau „micul Eugen”. De asta și există un Chișinău-Criș în cealaltă parte a țării, de exemplu.

Evoluția populației
Ca tabără militară, Chișinăul a rămas timp de aproape 400 de ani un târg oarecare. Dezvoltarea lui a început după ce rușii au ocupat Basarabia, în 1812, transformând orășelul în capitală a noii gubernii. La acea dată, Iașul avea aproape 60.000 de locuitori. Chișinăul, abia 5.000. Orașul basarabean a recuperat puternic, pe la 1918 fiind egal ca populație cu Iașul. La acea dată, românii reprezentau doar 14% din populația Chișinăului, restul fiind ruși, ucraineni, evrei sau nemți. Și Iașul era destul de cosmopolit, dar românii reprezentau totuși 50% din populație. Redevenit capitală a RSS Moldovenești după 1947, Chișinăul și-a continuat creșterea alertă, ajungând astăzi la aproape 700.000 de locuitori, dublu față de Iași.

Migrație
Populația sa este însă în scădere, pierzând în ultimii 15 ani cam 50.000 de locuitori. Faptul este pus de autoritățile moldovene pe seama „hemoragiei” de tineri spre România. E și nu e adevărat, într-adevăr. E drept, cam jumătate dintre cei plecați din oraș sunt etnici români, dar cealaltă jumătate sunt ruși, ucraineni, bulgari sau găgăuzi. Iar aceștia nu emigrează spre România, ci spre spațiul fostei Uniuni Sovietice. Ca paranteză, Chișinăul nu este un oraș cu mult mai mare decât Iașul. Orașul nostru are 94 kmp, Chișinăul, 122 kmp, cu doar o treime mai mare.

Amprente comuniste
Chișinăul a fost puternic afectat în timpul celui de-ai doilea război mondial, fiind reconstruit cam în proporție de 70%. Mai are câte ceva din vechiul centru al orașului, ceea ce îl poate face atractiv din punct de vedere turistic. În orice caz, comuniștii au demolat mult mai puțin la ei decât la noi. Și au construit la greu, de la blocuri la fabrici. Cam ca la noi, cu diferența că noi aveam industrie încă din sec. al XIX-lea, în timp ce industria Chișinăului a fost edificată după anii ’50. Chișinăul avea industrie chimică, mecanică sau de prelucrare a metalelor. Fabricau tractoare, mașini de spălat, țevi, pompe, tricotaje și încălțăminte. În ce privește sectorul industriei ușoare, au fabrici de vin și coniac, de șampanie, de conserve, moară de făină sau combinat de tutun. A, și celebra fabrică de bomboane „Bucuria”.

Ce-a mai rămas
Spre deosebire însă de Iași, industria lor s-a descurcat mai bine decât a noastră după 1990, poate pentru că este capitala țării vecine. Chișinăul este motorul economic al Republicii Moldova, concentrând aproape jumătate din agenții economici ai țării și asigurând 45% din PIB-ul acesteia. În total, au vreo 400 de unități producătoare de băuturi și alimente, 380 de agenți economici în domeniul industriei constructoare de mașini și prelucrarea metalelor, 180 în industria ușoară și peste 120 în industria chimică. In multe domenii, contribuția Chișinăului este decisivă pentru economia Moldovei. Mobilier se fabrică aproape exclusiv la Chișinău. În privința fabricării de încălțăminte, hârtie, produse chimice, tutun sau mașini și echipamente, capitala basarabeană reprezintă peste 80% din producția națională. La Iași găsești prin preajmă doar argilă și lemn. La ei, sunt ceva mai multe: argilă, calcar, piatră de construcție, nisip sau pietriș, funcționează câteva cariere, ca și o fabrică de ceramică. Mai au mică industrie, utilă în industria semiconductorilor, ca și apă minerală bună pentru bolile gastro-intestinale. De fapt, 20% din apa livrată la robinete în Chișinău este de fapt apă minerală. Pe scurt, sunt tari, dom’le! Sau nu?

Top Financial Times
Cât de puternic este în fond Chișinăul din punct de vedere economic? Dacă-s așa de tari, de ce emigrează tinerii spre Iași? Financial Times a elaborat anul trecut o analiză profundă a orașelor și regiunilor europene cele mai potrivite pentru investiții pe termen lung demarate în 2018-2019. Analiza cuprinde zeci de topuri, în funcție de diverse criterii. Chișinăul și Iașul sunt menționate într-un singur top. În rest, din România apare la greu Bucureștiul și regiunea București-Ilfov. Noi și frații noștri de dincolo de Prut punctăm la capitolul orașelor medii ca dimensiuni, în funcție de eficiența economică. Toate primele 10 orașe din acest top sunt din Europa de Est: patru din Ucraina, două din Rusia și câte unul din România, Moldova, Lituania și Polonia. Chișinăul se află pe locul 3. Iașul nostru, pe 5. În schimb, Regiunea Nord-Est se plasează pe locul doi în topul regiunilor de dimensiuni medii, după același criteriu. Moldova nici nu există în clasament. Cum se traduce această eficiență economică? În cazul Chișinăului, ea se referă practic exclusiv la nivelul salariilor. Acesta este de fapt singurul avantaj competitiv al moldovenilor.

Comparația salariilor
Salariul mediu brut în Republica Moldova a fost în 2016, ultimul an pentru care Biroul Național de Statistică de la ei a prezentat date, de 1.149 de lei. Românești, da? Capitală fiind, Chișinăul a fost favorizat, leafa medie a fost de 1.368 lei. Din care se scad impozitele. Pe anul ăsta, se prognozează că leafa medie brută la nivel republican va ajunge la 1.414 lei, iar la Chișinău va fi probabil de 1.682 lei. La Iași, salariu mediu brut era în iulie anul trecut de 3.227 lei, adică dublu față de Chișinău. Moldovenii sunt eficienți pentru investiții doar pentru că salariile sunt foarte mici. Nici cu pensiile nu stau mai bine. Pensia medie în Republica Moldova este de 313 lei românești. La Chișinău e de 440 de lei. La Iași, pensia medie e de 1.045 lei, cu puțin sub nivelul național. E drept, țigările și băutura sunt mult mai ieftine „dincolo”, dar restul prețurilor nu sunt cu mult sub cele de la noi. Oricum, chiar cu lefuri duble, Iașul se situează, după cum am spus, pe locul 5 la competitivitate economică.

Cei mai săraci
Faptul că în Republica Moldova mai e mult până departe se vede clar din rezultatele concrete ale acestei „competitivități economice”. PIB-ul Republicii Moldova a fost în 2016 de 31 miliarde lei românești, din care în Chișinău s-au produs 13,9 miliarde lei, adică 20.265 lei pe locuitor. PIB-ul Iașului, deși reprezintă doar 3,1% din cel național s-a ridicat la 23,6 miliarde lei, mult peste cel al Chișinăului și cu mai puțin de un sfert mai mic decât al întregii Republici Moldova. Statul de peste Prut este considerat ca fiind cel mai sărac din întreaga Europă, chiar luând în calcul și statele din afara Uniunii Europene. PIB-ul Republicii Moldova raportat la populație este jumătate din cel al Albaniei, cu care era comparabilă la începutul anilo ’90.

Terenuri scumpe
Pe moldoveni îi trag mult în spate nivelul corupției, infrastructura mult mai proastă chiar decât a noastră, care nu e strălucită sau absența securității energetice. România este aproape independentă din acest punct de vedere, în timp ce basarabenii sunt dependenți într-un grad deosebit de mare de Rusia. Chișinăul este ținut în loc și de prețul terenurilor, comparabil cu cel de la noi. Nu e nicio sfârâială pentru un investitor străin să meargă acolo, știind că ce economisește la lefuri trebuie să dea ca șpagă. În afara Chișinăului, prețul terenului construibil pleacă de la 20 de euro, dar ajunge ușor la 75-100 euro/mp, ceea ce este enorm. O medie ar fi în jur de 50 de euro/mp. Într-o zonă semi-centrală, prețurile variază între 150 și 300 euro/mp. În centru, ajunge la 4-500 euro/mp, comparabil cu prețurile de la noi. Cu marea diferență că la Iași periferia este mai ieftină.

Concluzie
Una peste alta, Iașul nostru poate fi comparat cu o capitală de stat, dacă statul respectiv este Republica Moldova. Marea diferență este că Iașul crește constant, în timp ce la Chișinău nu se poate spune același lucru. Oficial, Republica Moldova se așteaptă la o creștere economică de vreo 4% în acest an. Neoficial, această creștere va fi complet înghițită de inflație, iar experții străini vorbesc de o stagnare. Este unul dintre motivele pentru care basarabenii vin aici, nu invers.