Când a inventat expresia „lasă-mă, să te las”, românul anonim a avut probabil în fața ochilor un moldovean. Ăștia sunt un soi ciudat de oameni. Gândesc iute și bine. Identifică repede care este problema, ca și soluția acesteia, pentru că sunt isteți. Se apucă repede de treabă, cu eficiență, că așa le e felul: sunt aprigi. Iar pe urmă își pun sapa pe umăr și se duc la fel de iute spre crâșmă, că doar treaba poate fi terminată și mâine. Și așa nu se mai face nimic până la capăt. Iar noi, ieșenii, trebuie să o reunoaștem, suntem cei mai moldoveni dintre moldoveni.
Idee veche
Acum vreo 15 de ani, pe când România abia ieșea din prea lunga tranziție economică, și încă nu știa încotro are de gând să se ducă, vreo câțiva ieșeni s-au adunat în jurul unei scrumiere și au început să creioneze viitorul Iașului. Erau oameni din administrația noastră publică pentru care devenise clar că în secolul XXI specialiștii formați într-un singur domeniu nu mai au viitor, ci acesta aparține echipelor pluridisciplinare. În care ai câte un expert din zece domenii. Cândva, un Leonardo da Vinci putea înmagazina într-un creier toate cunoștințele umanității, venind cu idei noi din zece domenii. Acum, știința e pur și simplu prea complexă pentru un singur om.
Plan fabulos
Ideea era destul de complexă, dar logică. Cele cinci universități se unesc într-un singur consorțiu universitar care să construiască o platformă integrată de cercetare și un campus universitar nou, cu spații separate de învățământ, cercetare și acomodare, cămine noi, cantină, sală de sport polivalentă și o clădire principală cu spații comune de predare și laboratoare multidisciplinare. Urma să mai fie construit un centru expozițional universitar, care să găzduiască și centrele culturale francez, german, britanic, arab și care o mai fi. În noul campus ar fi urmat să funcționeze centre de cercetare și transfer tehnologic în domeniile medical, ingineresc și IT. Gruparea tuturor universităților laolaltă ar fi îmbunătățit rezultatele cercetării ieșene și ar fi permis totodată atragerea investitorilor străini, interesați de specialiști pluridisciplinari.
Consorțiu abandonat
La acea dată, ideea era probabil prematură. Existau avantaje clare, dar mediul academic abia dăduse de gustul autonomiei universitare și se temea de orice atingere a ei. Așa că ideea a fost lăsată baltă, din cauza simplelor orgolii omenești ale unor rectori efemeri. A fost reluată acum vreo cinci ani, cu entuziasm, de pe alte poziții, mult mai flexibile. Probabil era și conjunctura nimerită, pentru că cei mai puternici rectori erau pe final de mandat, așa că își permiteau să facă planuri pe termen lung care nu i-ar mai fi afectat în niciun fel. Entuziasmul a trecut însă moldovenește, adică rapid, iar consorțiul universitar a fost abandonat din nou. Culmea, că nimeni nu-i contestă necesitatea. Toate creierele mari ale Iașului adunate la un loc, putând să gândească împreună lucruri pe care niciunul nu le-ar putea duce la bun sfârșit singur. Specialiști plurispecializați, capabili să rezolve orice problemă ridicată de vreo fabrică, fără să fie nevoie să se apeleze la experți străini. Iar pentru studenți, un campus modern, cu toate facilitățile necesare obținerii celor mai bune rezultate. Toate bune, dar nimic.
În altă parte
Dar ce ne enervează pe noi cel mai mult nu e doar că se nasc idei foarte bune care sunt apoi abandonate. Dacă ar fi doar o discuție între zece ochi, încă ar fi bine. Problema e că ideea este lansată cu surle și trâmbițe, care se aud peste munți și văi. Iar uneori, o idee 100% ieșeană, prinde rădăcini în altă parte.
Simplu ca „ bună ziua”
Oradea este reședința județului Bihor, un municipiu mediu ca dimensiuni și un centru universitar la fel de mediu, aproape banal. Iașul scoate 11.500 de absolvenți în fiecare ani. Oradea, doar 3.700. Fără alte calcule, putem spune că Oradea este un centru universitar de 3-4 ori mai puțin important ca Iașul. Și totuși, primarul Oradei a lansat chiar zilele trecute un proiect de masterplan (foto sus) al unui campus universitar nou, pe aceleași direcții ca cel lăsat la dospit la Iași de 15 ani.
Planul orădean prevede investiții de vreo 2 milioane de euro anual pe durata a 10 – 15 ani, adică 20 – 30 de milioane de euro. Sumă relativ mică, de zece ori mai mică decât cea implicată de proiectul nostru, dar care, administrată judicios, va duce la aceleași rezultate. Pe scurt, cămine studențești noi, cu 1.300 de locuri, un bazin olimpic, o bază sportivă extinsă pe structura celei deja existente, spații educaționale noi, vreo trei sere pentru facultățile de profil, un centru administrativ și un imobil destinat activităților studențești. Simplu și eficient. Noi gândim, ei fac. Păi, treabă-i asta?