Pe când încă ne pregăteam să clădim comunismul, adică prin gimnaziu, am avut o profă de limba română din categoria „jos pălăria”. Ce gramatică și ortografie știm acum, atunci am învățat, că tipa era în stare să te lase corijent fără să clipească pentru un simplu dezacord. Cam tot de atunci ni se trage probabil faptul că atunci când auzim vorbindu-se romgleza corporatistă la modă ni se zbârlește părul pe ceafă. De ce să spui „focusat”, cuvânt care nici nu există în limba română, când poți folosi simplul „concentrat”. De ce „meeting” în loc de „ședință”, „ad” în loc de „anunț”, „damage” în loc de „pagubă”? Cum vă sună o expresie de genul „cred că face sens să forcastăm în continuare pe pipeline-ul deja existent, în care customizăm produsele de end-user”? Ați priceput ceva? Și totuși, există situații în care „limba noastră-i o comoară” este prea săracă pentru a cuprinde concepte mai nou-apărute. Pe alea, le luăm ca atare și încercăm să le înțelegem. Mai ales că odată cu aderarea la Uniunea Europeană și reintrarea României în rândul țărilor normale, am ajuns să preluăm și să folosim instituții care nu au avut niciodată un echivalent la noi. Despre două astfel de concepte vom vorbi și noi în continuare. Nu de alta, dar în ultimii ani ele au intrat și în limbajul politicienilor și îi auzim în fiece campanie electorală vorbind despre „huburi” și „clustere”.
„Butuc” și „mănunchi”
Știți că nu ne place să dăm nume, să nu se spună că lăudăm/înjurăm pe careva. Iar când e vorba de huburi și clustere, n-am inventat noi roata, și nici politicienii noștri. Au preluat și ei ideile de la alții. Așa a ajuns să se vorbească de prin 2012 de Iași ca hub IT, educațional, de afaceri sau medical, ca și de constituirea de clustere IT, agricole sau de turism. Prima oară când am auzit acești doi termeni, ne-am uitat la individul care reușise să-i folosească într-o singură frază ca… cine știm noi la poartă nouă. Fraza în ansamblu nu avea nicio noimă decât dacă știai dinainte cu ce sens folosea politicianul în cauză cuvintele hub și cluster. Nu de alta, dar în românește nu înseamnă nimic „butuc IT” și nici „mănunchi de turism”.
Pe verticală și orizontală
Una din cele mai simple traduceri ale termenului „hub” îl definește ca fiind un mediu de afaceri controlat, în care rezidenții au acces la oportunități pentru creșterea accelerată a întreprinderii pe care o conduc, atât pe verticală, cât și pe orizontală. Clar, nu? Firește că nu. Hai să o luăm pe bucățele. Mediul controlat de care este vorba poate fi unul fizic, clar delimitat sau unul vag, precum un oraș. De exemplu, un incubator de afaceri este un hub. E un loc în care firmele prezente, mai ales nou-înființate, beneficiază de servicii gratuite care le scutesc de unele cheltuieli precum contabilitatea, reclama sau prospectarea piețelor, care le-ar da peste cap bugetul limitat de care dispun. Primesc și consultanță gratuită, aceste avantaje permițându-le pe de o parte să facă economii, iar pe de alta să beneficieze de pe urma experienței altora și deci să se miște mai repede și mai eficient pe piață. Scăpând de griji secundare față de obiectul principal de activitate, firma se poate concentra pe calitatea produsului oferit, asta fiind dezvoltarea verticală, ca și pe creșterea numărului de angajați și a cifrei de afaceri, ceea ce reprezintă dezvoltarea orizontală. Parcă începe să fie mai clar, nu?
16.400 de it-iști
Extins la nivelul unui oraș, conceptul de hub înseamnă practic ca întreaga comunitate să sprijine domeniul respectiv. Dacă ne facem reclamă că Iașul este un hub IT, o firmă interesată de deschiderea unei sucursale va înțelege că aici va găsi un mediu prietenos cu investitorii din domeniul software. Ce înseamnă asta? De exemplu, să găsească ușor spații de birouri, cum este cazul ansamblului Palas. Înseamnă să găsească o rețea cu o viteză ridicată a internetului. Am mai vorbit noi pe tema asta. Multe merg prost la noi, dar măcar netul merge „blană”. Deci, s-a bifat și asta. Mai înseamnă să găsească specialiști în domeniu, pentru a nu trebui să-și care angajații de la mama naibii până aici, ci să-i poată angaja dintre cei locali. Avem universități care nu mai prididesc să pregătească IT-iști, deci am bifat și asta. Nu în ultimul rând, să găsească o deschidere a administrației publice către acest domeniu, să nu se trezească pe cap cu tot felul de inspectori care să-i ceară ștampile de la Autoritatea Navală sau de la Inspectoratul pentru Calitatea Semințelor. Iașul a reușit să devină în ultimii ani un hub regional IT, ceea ce înseamnă că și autoritățile noastre au fost suficient de deschise. Din toată Moldova, Iașul găzduiește cele mai multe firme IT. În acest domeniu lucrează 16.400 de ieșeni, adică 10% din totalul angajaților existenți în întreg județul.
Hub medical transfrontalier
Pe aceeași idee merg și celelalte trei idei de hub lansate în campaniile electorale de până acum. Hubul educațional înseamnă promovarea Iașului ca destinație a turismului de studii. Parțial, asta se și face. Doar parțial, însă. UMF a depășit nivelul la care studenții străini erau doar palestinieni și sirieni, adresându-se acum și statelor francofone din nordul Africii, dar și Franței înseși. Nu poți construi însă un Iași ca destinație educațională bazându-te pe o singură universitate care atrage studenți străini, mai ales că niciuna dintre universitățile noastre nu se află printre primele 500 din lume. De fapt, nici în top 1.000 nu le regăsim. În schimb, ideea de hub medical este viabilă, măcar la nivel regional. Cumva, suntem deja hub medical, că toți medicii vasluieni sau suceveni trimit aici cazurile la care își prind urechile. Avem de departe cele mai bune dotări în ce privește aparatura medicală, singurul centru oncologic din Moldova este aici, iar cei mai buni absolvenți ai UMF fie pleacă în străinătate, fie rămân la Iași. Din păcate, însă, echipamentele performante sunt în general în domeniul medicinii de urgență. Cu excepția Institutului de Oncologie, nu avem cine știe ce aparatură pentru tratamente pe termen lung. Câteva secții bine dotate pentru boli larg răspândite și construirea de hoteluri pentru aparținători ar putea face din Iași un hub medical regional veritabil. De fapt, din momentul în care se va construi și podul rutier de la Ungheni, Iașul ar putea deveni chiar hub medical transfrontalier.
Pretenții exagerate
Prin campaniile electorale s-a vorbit și de Iași ca hub de afaceri. În această privință însă, lucrurile sunt mai incerte. Nu suntem nici Honk Kong, nici Londra, pentru a strânge aici investitori financiari multinaționali de calibru. Infrastructura de comunicații pe care o deținem este suficientă pentru a funcționa ca hub IT, dar cam atât. Suntem departe de necesitățile impuse de dezvoltarea unei piețe bursiere, de exemplu.
Din Evul Mediu
În ce privește clusterele, acestea au rămas tot o necunoscută la noi până relativ recent, deși conceptul în sine are o vechime în literatura economică de aproape 100 de ani, iar în practică este cunoscut încă din zorii capitalismului. Conform legislației noastre, clusterul reprezintă o grupare de producători, utilizatori și/sau beneficiari, constituită în scopul punerii în aplicare a bunelor practici din Uniunea Europeană în vederea creșterii competitivității operatorilor economici. Adică, pur și simplu, o concentrare economică. Cel mai bun exemplu de astfel de concentrare este reprezentat de breslele de meșteșugari din Evul Mediu. Toți fabricanții de postav din Brașov, de exemplu, erau grupați într-o breaslă. Aceasta stabilea nivelul producției pentru fiecare membru și prețul de vânzare, astfel încât practic, nu mai exista concurență decât la nivelul calității produsului finit. Cam la fel funcționează acum firmele de taximetrie din Iași: toate practică același tarif. Diferă doar mașinile folosite și gradul de bun-simț al șoferilor.
Cum funcționează
Firește, ceea ce am spus noi este o definiție voit simplificată a felului de funcționare a unui cluster. Un exemplu tipic, ca la carte, este la noi Breasla Constructorilor Ieșeni. Aceasta nu grupează doar firme de construcții, ci și producători de materiale de construcții sau transportatori. Practic, este o concentrare a activității pe un întreg lanț de furnizori. Cu ce ajută o astfel de concentrare? Păi, depinde la cine ne gândim. Pentru firmele membre, este evident: se evită, parțial măcar, concurența. Pentru a „combate” companiile din același domeniu dar aflate în afara clusterului, firmele membre tind să se specializeze pe un anumit segment al lanțului, ceea ce duce la creșterea calității produselor și la reducerea costurilor. Își permit să se specializeze, pentru că firmele dintr-un cluster tind să-și recruteze angajații din același bazin al forței de muncă. Dacă sunt instalator la o firmă din Breasla constructorilor și mă supăr pe patron, îmi dau demisia, dar mă voi angaja, cel mai probabil, la o altă firmă din cluster. Fie și pentru simplul motiv că am auzit deja de ea. În acest fel are loc un fel de transfer tehnologic neoficial, informația și cunoștințele circulând între firmele membre ale clusterului. De acest lucru vor beneficia toate firmele membre. Beneficiază și muncitorii, în cazul acestora crescând nivelul de calificare, dar și salariile. Tocmai pentru că se pot angaja ușor la altă firmă din cluster, patronii vor avea tendința să-i plătească mai bine, pentru a nu-i pierde.
Cluster agricol
Pe ansamblu, câștigă și societatea, funcționarea clusterelor și gruparea lor în poli de competitivitate fiind considerate motorul a ceea ce numim acum „poli urbani de creștere”. La noi, clusterele se află încă la niveluri incipiente, în domenii în care colaborarea este mai ușoară, cum sunt construcțiile, turismul sau agricultura. În agricultură, pentru a mai da un exemplu, orice fermier ar fi fericit să aibă în buzunar cartea de vizită a unui producător de îngrășăminte, cea a proprietarului unui service pentru utilaje agricole și cea a directorului de la Administrația Bazinală a Apelor, de unde va cumpăra apa necesară irigațiilor. Pe toți aceștia, îi poate întâlni la o ședință a clusterului agricol. Simplu, nu? Tocmai de aceasta, nu ar prinde deloc rău implicarea autorităților locale în stimularea grupării agenților economici. Deocamdată, sunt mai mult subiecte de campanie electorală, prezentate destul de sec. Cu oleacă de reclamă aplicată însă…
