În 1995, s-a semnat așa-numita „Declarație de la Snagov”. Toate partidele parlamentare de atunci s-au angajat ca, indiferent cine va fi la putere, să continue procesul de apropiere de Vest, cu obiectivul final de aderare la NATO și UE. A fost prima și ultima oară când toate partidele și-au asumat un obiectiv comun pentru țară. Pe urmă, toate au spus fraze sforăitoare de genul „Sănătatea, prioritate zero”, ori „Învățământul, prioritate absolută”, dar fiecare a văzut aceste priorități în alte culori. Ca urmare, nu s-a făcut mai nimic, precum în fabula cu racul, broasca și cu știuca. Puține au fost proiectele începute de unii și finalizate de alții. De regulă, fiecare, odată ajuns la putere, a șters cu buretele ce făcuseră precedenții și a luat-o de la zero. Asta, până acum vreo doi ani, când un partid a dat-o pe bune. În ce fel și cu ce consecințe, vom vedea în cele ce urmează.
Declarație de-acum doi ani
Noiembrie 2019. Pe atunci doar senator, actualul premier Florin Cîțu spunea, verde-n față: „Ar trebui să terminăm cu această propagandă, adică sănătatea și învățământul – priorități zero în România. Au fost 28 de ani priorități și nu știu dacă vă place cum arată atât sănătatea, cât și învățământul”. Mă rog, omul uita, voit sau nu, aspectul de care am vorbit mai sus, adică discontinuitatea dintre politicile partidelor în acest domeniu. Situația din sănătate sau învățământ nu se putea îmbunătăți nici într-o mie de ani, darămite în 28, dacă fiecare trage în altă direcție. Și nu se va îmbunătăți dacă ele vor fi șterse de pe lista de priorități. Omul uita și de proiectul lansat cu tam-tam de președintele Iohannis, „România educată”. Mulți au crezut atunci că a vorbit gura fără Cîțu. Poate voia să sublinieze altă idee, de fapt, deci era doar o exprimare nefericită. Deloc. Omul chiar vorbea serios și, preluând pixul de prim-ministru, și-a pus ideea în aplicare.
În toate satele
Acum vreo 5 ani, Guvernul s-a prins de o treabă. Prin Programul Național de Dezvoltare Locală se alocau bani grei pentru dezvolarea învățământului rural de toate gradele: grădinițe până și în ultimul sat, ba chiar și creșe prin comunele mai mari, școli, dotări de laboratoare ș.a.m.d. Lăudabil, nimic de zis, după 25 de ani de neglijare a faptului că jumătate din populația României trăiește la sat, dar se ajungea la cealaltă extremă: neglijarea învățământului superior, în condițiile în care România are cei mai puțini studenți din întreaga Europă, raportat la populația școlară și cel mai mic procentaj de tineri care urmează cursurile unei facultăți.
Cămine studențești
Așa că macazul a început să fie schimbat. A fost una dintre rarele ocazii în care Guvernul gândea în avans. Știind că de la demararea ideii unui proiect și până la finalizarea investiției trec cam trei ani, Guvernul a început să pregătească următoarea etapă. „Dom’le”, și-o fi zis el, „încă doi ani de investiții și terminăm, în linii mari, cu renovarea școlilor din rural. Hai să începem să facem hârțogăraia necesară investițiilor din sistemul de învățământ superior”. Și așa s-a și făcut. S-a dat sfoară-n țară ca universitățile să trimită propuneri de investiții, iar Companiei Naționale de Investiții, firma prin care Guvernul își derulează proiectele proprii, i s-a ordonat să pregătească o nouă secțiune în bugetul propriu. Avea să se numească Componenta „Construire cămine studențești” din cadrul Suprogramului „Investiții în instituții de învățământ”.
Patru din cinci
Iar din întreaga țară, universitățile au început să trimită proiecte. Evident, vom vorbi doar de ale noastre. Marea jale la Iași este reprezentată de condițiile de cazare pentru studenți. De bine, de rău, universitățile au mai prins câte un ban pentru laboratoare, calculatoare și văruit. Nu că nu trebuiau bani și pe direcția asta, după cum vom vedea, dar în privința căminelor, chiar era jale. Așa că majoritatea proiectelor propuse au fost pe acest domeniu. Patru din cele cinci universități ieșene au cerut bani pentru cămine. UMF, nu. Cea mai bogată universitate din Iași nu voia să stea la mâna Guvernului. Are bani destui, mai ales de la sudenții străini. Vrea cosmodrom? Mărește cu 10% taxele și se rezolvă. Celelalte patru universități însă nu au studenți străini buni de jumulit.
Ce a cerut fiecare
„Cuza” a cerut bani pentru realibilitarea a trei cămine din „Titu Maiorescu” și construirea unuia nou, plus pentru reabilitarea, modernizarea și dotarea corpului A, respectiv Palatul Universitar. Da, știm că ați văzut poze faine pe Facebook cu Universitatea, dar ce se vede e doar o aripă a clădirii. Celelalte… Bonus, dacă Guvernul tot era dispus să dea bani, s-a cerut și pentru reabilitarea sediului Facultății de Teologie Ortodoxă. USAMV a propus reabilitarea căminului C4 și construirea încă a unuia. Deh, în ultimii ani, agricultura a reînceput să aibă căutare. Ingineria se caută și ea, așa că UTI a cerut bani pentru un cămin nou și pentru transformarea unei hale de microproducție rămase fără obiectul muncii după 1990, în spații de învățământ, bibliotecă și decanat. Universitatea de Arte, cea mai săracă dintre universitățile ieșene, și-a imaginat că l-a prins pe Dumnezeu de-un picior și mai multe nu. De când s-a înființat, săraca, visează la un cămin pentru studenții săi. Liceul de Arte are un internat propriu, dar ditamai universitatea nu-și permite să atragă la Iași tinerele talente din domeniul artistic. Deci, evident, s-a înscris pe listă cu proiectul primului cămin din istoria sa.
Buget zero
De ce vorbim doar la trecut? Simplu, clar și evident. Nu degeaba am pomenit de declarația din 2019 a senatorului Cîțu. Până să cadă Guvernul PSD, CNI apucase doar să facă licitația pentru un cămin al UAIC. Banii existau: 32,2 milioane lei. Se ajunsese la evaluarea ofertelor. Și… s-a schimbat Guvernul.
Iar, așa cum v-am prevenit de la bun început, un Guvern nou înseamnă ștergerea cu buretele a tot ce a făcut, bun sau rău, precedentul. Așa că, odată învestit cu pixul de prim-ministru, Cîțu l-a trecut pe roșu și a început să taie. Iar cum, după mintea lui, învățământul și sănătatea nu sunt priorități, bugetul componentei „Construire cămine studențești” al CNI este, din 2020 încoace, zero. Totul a încremenit. Niciun proiect universitar din toată țara nu a ajuns la stadiul de a se pune piatra de temelie. Dintre cele ale Iașului, cu atât mai puțin. Învățământul nu este prioritar în România. Cine vrea studii superioare, să se ducă, naibii în Vest, să învețe. Și să rămână acolo, că nu avem nevoie de specialiști! Mai bine importăm, pe bani grei, decât să-i pregătim.