Lipsa publicului, perspectiva de a programa la nesfârșit spectacole doar în varianta online, absența din atenția iubitorilor de cultură i-a pus pe gânduri pe directorii instituțiilor culturale ieșene. Văzând exemplul tenorului Cosmin Marcovici, care s-a apucat de vândut undițe și momeli pentru pescuit, Andrei Apreotesei, managerul Ateneului Național, Bujor Prelipcean, directorul Filarmonicii Moldova și Cristian Hadji Culea, directorul Teatrului Național s-au întâlnit pentru a discuta posibilitatea intrării lor în afaceri. (pamflet)
Una dintre piețele agroalimentare ale Iașului. Lume multă, vociferări, e duminică, zi de vârf pentru târguieli. La o tarabă, îmbrăcat într-o salopetă, Andrei Apreotesei își așteaptă mușterii în spatele unor grămezi de cartofi, ceapă, morcovi, ridichi și alte delicatese ale naturii. De el se apropie Cristian Hadji Culea, care se arată surprins la vederea lui Apreotesei.
Cristian Hadji Culea: – Andrei, tu aici? E cumva camera ascunsă, pregătești o piesă de teatru pentru Ateneu, ce faci aici?
Andrei Apreotesei: – E un experiment secret, dar, dacă tot m-ai întrebat, o să-ți dau câteva amănunte. Fac un sondaj sociologic pentru creionarea profilului spectatorului ideal. Deocamdată, folosesc câteva eșantioane de cartofi și ceapă.
Cristian Hadji Culea: – Foarte interesant. Și la ce rezultate ai ajuns?
Andrei Apreotesei: – Nu sunt foarte clare. De pildă, cei care cumpără doar un kilogram de cartofi ar vrea să montăm spectacole de iluzionism. Cică vor să învețe cum să înmulțească banii de pensie cât ai bate din palme. În schimb, cei care caută mereu ceapă vor să punem în scenă mai multe comedii. Cică s-au săturat să plângă tăind ceapă.
Cristian Hadji Culea: – Deci cam astea ar fi preferințele publicului. Dar e o metodă extraordinară, te felicit! Uite, hai să mergem la o terasă, să mai vorbim despre această cercetare pe care o întreprinzi.
Andrei Apreotesei: – Hm, mă tem că nu pot să dau curs invitației tale. Nu pot părăsi taraba.
Cristian Hadji Culea: – Nici nu concep un refuz. Hai că fac eu cinste.
Andrei Apreotesei (oftează): – N-am cum! Ok, hai să fiu sincer cu tine. Adevărul e că nu fac nici o cercetare sociologică. E afacerea mea.
Cristian Hadji Culea: – Cum adică? Ești negustor de cartofi și ceapă?
Andrei Apreotesei: – Ce să fac, Cristi? Nu vezi că tot ce înseamnă instituție culturală se duce de râpă? Ăștia când ne închid, când ne deschid! Nu mai pot, sunt tracasat. Aici mă relaxez, mai văd un om, mă mai tocmesc la o legătură de pătrunjel, simt că trăiesc rolul vieții mele! Plus că, de ce să nu recunosc, mai fac un ban. Știi ce bine se dă spanacul?
Cristian Hadji Culea: – Cred că încep să te înțeleg. Am devenit niște oameni ai peșterii, stăm ascunși în clădirile noastre goale, fără spectatori, fără actori. Cum să te mai simți director de teatru dacă nici măcar unui mașinist nu mai poți să-i dai ordine?
Andrei Apreotesei: – Exact. Uite, hai că las un pic taraba și mergem să bem ceva aici, aproape. Știu eu o terasă mișto, acolo vin doar țărani cu certificat de producător. Lume selectă!
După un timp, Apreotesei și Hadji Culea s-au aprins la vorbă, în fața unei mese unde odihnesc mai multe sticle de bere goale.
Andrei Apreotesei: – Cristi, dacă vrei să te apuci și tu de o afacere, te ajut cu consultanță. Să nu te jenezi de titulatura de mic întreprinzător, așa se începe cariera de milionar.
Cristian Hadji Culea: – Îți mulțumesc, dragul meu, sunt entuziasmat de idee, dar încă nu știu ce fel de magazin să deschid.
Andrei Apreotesei: – Păi, hai să ne gândim. Ce ai spune de un magazin de costume purtate de actorii de la Național în spectacolele lor? Sunt mulți care visează să se îmbrace în rochia Chiriței.
Cristian Hadji Culea: – E o idee super! Pe lângă haine, aș putea vinde și accesorii. Craniul lui Yorick, batista Desdemonei, sabia lui Ștefan cel Mare. Bine, chestii de butaforie, dar cu o mare încărcătură simbolică.
Andrei Apreotesei: – Așa te vreau! Vezi că încă mai avem o șansă? Mai dă-l încolo de teatru, e o chestie depășită. Negustoria va fi refugiul nostru, turnul de fildeș în care ne vom retrage cu tot cu spiritul nostru artistic!
Cristian Hadji Culea: – Ai văzut, Marcovici ne-a luat-o înainte. Omul a simțit ceva, i-or fi zis cei din minister că s-a cam încheiat cu cultura în România și să treacă la statutul de prăvălier.
Andrei Apreotesei: – Vom face și o asociație profesională, a managerilor de tarabe și buticuri. Trebuie să fim uniți, să ne susținem unul pe altul. Toți pentru unul, unul pentru toți!
De cei doi se apropie Bujor Prelipcean, îmbrăcat în ținută vânătorească.
Andrei Apreotesei: – Domnule director, ce supriză! Poftiți la o bere rece.
Bujor Prelipcean: – Mulțumesc de invitație, dar nu am timp, mă grăbesc.
Andrei Apreotesei: – Dar ce atâta grabă? E duminică, relaxați-vă.
Bujor Prelipcean: – Eu n-am timp de pierdut ca voi, stimați manageri de instituții culturale. M-am reprofilat. Mi-am deschis un atelier de împăiat trofee de vânătoare. Acum mă duc după blana ursului din pădure, am un pont de la ministrul culturii. V-am salutat!
