După experimentul nereuşit numit Cosette Chichirău, ieşenii mai încearcă o tură, mizând tot pe exotismul unor femei superspecialiste în biznis pe care să le propulseze în lumea politică. Asociaţia „Împreună pentru A8” a descoperit-o pe Gregoriana Tudoran (foto centru), mare expertă în birocraţia din Bruxelles, şi a propus-o drept candidat independent la alegerile europarlamentare din 26 mai. Doi dintre susţinătorii săi, Ionel Apostol şi Cătălin Urtoi, sunt de-a dreptul entuziasmaţi de calităţile Gregorianei şi îi facilitează tot felul de apariţii media, în speranţa că vor da lovitura în primăvară. Toţi trei au fost personajele unor întâmplări cu nuanţe comice petrecute de curând.
Sub rulota unui camion parcat discret la marginea Iaşului, Ionel Apostol şi Cătălin Urtoi cercetează o hartă a Europei. Iluminate de o lanternă, vestele galbene le strălucesc fosforescent în întuneric.
Ionel Apostol: – Cătăline, vorba aia, femeie am găsit, ideea e cum o facem candidat? Doar ştii că avem nevoie de 100.000 de semnături pentru a oficializa acest statut. De unde facem rost de atâta amar de susţinători?
Cătălin Urtoi: – Ionele, nu-ţi fă probleme. Dacă puştanii ăia de la USR au reuşit să strângă jde mii de semnături în campania lor „Fără penali”, noi de ce am fi mai proşti? Uite care e ideea mea: mergem din comună în comună, pe traseul viitoarei autostrăzi, şi zic eu că, până la Ditrău, facem rost de suta de mii de iscălituri.
Ionel Apostol: – Eu ştiu? Hai să ne gândim mai bine, să facem un studiu de prefezabilitate, apoi unul de fezabilitate, apoi…
Cătălin Urtoi: – Tu chiar vrei să-mi strici cheful? Mai lasă-mă cu studiile astea, că am căpiat, zău! Şi noaptea visez numai proiecte, schiţe, versanţi, viaducte, tot felul de tâmpenii. Hai să ne concentrăm pe femeia asta! Eu deja am vorbit cu ea, vine în noaptea asta de la Bruxelles şi începem caravana de strângere de semnături.
Ionel Apostol: – Cum, merge şi ea cu noi? Ei, aşa mai vii de-acasă!
Cătălin Urtoi: – Taci, nu mai vorbi de mediul conjugal, că deja nevastă-mea se uită cam chiorâş la mine de când cu Gregoriana asta. Dar asta e, ce să fac, mă sacrific pentru infrastructura europeană a Iaşului!
Ionel Apostol: – Ok, am înţeles! Toţi pentru Autostradă, Autostrada pentru toţi!
Cătălin Urtoi: – Aşa te vreau, muschetare!
A doua zi. Acelaşi camion, parcat la ieşirea din Aeroportul Internaţional Iaşi. Apostol şi Urtoi o întâmplină zâmbitori pe Gregoriana Tudoran, care trage după ea o valiză voluminoasă.
Ionel Apostol: – Bine ai revenit la Iaşi, Gregoriana! Cum a fost zborul din sfânta capitală a Europei?
Gregoriana Tudoran: – Cum să fie, plictisitor şi enervant. Când mă întorc la Iaşi parcă mă duc la ţară, aşa de întunecat e totul.
Cătălin Urtoi (mieros): – Ei, să ştii că mediul rural nu e chiar atât de anost. Uneori, oferă perspective nebănuite de lansare în viaţă.
Gregoriana Tudoran: – În fine, nu ştiu ce aţi gustat aşa de dimineaţă, dar nu vă împărtăşesc optimismul. Hai, unde e maşina care mă va duce la hotel?
Cătălin Urtoi: – Hm, a intervenit o mică schimbare în programul zilei. Uite care e planul nostru. Vrem să facem un turneu de strângere de semnături pentru candidatura ta. Mă gândeam ca astăzi să întreprindem un prim pas, unul mic pentru noi, dar uriaş pentru Moldova, anume să mergem la Bălţaţi pentru o primă recoltă de semnături.
Gregoriana Tudoran: – Eşti nebun? Sunt absolventă de Negruzzi, am tot felul de calificări şi titluri ştiinţifice, lucrez de zece ani într-o clădire elegantă la Bruxelles, mă îndop cu ciocolată de calitate în fiecare zi şi tu vrei să mă duci la Bălţaţi?
Ionel Apostol: – Gregoriana, cu farmecul tău, sunt convins că vom strânge măcar o mie de semnături numai de la birtul din comună.
Cătălin Urtoi: – Aşa e, draga noastră, trebuie să cobori printre oameni, să te cunoască mai bine.
Gregoriana Tudoran: – Şi cu ce mergem acolo, cu camionul ăsta?
Cătălin Urtoi: – Aş fi mers cu maşina mea electrică, dar mă bărbieresc cu ea. Haha, am făcut o glumă!
După două ore. O bodegă din centrul comunei Bălţaţi, plină ochi de muşterii. La o masă, cei trei orăşeni au deschise câteva caiete, strecurate printre sticlele de bere. Urtoi e vădit euforizat de licoarea arămie.
Cătălin Urtoi: – Hai că totul merge bine! Într-o oră jumate am strâns zece semnături.
Ionel Apostol: – Unsprezece, cu tot cu crucea ăluia de la masa din colţ. Ce să-i faci, dacă omul n-are şcoală? Asta înseamnă că nu merită autostrada să treacă prin curtea lui?
Gregoriana Tudoran priveşte în jur, vizibil iritată. Un ţăran sprijinit de tejghea îi face cu ochiul.
Gregoriana Tudoran: – Nu, eu nu mai pot sta aici. Mă duc la Iaşi, ies la o ocazie, trebuie să scap din bomba asta!
Cătălin Urtoi: – Mai stai, Gregoriana… Uite, mai luăm un rând şi mergem.
Gregoriana Tudoran: – Domnule, asta nu e Europa pe care-o ştiu eu. De aia vinde la Bruxelles, ca să mă expun ţărănoilor? Unsuroşii ăştia vor pune ştampila pe mine? Nici nu vreau să mă gândesc. Am şters-o!
Femeia iese grăbită din birt, urmărită de privirile clienţilor. Urtoi face un semn barmanului.
Ionel Apostol: – Poftim, ai speriat-o!
Cătălin Urtoi: – Stai liniştit, se întoarce ea. Fiţele astea de Bruxelles nu se descurcă nici până la colţul străzii. Băiete, încă un rând de semnături!