Golia, prima emblemă a Iașului. Turnul, al doilea ca înălțime din Țara Moldovei

Pe la jumătatea secolului al XIX-lea, ultimul domnitor al Moldovei, Grigore Alexandru Ghica, găsea cu cale să ofere Iașului o nouă stemă. Era destul de curioasă și cu o simbolistică ciudată: un turn flancat de doi delfini. Turnul ar fi trebuit să simbolizeze originea romană a moldovenilor, iar delfinii, Basarabia răpită de ruși în 1812. Care era legătura dintre turn și romani, n-avem idee. Ne-am uitat la turnul ăla din toate părțile și în toate pozițiile. La orice ne-am gândi privindu-l, numai la un castru roman, nu. Mai degrabă, în funcție de variantă și de gradul de stilizare, turnul de pe stemă ar semăna mai degrabă cu cel al Goliei. Am spune că Golia a fost luată drept model de heraldistul care a realizat stema, fie și pentru simplul fapt că la momentul respectiv turnul Goliei era cea mai înaltă construcție din Iași. Dar, la urma urmei, de unde vine această Golie? Și de ce ar fi atât de importantă pentru Iași?

Moșii și sate donate
Începuturile mănăstirii Golia se pierd în negurile istoriei. Se știe că numele îi vine de la cel al ctitorului, logofătul Ioan Golăi. Acesta provenea dintr-o veche familie de boieri, un membru al acesteia cumpărând în 1488 satul Golăiești. La 1573, după o lungă carieră de aproape 30 de ani, Ioan Golăi ajunge mare logofăt, cea mai importantă dregătorie din Moldova. După domn, era al doilea stăpân al țării, cancelar și locțiilor al acestuia. Cu beneficiile, inclusiv financiare, de rigoare. Marele logofăt Ioan era suficient de bogat pentru a-și permite construirea, printre altele, și a unei biserici la marginea târgului Ieșilor. De fapt, s-ar putea ca tocmai bogăția să-l fi și pierdut pe Ioan Golăi. A fost torturat și ucis în 1580 de un fiu nelegitim al lui Petru Rareș, Ioan Sasul, domnitor efemer al Moldovei, cunoscut doar pentru cruzimea și setea lui de bani. Rămasă văduvă cu copii, cneaghina Anna s-a îndreptat spre biserică. A dăruit mănăstirii Vatoped de la muntele Athos numeroase moșii și sate, în 1604. Pe altele, le-a dăruit bisericii ctitorite de soțul său. Și… dispare din istorie.

Ucis la Tighina
Nu însă și ctitoria marelui logofăt, pe care o regăsim, pe la 1650, în mâinile domnitorului Vasile Lupu. După ce construise Trei Ierarhiul în 1639, Lupu se afla în căutarea unui loc pentru o biserică „a doamnei”. A doua lui soție, Ecaterina Cercheza, era una dintre cele mai frumoase femei din răsăritul Europei, dar și de o rară inteligență și abilitate diplomatică. Pentru ea, Vasile Lupu a început reconstruirea bisericii Înălțării, vrând să o facă la fel de splendidă ca Trei Ierarhiul. Și-a pierdut tronul în 1653, fără a apuca să termine tot ansamblul. A lăsat însă planurile în bună ordine, așa că lucrările au fost finalizate de fiul său, Ștefăniță. Acesta a avut și el o soartă tragică, ca și primul ctitor al Goliei. A ajuns la tron la 18 ani, în 1659, după ce petrecuse cinci ani închis din ordinul domnitorului Gheorghe Ștefan. Inteligent și ager, ar fi putut deveni unul dintre marii domnitori ai Moldovei. Doar că a trebuit să lupte cu turcii, cu tătarii și cu muntenii, fiecare aducând pretendenți la tron. O epidemie de ciumă și o foamete cumplită au lovit țara în 1660. Oamenii ajunseseră să facă făină din rizomi uscați de papură. Ștefăniță a fost poreclit Papură-Vodă, dar în același an a terminat lucrările la Golia. Nu a apucat să se bucure de noua ctitorie. A pierit ucis la Tighina, un an mai târziu.

Amestec de stiluri
Dubla ctitorie, a lui Vasile Lupu și Ștefăniță Lupu i-a lăsat cu gura căscată pe toți cei care au vizitat Iașul în primul secol de la inaugurare, de la Paul din Alep și Evlia Celebi, până la cneazul Grigori Potemkin și țarul rus Petru cel Mare. Ca și Trei Ierarhi, Golia este un amestec de stiluri. Petru cel Mare, care studiase arhitectura, identifică stilurile polon, grec și rus. La ele se adaugă însă pilaștri exteriori în stilul antic corintian, cornișa acoperișului este în stil baroc, sprijinită de console, turlele sunt decorate în stil muntean și turcesc. Doar interiorul este tradițional moldovenesc… Și nu prea.

Balconaș destinat corului
În tinda bisericii se află un cafas, un balconaș destinat corului, unic în arhitectura moldovenească. Nicăieri altundeva nu veți mai vedea așa ceva. Ușile sunt bogat decorate în stil oriental, ca și amvonul, fără a părea totuși încărcate. Candelabrele au fost comandate din Danemarca și reproduc, stilizat, coroana împăraților bizantini. În pardoseală sunt încrustate stele ale lui David, în șase colțuri. Simbolistica era evidentă: Vasile Lupu, „om cu hire înaltă și împărătească, mai mult decât domnească” își trăgea originea domniei de la însuși regele David și era încoronat cu coroana împăraților din Constantinopolul ocupat de turci. Era aproape o declarație de independență din partea domnitorului unei Moldove supuse turcilor.

Alt ctitor
Biserica este înconjurată de un zid puternic, cu ambrazuri pentru arcași, puști și chiar tunuri. Nu sunt de decor. Au prins bine în câteva rânduri, în timpul năvălirilor tătare. Zidul e prea înalt ca să fie escaladat din fuga calului, după stilul tătărăsc. În plus, la 1667, turnurile au fost supraînălțate și întărite, pentru a rezista armelor de foc. Acest al treilea ctitor, nepomenit în pisanie, a fost tot un domn efemer al Moldovei, Iliaș Alexandru. A domnit doar doi ani, fiind detronat de Gheorghe Duca. A fost ultimul Mușatin, din osul lui Ștefan cel Mare.

Și turn de observație
Dar fără îndoială, cea mai spectaculoasă componentă a ansamblului Goliei este turnul-clopotniță. Înalt de 30 de metri, era în epocă a doua cea mai înaltă construcție din Moldova, după clopotnița mănăstirii Putna. E însă mai impozant decât cel de la Putna, Paul din Alep spunând că nu-și are „pereche prin înălțime, lărgime și măreție”. Era componenta centrală a sistemului defensiv al mănăstirii-fortăreață și era aproape de necucerit. Rolul său nu era însă strict de apărare activă. Nimeni n-ar fi fost tâmpit să încerce să ia cu asalt mănăstirea prin față. Era foarte util pentru observare. De acolo, Iașul și ținutul înconjurător erau vizibile ca-n palmă. Se putea vedea fumul focurilor care anunțau invazia tătarilor și se putea da alarma. Se putea vedea orice incendiu izbucnit în oraș. Și nu au fost puține, primul incendiu care a lovit orașul, ca și mănăstirea însăși având loc la nici trei decenii de la inaugurare.

Refăcută cu bani UE
Secularizarea averilor mănăstirești închinate grecilor, a făcut ca mănăstirea Goliei să cadă în ruină după 1863. În 1900, a fost închisă. A fost redeschisă în 1947, ca biserică parohială. Abia în 1992 a redevenit mănăstire, ceea ce e și azi. Iar în ultimii ani, a trecut prin ample lucrări de reabilitare și consolidare, de ordinul milioanelor de euro, mare parte din bani fiind fonduri UE nerambursabile.