Ca orice istoric care se respectă, profesorul Dorin Dobrincu se ocupă şi de aspectele contemporaneităţii, traduse la Iaşi prin deja obsesiva problemă a autostrăzii Iaşi – Târgu Mureş, dar şi prin tot mai deranjanta ignorare a problemelor Iaşului de către Bucureştiul arogant şi nerecunoscător. Într-un amplu articol publicat în mediul online, istoricul ieşean face referiri critice la adresa modului deranjant în care sunt tratate de factorii guvernamentali problemele de infrastructură a transporturilor dintre regiunea Moldovei şi restul ţării. Mai multe despre nemulţumirile profesorului Dobrincu, am aflat din paginile jurnalului său personal.
– Ca istoric, nu pot decât să mă gândesc cu invidie la antica expresie „Toate drumurile duc la Roma”, privind apoi cu jale la situaţia Iaşului, care se află fix în situaţia radical opusă, niciun drum neducând către el. Cum am arătat şi în articolul pe care l-am publicat recent, dacă acum 30 de ani făceai cu trenul cinci ore şi jumătate de la Iaşi la Bucureşti, acum călătoria durează cu două ore mai mult. Dacă treaba asta era în legătură cu Ardealul, aş fi înţeles, pentru că lumea de acolo are nevoie de timp pentru a cugeta mai aşezat, dar la iuţeala moldovenilor ar fi trebuit o garnitură de tren ceva mai rapidă. Cei din Bucureşti trebuie să realizeze faptul că moldoveanul nu stă o clipă locului. Îi place să se foiască, să se uite în ograda altuia, să-şi ia lumea în cap pe calea ferată, pe autostradă, pe rute aeriene, nu contează cum şi încotro, ci doar să nu stea acasă. Dacă stă acasă, trebuie să se apuce de muncă, de făcut curat, de dereticat, de plantat nişte pomi, de văruit, de asfaltat, de săpat un şanţ şi tot felul de munci plictisitoare şi inutile. „Muieţi (pardon) îs posmagii?” ne întreba personajul lui Ion Creangă, cel care a surprins atât de bine esenţa moldoveanului. Aşa că, decât să tragi la jug, mai bine te urci în trenul de plăcere şi te plimbi, tată, până la Capitală şi înapoi, chipurile în interes de afaceri. Ca să ce? Vorba mahalalei bucureştene: „geaba vii, geaba te duci, geaba rupi bieţii papuci”. Că tot nu-ţi creşte PIB-ul dacă trenul te duce mai repede cu vreo oră – două. Da, dar măcar ne-am făli şi noi cu oareşcare ştaif european, cu autostradă spre Occident, să zburde gipanele beizadelelor mai în voie către capitalele shoppingului european.