Forna, convinsă că gura politicianului adevăr grăieşte (pamflet)

Cândva în centrul atenţiei publice, pe motiv de plângere la DNA care a dus la arestarea unui prefect, apoi din postura de candidat la şefia UMF care a atras iar ceva scandaluri, prof. dr. Norina Forna, decanul Facultăţii de Stomatologie, a intrat de ceva vreme într-un con de umbră. Recent, în calitate de preşedinte al Confederaţiei Internaţionale a Decanilor Francofoni, Norina Forna a adus la Iaşi câţiva dentişti din Africa, pentru a fi specializaţi în clinicile UMF-ului, semn că se concentrează, deocamdată, pe partea profesională. Dar mai multe despre lucrurile la care se gândeşte dna Forna, am aflat din jurnalul său personal.

Dragă, ca stomatolog, pot să îţi certific că funcţia de dar nu se caută la dinţi

– Observ că, oricât de mult aş vrea să stau departe de mediul politic, nu reuşesc. Îmi vin tot mai mulţi clienţi, distinşi oameni politici, pentru tratamente dentare. Unii se plâng că nu se mai pot mânca între ei, din cauza cariilor. Alţii că nu mai muşcă precum altădată, când dintr-o singură îmbucătură, rupeau bucăţi întregi din electoratul celorlalţi. Încerc să-i ajut pe toţi, montându-le plombele de care au nevoie. Unii vor să le schimb întreaga dantură, de la cea de mieluşel la lup şi invers, în funcţie de cum văd ei strategia electorală. Cică îi ajută la zâmbetul de campanie. I-am sfătuit să treacă şi pe la dermatolog, care să le schimbe şi blana, că doar cu dinţii nu fac mare lucru. Nu mai vorbesc de faptul că unii se plâng că le miroase gura. Mi-e jenă de ei să le spun despre cauzele acestei afecţiuni. Unora le recomand gargară cu muşeţel şi mentă, dar ei oftează, spunând că asta fac de când au intrat în politică şi tot degeaba. Pe de altă parte, încerc şi eu să mă pun la punct cu noile tehnologii, să-mi utilez cabinetul cu ultimele răcnete din domeniu. Am scris bine răcnete, pentru că, în esenţă, la asta se reduce intervenţia stomatologică. Mi-am luat un scaun performant, cu tot felul de accesorii, dar politicienii tot cu frică se aşează pe el. Unii zic că au o fobie ciudată: nu suportă să stea pe scaun şi să deschidă gura. Cică treaba asta le aduce aminte de vizitele la DNA. Altora, dimpotrivă, le place să dea din gură permanent. Chiar şi anesteziaţi, tot îndrugă câte ceva, ca la spovedanie, spun tot ce ştiu. Mda, o specie aparte, aceşti clienţi din zona politică. Multora le lipseşte măseaua de minte, dar tocmai asta îi face parcă şi mai clonţoşi. Sau tari de clanţă, cum se zice prin cartier. Chiar mâine am programat un astfel de specimen. Mi-a zis că ar vrea să-i fac un tratament, ceva, ca să fie mai incisiv. Deja i-am pregătit nişte incisivi model Dracula. Sunt convins că o să-i placă.