Florin Bărhălescu este unul dintre cei mai activi jucători de pe piaţa agenţilor de turism din Iaşi, fiind prezent la mai toate evenimentele business-ului de specialitate, dar nu numai. Recent, patronul de la Icar Tours a fost invitat la Business Days, reuniune anuală a antreprenorilor care a avut loc în Sala Voievozilor a Palatului Culturii. De altfel, locaţia respectivă este tot mai des folosită pentru astfel de manifestări, semn că Palatului i s-au găsit şi alte funcţionalităţi decât cele strict muzeistice. Cu acest prilej, am surprins un dialog între Florin Bărhălescu şi Lăcrămioara Stratulat, şefa Complexului Muzeal Moldova.
Florin Bărhălescu: Hai la mulţi ani de Florii, dragă Lăcrămioara! Uite cum ne potrivim noi, două flori rare ale managementului ieşean.
Lăcrămioara Stratulat: Mulţumesc, la fel, Florine. Intrând azi în birou, chiar mă gândeam că, doar cu o floare a monumentelor istorice, aşa cum este Palatul Culturii, nu se poate face primăvară în turismul ieşean.
Adevărul e că e cam vrăjeală chestia asta cu turismul cultural la Iaşi. Viitorul e al evenimentelor de business, simpozioane, congrese, chestii din astea. Adică oameni care vin din obligaţie la Iaşi, nu de plăcere. Cunosc profesori care abia aşteaptă să scape de la seminarul de neurochirurgie pentru a trage o fugă la Bolta Rece, la un chef cu zamă de găină, mititei şi lăutari.
Totuşi, nu putem lăsa cultura deoparte, mai ales muzeele. Am mulţi vizitatori care intră în Palatul Culturii doar pentru a admira panorama Palasului de pe vârful dealului. Încerc să le explic că adevărata comoară turistică a Iaşului o reprezintă colecţiile de tablouri şi exponatele istorice, iar ei mă întreabă ce branduri sunt şi dacă le ofer discount.
Aşa este, gusturile turiştilor au evoluat. Important e să-i aducem la Iaşi şi să le luăm banii. Cum am spus recent într-o emisiune tv, fiecare leu cheltuit de un străin la Iaşi reprezintă un câştig pentru oraş. Aşa că nu mai fi supărată. Dacă turistul intră în Palat, se uită prin vitrine şi vrea să cumpere un cojoc ţărănesc din secolul nouăşpe sau o ulcică de la Cucuteni, serveşte-l cu promptitudine.
Mă tem că-mi lipseşte latura asta comercială. Pasul următor care ar fi, să închiriez Sala Voievozilor pentru nunţi şi botezuri?
Nu e o idee rea. S-au făcut clipuri cu lăutari chiar pe scena Naţionalului, de ce să nu păstrăm aceeaşi culoare balcanico – şmecherească peste tot? Dacă tot n-avem un brand turistic, măcar să avem un trend cocalar.