Festivalul VIN LA CULTURĂ. „Va rămâne, probabil, în analele evenimentelor de vin”

Interviu cu Marian Timofti, președintele Organizației Somelierilor din România 2011, organizatorul festivalului „Vin la Cultură”, Palatul Culturii, Iași, 29 septembrie – 1 octombrie

Un festival al ieșenilor, pentru ieșeni

Prima întrebare e simplă: de ce la Iași? Că puteați face proiectul ăsta în orice oraș din țară…

Se putea face, dar să nu uităm că somelăria este cunoscută în România, dar mai ales în Moldova, din cele mai vechi timpuri. Doar Paharnicul Ulea moldovean era, ca să dau doar un singur exemplu. Să ne aducem aminte și că Feteasca Neagră aici în județ, la Uricani s-a născut. Aici a primit certificatul de naștere. Să nu uităm că o cramă precum cea de la Cotnari nu are egal în România. Și trebuie s-o iubim și pentru faptul că e singura cramă din România care cultivă numai soiuri autohtone. Să ai 1700 de hectare sau mai mult, și să cultivi doar cele 6 soiuri cu care te-ai obișnuit este de admirat. Și, deloc în ultimul rând, suntem ieșeni. De ce să nu readucem Iașul pe locul pe care-l merită în viti-vinicultura românească? Ca să nu mai zic că Iașul e capitala Moldovei, iar Moldova e cea mai mare regiune viticolă românească.

Am înțeles. Dar să privim acum și din cealaltă parte. De ce eu, ieșean, ar trebui eu neapărat să vin la acest festival?

În primul rând pentru că această cultură oeno-gastronomică este necesară oricărui om. Din România, dar și din lume. Fără să fac niciun fel de propagandă pentru vin, de fiecare dată când te afli la o masă cu familia, cu prietenii, cu, eu știu, colaboratorii, cu cei care faci afaceri zi de zi, și orice afacere se termină la restaurant, în fața unui pahar cu vin… Fiecare te privește cum te comporți la masă. Cum știi să apreciezi un vin, cum știi să utilizezi tacâmurile… Este vorba despre educație, care din cele mai vechi timpuri, la noi, în România, e existat. Dar a început să se piardă. Acum mâncăm și cu mâna, ne așezăm la masă înaintea doamnelor, le mai și trimitem să ne-aducă una-alta de pe la garderobă, în fine, suntem într-o stare jalnică din punct de vedere educațional  în restaurante. De ce să vin la un festival de vinuri? Pentru că în interiorul acestui festival vrem să dezvoltăm și această idee de educație în restaurante, de educație în a consuma și a asocia vinul.

Deci chiar dacă titlul e „Vin la Cultură”, ideea e că, de fapt, vinul este și un element de civilizație.

Este un element de civilizație, și nu numai. Vinul este un ambasador al fiecărei țări, oriunde merge cineva, trebuie să ducă un cadou din țara lui. Și, de obicei, sticla cu vin este cea mai reprezentativă. Să nu uităm că Mihai Viteazul, să spunem, umplea carele cu vin din actuala Corcova și se ducea în Ungaria, să caute ajutor. Cu ce puteau să se întâlnească mai bine decât cu vin? Și tot așa… La Drăgășani, domnul guvernator Isărescu are niște fotografii foarte vechi, desene  și mai vechi, și mi-a arătat odată cum încărcau grecii, pe Dunăre, Crâmpoșia din Drăgășani, în oale de lut.

Modelul Merano, măcar în ceea ce privește vinul

Cum v-a venit ideea cu Palatul Culturii ca gazdă a manifestării?

Ideea mi-a venit discutând cu un jurnalist (râde). E cea mai reprezentativă clădire pentru Iași. Nu m-așteptam să găsesc atâta sprijin și atâta deschidere (e drept că nici n-o cunoșteam dinainte) la doamna directoare Lăcrămioara Stratulat, care fost de acord din prima. Da, haideți să facem ceva frumos pentru Iași. Va rămâne, cred, în anale evenimentelor de vin acest festival din Palatul Culturii din Iași. Pe vremuri, nu mai departe de acum 4-5 ani, mergeam încă la Festivalul de vin de la Merano, într-o construcție asemănătoare. Și dacă mergi la acel festival ți se face pielea de găină un pic. Îți răscolește toate simțurile, ca iubitor de vin. O stațiune precum Merano, care se închide într-o lună a anului, să spunem octombrie, în noiembrie se redeschide pentru că există acel festival. O stațiune care își prelungește viața cu o lună de zile. Este ceva nemaipomenit ce-au reușit acei oameni să realizeze printr-un festival de vin. Sosesc oameni din Germania, Elveția și Austria, și-s mai mulți decât italienii. Toate hotelurile sunt pline, toate localurile sunt pline, iar festivalul costă în jur de 80 de euro pe zi, vizitarea și degustarea, iar toate masterclass-urile se plătesc de la 100 de euro în sus. E ceva grozav, nu ca preț, ca vinuri prezentate.

Bun, să ne-ntoarcem în Iași. La început ne așteptam să vină vreo 30 de producători…

Maximum, speram vreo 24, 30 era…

… iar prezența a explodat, până spre 60. Care să fie cauza? Să fie Iașul? Să fie Palatul? Să fie prețul redus? Sau să fie, pur și simplu, un efect al evoluției industriei viti-vinicole?

Poate fi și o stare a industriei vinului, cu toate că nu cred. Concomitent se mai desfășoară niște evenimente de vin în România, și lumea este și aici, și acolo. Dar mai multă aici. Cred că a contat în primul rând locația. Palatul Culturii din Iași e vestit, mai ales acum, după renovare, toți cei care au trecut pe-acolo au avut numai cuvinte de laudă. În al doilea rând, și-mi place să cred asta, mă laud, într-un fel, cred că și munca depusă în toți anii aceștia, din 2011, până azi, de OSR, a demonstrat că suntem o organizație serioasă, o organizație care știe ce vrea. În 6 ani am făcut multe lucruri, iar producătorii au căpătat încredere în noi. În al treilea rând, părere tot personală, peste tot am auzit ideea „venim acasă la Cotnari”.  Și poate fi și asta o dorință a producătorilor, să vină acasă la Cotnari să-și arate capodoperele.  Iar ăsta e un lucru de lăudat. Cred că astea ar fi cauzele…

Prețuri mici, planuri mari

Prețul de 15 lei nu-i cam mic?

Ba da, este foarte mic. Putem spune că e gratis. Dar suntem în Iași, e prima ediție. Nu  am reușit să dezvoltăm un public foarte interesat și nu știu de ce. Ăsta a fost motivul pentru care am declarat că am să fac, de pe 1 septembrie până pe 29, când va începe Festivalul, cursuri gratuite cu cetățenii din Iași. Și-avem bannerele făcute, dar nu ni s-a aprobat să le punem, deci nu am avut efectiv unde și când să le fac.

Deci ieșenii ar trebui să se aștepte la mult mai multe, nu doar la festivalul ăsta.

Pe viitor, da, la mult mai multe. O să încerc să dezvolt în Iași această structură de curs de degustare, care să nu se rezume doar la degustarea vinului, iar cei care vin acolo să plece cu un bagaj de cunoștințe mult mai bogat, din punctul de vedere al producerii vinului, al comportamentului în restaurant și, bineînțeles, al degustării și aprecierii unui pahar cu vin.

„Păcat că nu mai putem face partea de bucătărie”

Vreun regret acum, înainte de deschidere?

Ar fi mai multe. Dar, mă rog, e prima ediție. Nu ne-a reușit prea bine organizarea, fiindcă nu ni s-a permis să facem tot ce-am discutat inițial. Acele live-cooking-uri, pe care le și anunțasem, ar fi adăugat mult, mai ales c-ar fi fost vorba de bucătari care nu se văd pe sticlă, nu se maimuțăresc, dar știu să gătească. Și care ar fi demonstrat și explicat publicului ce înseamnă să gătești și să mănânci sănătos și gustos. Iar somelierii le-ar fi explicat oamenilor cum să asocieze vinul cu mâncarea, care ar fi ordinea de servire pe care ar trebui s-o respecte… Nu știu, n-am reușit noi să explicăm corect edililor Iașului ce vrem să facem? Nu ne-am făcut noi înțeleși sau nu ne-au înțeles ei? Am fost contrați de cineva? Chiar n-am habar, ceva s-a întâmplat, așa că anul ăsta nu ne-a ieșit. Dar eu sunt convins că la anul vom reuși să facem demonstrațiile culinare și va fi și mai bine, și mai frumos.

Un interviu de Marius Cristian