Fărâmițarea teritorială, boală veche. Cum a arătat județul de-a lungul istoriei

Din când în când, în spațiul public se redeschide discuția despre reorganizarea administrativă a României. În general, discuția pleacă de la ideea că administrația noastră este prea scumpă, una din cauze fiind fărâmițarea teritorială. În județul nostru, de exemplu, din 93 de comune, 16 au un sat sau cel mult două. Abia ce intri în comună și ai și terminat-o. Pentru nici 2-3.000 de locuitori, este organizată însă o armată întreagă de funcționari. De altfel, în multe comune, singurii salariați sunt angajații primăriei și profesorii din școli. Pe de altă parte, dacă o comună are 10 sau 13 sate, numărul de angajați ai primăriei nu este cu mult mai mare. Pe scurt, ceva merge prost în organizarea noastră administrativă. Dar ce putem face? Ne putem inspira din trecut?

Prima organizare
Despre organizarea administrativă a vechii Moldove nu se știu foarte multe, pentru că nimeni nu a scris vreo carte pe tema asta timp de sute de ani. Pe vremea lui Ștefan cel Mare, se știe că existau trei ținuturi, adică Țara de Sus, spre munte și nord, Țara de Jos – zona de podiș și câmpie din partea centrală a țării și Bugeacul, respectiv sudul Basarabiei. O organizare mai complexă a devenit necesară după 1600, în special din rațiuni financiare. Trebuiau strânși mai mulți bani, pentru a plăti tributul către turci, pentru întreținerea tot mai scumpă a armatei profesioniste, pentru banii proprii ai domnitorului. Moldova a fost așadar organizată în aproape 20 de ținuturi, cu limite destul de vag definite. Sudul Basarabiei și Hotinul, în nord, erau raiale turcești, ținând de Imperiul Otoman. Ținutul Iași, pomenit prima oară în sec. XVII, începea cam de la Mogoșești-Iași în sud, mergând spre nord până spre Sadoveni, în județul Botoșani de azi, adică până dincolo de lacul de acumulare de la Stânca-Costești. Spre est, ținutul trecea peste Prut cu vreo 20 de kilometri, iar spre vest se oprea la Podu Iloaiei. De acolo, începea ținutul Cârligătura, cu reședința la Târgu Frumos. Pașcaniul ținea de Suceava, iar Hârlăul, de ținutul Botoșani.

De la Târgu
Această organizare administrativă este pomenită de Cantemir, în Descriptio Moldaviae și a existat până la 1834, când numărul ținuturilor a fost redus la 13. Cârligătura a fost desființat, fiind împărțit între ținuturile Iași și Roman. Iașul nostru începea acum de la Târgu Frumos, dar se oprea la Prut, pentru că Basarabia fusese răpită între timp de ruși.

7 plăși
Venirea lui Cuza a marcat desființarea ținuturilor, înlocuite de județe și apariția comunelor, ca unități administrative, ele însele fiind grupate în plăși. Județul nostru începea să semene ca formă și dimensiuni cu cel actual. Se oprea la Siret, de unde începeau județele Suceava și Roman, dar spre nord urca încă vreo 20 km, până spre Ștefănești. Cele 44 de comune erau grupate în 7 plăși: Bahluiul, Braniștea, Cârligătura, Codru, Copou, Stavnicul și Turia. Administrația funcționa însă altfel. La nivel de comună exista doar un primar și staroști sătești. Din 6-7 oameni, terminai cu administrația locală. Mai existau 10 târgușoare, inclusiv Copoul, Galata, Socola și Trei Fântâni, pe teritoriul actual al municipiului. Plasa era principala unitate administrativă, condusă de un pretor, un fel de subprefect. Plasele erau în așa fel desenate, încât să poți ajunge din centrul administrativ la marginea acesteia, călare, într-o jumătate de zi. Ideea în sine nu era rea. Pretorul era capabil să supravegheze tot teritoriul pe care îl avea în subordine, iar localnicii puteau ajunge în audiență la pretor destul de repede.

Ținutul Prut
În perioada interbelică, sistemul lui Cuza a fost păstrat, numărul plășilor fiind redus însă la 6. Limita sudică a județului era pe la Costuleni și Mironeasa. Cea vestică era delimitată de linia Târgu Frumos – Cotnari, Hârlăul era în județul Botoșani, iar Andrieșeni era ultima comună, spre nord. Dincolo de Prut, erau incluse în Iași și satele apropiate, inclusiv Ungheni Târg sau Izvoarele. Peste două plăși, Copoul, cu reședința la Iași, respectiv Codru, cu reședința în târgușorul Buciumii, actualul cartier Bucium, se întinde municipiul de azi. În 1938, Carol al II-lea a grupat județele în ținuturi, Iașul făcând parte din ținutul Prut, alături de Bacău, Bălți, Baia, Botoșani, Neamț, Roman, Soroca și Vaslui. După pierderea Basarabiei și a nordului Bucovinei, ținutul a fost redesenat, rămânând compus doar din județele Iași, Bacău, Vaslui, Botoșani, Neamț și Roman.

Sistemul sovietic
Harta noastră administrativă a fost redesenată în 1950, când a fost adoptat sistemul sovietic. A apărut regiunea Iași, compusă din șase raioane: Iași, Hârlău, Pașcani, Târgu Frumos, Negrești și Codăești. În 1952, o nouă organizare, regiunii Iași adăugându-i-se încă trei raioane, spre sud. O nouă desenare a hărții s-a făcut în 1960, regiunea Iași ajungând să fie compusă din raioanele Iași, Hârlău, Pașcani, Negrești, Vaslui, Huși și Bârlad. Comunele actuale din sud-vestul județului făceau parte din raionul Roman din regiunea Bacău, iar cele de dincolo de Siret, din raioanele Târgu Neamț și Fălticeni. La organizarea de tip sovietic s-a renunțat în 1968, când Ceaușescu încerca o orientare oarecum independentă a regimului comunist.

Diferențe
Ce au în comun toate organizările administrative? Cele de până în 1950, reducerea la maxim a numărului de funcționari, cele de după, dimpotrivă. Până în 1950, primarul rezolva orice era de rezolvat la nivel local, fără a avea nevoie de consiliu local. Pretorul plășii era nivelul superior, abia aici apărând și alți funcționari, înarmați cu ștampile. Nici aici însă prea mulți. Din 1950, birocrația s-a umflat tot mai mult. Poate că cea mai simplă cale pentru viitor ar fi să ne întoarcem cu 70 de ani în urmă. Apoi, mai vedem.