Eminescu, mesaje de la fani, cu ocazia împlinirii vârstei de 168 de ani

De ziua mea, mi-am tras poza asta de om responsabil, pentru că, dacă o băgam pe aia de la 18 ani, riscam să nu mă primească în pivniţă la Bolta Rece

Atât de mult l-au iubit românii pe Mihai Eminescu (nu la fel de mulţi ca şi cei care l-au citit) încât i-au declarat ziua de naştere drept Zi a Culturii Naţionale. Aşa că, la fiecare 15 ianuarie, ai, n-ai treabă, trebuie să bagi ceva  din Eminescu, pe Facebook, în piaţa publică, în tramvai sau oriunde te apucă dorul de versurile poetului nepereche. Iaşul, întreaga naţiune, românii de peste Prut şi de pe alte meleaguri şi-au depăşit norma de simpozioane, colocvii şi dezbateri pe tema eminesciană, semn că suntem o naţie culturalizată până la refuz. Dar să vedem ce mesaje au transmis diverse personalităţi cu ocazia aniversării a 168 de ani de la naşterea poetului.

Iulian Dascălu – Dacă e să aleg câteva versuri care mi-au marcat tinereţea, acestea ar fi, fără îndoială, „Pe lângă plopii fără soţ, Adesea am trecut, Mă cunoşteau vecinii toţi, Tu nu m-ai cunoscut”. De atunci, mi-am promis că voi ajunge atât de celebru încât, când voi trece pe lângă orice zonă rezidenţială cu preţuri de cel puţin 100 de euro metrul pătrat, să mă cunoască vecinii toţi. Ah, ce cămin cultural ar merge în zona plopilor fără soţ, cu birouri de categoria A şi parcări subterane pe trei nivele!

Flavius Stoican – Clar, poezia mea preferată din creaţia lui mister Eminescu este La Steaua. Staţi să văd dacă îmi mai aduc aminte…”La Steaua care-a răsărit, e o cale atât de lungă”…Din păcate, n-am ajuns decât până la Dinamo, iar acum, iată, sunt pe o planetă minusculă, Poli Iaşi. Poate dacă îl aveam pe banca tehnică pe Nea Emi, învăţam şi eu nişte figuri de stil ceva mai de succes la public.

Radu Duda – Evident, ca actor am recitat o grămadă de chestii, tot felul de poezii obscure. Însă, ca pe fiecare roman, am fost inspirat de marele Eminescu. Poezia care se pare că mi-a marcat destinul a fost Împărat şi proletar. Când am văzut ce chin e pe viaţa de proletar amărât, am ştiut ce vreau să mă fac când voi fi mare: împărat. Iată că soarta mi-a fost prielnică. Bine, nu chiar cum mi-aş fi dorit eu, dar şi Principe e ok. Oricum, custode ar fi sunat naşpa, să recunoaştem.

Nichita Danilov – Mda, ce pot spune cu prilejul acestei zile… Sunt cătrănit că n-am luat nici de data asta Premiul Naţional Mihai Eminescu. Sper să nu ajung un fel de Cărtărescu care de-o viaţă trage la Nobel, dar Nobelul se face că nu-l cunoaşte. În ceea ce-i priveşte pe colegii de breaslă care-mi poartă sâmbetele, nu pot să le transmit altceva decât Critici voi, cu flori deşarte, Care roade n-aţi adus, E uşor a scrie versuri, Când nimic nu ai de spus!