Recent, s-a reaprins la noi eterna dezbatere pro și contra educației sexuale. Totul a plecat de la o lege privind educația sanitară, pe care președintele Iohannis a întors-o în Parlament pentru a fi reanalizată, iar Parlamentul i-a întors-o fără să fi schimbat vreo virgulă. De aici, o dezbatere întreagă, purtată, așa cum se face la noi, în extreme. Pe de o parte, susținătorii educației sexuale îi acuză pe ceilalți că trăiesc în Evul Mediu. Opozanții, îi acuză pe susținători că vor să pervertească sufletul copiilor și să-i transforme pe toți în homosexuali. Evident, ambele extreme sunt aberante, mai ales în condițiile în care legea propusă nu prevedea o anume programă de studiu, deci „dezbaterea” nu are un subiect propriu-zis. Fiecare își invocă propriile temeri, de fapt. Altfel, nimeni nu poate fi acuzat că trăiește în Evul Mediu dacă este îngrijorat de ce ar putea învăța la școală. De asemenea, niciun om cu scaun la cap nu poate crede că fiul său va deveni gay dacă i se vorbește despre asta. Cert e că nici așa cum (nu) se face acum, nu e bine. Așa că hai să vedem ce fac alții, pentru a vedea ce putem face noi și cum.
Studii comparative, consultanță
Începem prin a face o precizare importantă. Indiferent care va fi finalul dezbaterii actuale, nu dați vina pe Uniunea Europeană. Educația sexuală este un subiect în care organismele europene nu se bagă. E un subiect, 100% național. Fiecare țară îl abordează cum vrea, în funcție de propriile tradiții, specific, probleme și necesități. Deci, dacă auziți vreun politician spunând că „UE ne obligă, UE vrea”, schimbați canalul, că individul bate câmpii sau nu are curajul să-și asume propria opinie. Instituțiile UE oferă studii comparative, consultanță, dacă le ceri și bani, dacă îi vrei, dar nu te obligă la nimic. Faci ce și cum te taie capul.
Intoxicare
O altă sperietoare este aceea că un copil de 3 ani ar învăța despre sex la o vârstă la care, evident, nici nu bănuiește ce înseamnă cuvântul. Nimic mai fals. Nicio țară europeană nu face educație sexuală la o vârstă atât de fragedă. Olanda, care abordează subiectul cel mai timpuriu, începe discuția de la 4 ani, dar în niciun caz cu noțiuni despre actul sexual. Veți vedea mai jos, atunci când vom detalia cazul Țărilor de Jos.
Alt mit demontat
Altă marotă falsă este cea a pervertirii, prin „propaganda” ce s-ar face la orele de educație sexuală în favoarea homosexualității, transsexualității și altora asemenea. De fapt, nicăieri în Europa nu se discută la orele de educație sexuală despre persoane non-binare, queer, identitate de gen sau alți termeni atât de vehiculați în ultimii ani. Franța, care are una dintre cele mai nonconformiste abordări în această privință, menționează într-un colț al manualului de sociologie că există și așa ceva și punct. Teoria identității de gen nu este considerată ca având baze științifice, deci nu are ce căuta în manuale. E rostogolită în presă și pe Facebook, dar atât.
Prima a fost Suedia
Apoi, se mai aduce în discuție ideea că educația sexuală ar fi ceva nou, care duce la imoralitate și distrugerea tradițiilor. Din nou, fals. După cum spuneam, orice țară face ce vrea în această privință și nu de ieri, de azi. Prima țară care a abordat chestiunea a fost Suedia, încă din 1942. În 1954, deja se difuzau lecții la radio. Dar preocuparea pentru educația sexuală a tinerilor s-a intensificat în anii ’60, în epoca „sex, drugs and rock’n’roll”. Ca fapt divers, tocmai țările comuniste, inclusiv România socialistă, au abordat chestiunea cel mai serios și mai detaliat. Dar lumea pare să fi uitat.
Comparația cifrelor seci
De ce contează educația sexuală? Din cauza lucrurilor care se pot întâmpla în lipsa ei. În țări precum Germania sau Olanda, 9 din 10 adolescenți folosesc o metodă contraceptivă încă de la primul contact sexual. În România, nu există date oficiale. Cele neoficiale menționează un procent de nici 25%. Ca urmare, țara noastră este campioana nedorită la capitolul copii care nasc copii. Cam 5% dintre fetele sub 15 ani rămân însărcinate în România, față de sub 2% în vestul Europei. Anul trecut, în România au născut peste 700 de fete. În Olanda, zero. Iar asta înseamnă tinere care nu-și mai termină studiile, ci cresc copii. De aici, risc crescut de sărăcie și infracționalitate. Și nu doar atât. Riscul decesului la prima naștere este mult mai mare la adolescente, decât la femeile mature. Copiii se nasc de regulă prematur sau cu probleme de sănătate. De aici, probleme suplimentare pentru un sistem sanitar și social oricum șubred.
Boli cu transmitere sexuală
În lipsa educației sexuale, riscul de contractare a unor boli cu transmisie sexuală crește semnificativ. În țările unde educația sexuală lipsește sau este prost făcută, adică în statele din estul Europei, rata infectării cu HIV este de trei ori mai mare decât în occidentul imoral și decadent. A, și Marea Britanie intră în acest club nefericit, dar acolo sunt alte probleme. În general, generate de „folclorul” de la colțul blocului. Incidența cazurilor de sifilis este în România de 20 de ori mai mare decât media europeană.
La mulți, e obligatorie
Ca mod de abordare, vorba aia: câte capete, atâtea păreri. Nu există un model general valabil în Europa. Totuși, în majoritatea statelor membre UE, educația sexuală este obligatorie. Excepție fac Cipru, Italia, Lituania, Polonia, Marea Britanie, România și vecina noastră, Bulgaria. Ca paranteză, Bulgaria este singura țară care ne depășește la numărul de mame-copii.
Manual pentru părinți
E drept, Bulgaria măcar a început să caute soluții. În 2005, ministerul lor al Educației a editat un manual destinat profesorilor și părinților, pentru ca aceștia să știe cum să abordeze subiectul. La noi nu există așa ceva. Chiar dacă educația sexuală nu este obligatorie în școlile bulgare, Guvernul colaborează cu ONG-urile, organizându-se ore speciale în licee. Guvernul știe ce se predă și e scutit de cheltuieli. E drept, sistemul funcționează doar în orașe. La țară, situația e dezastruoasă. Dar măcar încearcă ceva.
Abandonat la presiunea bisericii
În Cipru a funcționat timp de 4 ani, în perioada 2002-2006, un proiect pilot derulat în șase școli, de predare a educației sexuale. Lecțiile se organizau în cadrul celor de biologie, la tinerii de 14-15 ani. A fost abandonat la presiunea bisericii și nu s-a mai reluat nicicând. Tot presiunea bisericii a fost factorul care a lăsat educația sexuală în afara școlii în Italia, Lituania și Polonia. În Italia, subiectul este predat doar în unele școli, la liceu. În Lituania, a fost întocmită în 2005 o programă specială, dar împreună cu biserica și organizațiile pro-viață catolice. Ca urmare, s-a constatat că de fapt copiii nu învățau nimic. Dezbaterea continuă.
Confuzie în Polonia
Polonia e o ciudățenie. În 1956, a legalizat avortul. A introdus educația sexuală în școli în 1966. În anii ’80, a întors macazul la 180 de grade. Pe parcursul întregului ciclu școlar se predau doar 14 ore, dar și acestea prost sau deloc. Un studiu arăta că 40% dintre tineri nu au primit în școală niciun fel de informații referitoare la viața sexuală. Din ceilalți, majoritatea au spus că nu au învățat practic nimic. Firesc. Orele le țin preoții, profesorii de sport, muzică sau chiar bibliotecarul școlii.
La ore se invită și prostituate, homosexuali și bolnavi
Țările în care educația sexuală este obligatorie nu aplică un sistem unitar. În țări precum Austria, educația sexuală începe din ciclul primar. În Austria chiar, părinții pot participa la ore, dacă doresc, putând vedea astfel ce informații primesc copiii. Pe lângă ce se predă în școli, în Belgia sau Estonia funcționează centre de planificare familială destinate explicit adolescenților. Asta, pentru cei care nu s-au lămurit deja din școală, pentru că în Estonia educația sexuală începe de la 11 ani. În Danemarca, există o linie telefonică specială organizată de Guvern, la care sună zilnic 2.200 de adolecenți. În plus, la orele predate în școli se invită și prostituate, homosexuali și bolnavi de SIDA, care își povestesc propriile experiențe. Să știi în ce te bagi și ce riști.
În Cehia, obligatorie
Fostă țară comunistă, Cehia a urmat până la un punct drumul Poloniei. În 1972, în școli se preda „Educația pentru viața de familie și parentală”. După 1990, biserica catolică s-a opus energic, așa că educația sexuală a fost eliminată. În 2007, un studiu guvernamental demonstra evidența: școala și părinții nu îi învățau pe tineri nimic. Adolescenții învățau ce și cum de la prieteni, la colțul blocului. Au urmat dezbateri publice intense, în care a fost pomenit și numele României, ca exemplu negativ. Din 2010, educația sexuală a redevenit obligatorie.
Vecină cu Cehia și până în 1992 formând aceeași țară, Slovacia a înființat o agenție specializată pe lângă Ministerul Educației, încă din 1979. Agenția respectivă încă funcționează. Așa-numita ”Educație pentru căsătorie și statutul de părinte” este obligatorie din 1996, de la vârsta de 13 ani. Dar încă din clasa I se predau noțiuni despre viața de familie, trăitul sănătos sau pubertate. Dintr-a cincea, se trece la discuții serioase, despre sexualitate, relații, alcool, droguri, boli cu transmitere sexuală, prevenire și altele.
Modele de bune practici
Franța și Germania, alături de statele Benelux, adică Belgia, Olanda și Luxemburg, sunt considerate modele de bune practici la nivel european în acest domeniu. Culmea, în Franța, educația sexuală a fost interzisă explicit în perioada 1920-1967. Din 1968, a devenit obligatorie. Era nevoie, dat fiind contextul tulbure al anilor ’60. În Franța, se vorbește despre sexualitate din ciclul primar și până în liceu, inclusiv. Părinții care vor acest lucru, își pot retrage copiii de la orele cu pricina, dar puțini o fac. De regulă, e vorba de familii musulmane. În Germania, însăși Curtea Constituțională a trasat liniile directoare ale subiectului, întrucât dreptul la educație, inclusiv sexuală, este fundamental. Cunoștințele pe acest subiect se predau la obiecte precum Cetățenie, Religie, Etică sau Biologie, începând de la 9 ani. Cum disciplina e înnăscută în nemți, se dau amenzi dacă îți retragi copilul de la ore pe motive religioase. Ca urmare, 9 din 10 tineri se protejează, ceea ce nu e rău deloc. În Luxemburg, că tot am pomenit de această țărișoară, subiectul se studiază de la vârsta de 13 ani, obligatoriu.
A murit la 15 ani, împreună cu copilul său
Irlanda, țară catolică până în vârful unghiilor, a abordat inițial problema la fel ca Italia, adică făcându-se că nu există. În 1984 însă, o fată de 15 ani a murit la naștere, împreună cu copilul. Părinții fetei habar n-aveau că e însărcinată. Din acest moment, a început dezbaterea. Din 2003, educația sexuală a devenit obligatorie în ciclul primar și în gimnaziu. În liceu e opțională, pentru că se consideră că deja îți poți alege conștient sursele de informare.
Letonia a început în 1996, cu o serie de cursuri ținute de ONG-uri, la un număr de 65 de clase din țară. S-a băgat și Guvernul în ecuație, atunci când s-a constatat că e prea puțin pentru a ține în frâu numărul de cazuri de HIV-SIDA. S-au uitat peste Marea Baltică la suedezi și au constatat că acolo, cazurile de infecție cu HIV sunt rarisime. Cursurile specifice, obligatorii, se predau în Letonia când copiii au 9, 12 și 15 ani.
Se predă haotic
Marea Britanie, Portugalia, Spania și Ungaria sunt oile negre printre țările în care, chipurile, se face educație sexuală. În Marea Britanie, obiectul este, formal, obligatoriu, dar programa și organizarea orelor este lăsată la latitudinea guvernatorilor școlilor. Adică a directorilor, pe românește. Ca urmare, subiectul se predă haotic, atunci când se predă. Iar rezultatele i-au făcut celebri pe englezi în întreaga Europă. Principala metodă contraceptivă cunoscută de tinerele britanice este de a-și ține ochii închiși în timpul sexului. După ele, asta le scapă de sarcină. A, mai cred că nu rămân însărcinate dacă țopăie pe loc după ce au făcut dragoste sau dacă beau Coca-Cola înainte. Nu râdeți, că la noi nimeni nu știe ce cred adolescenții. Nu i-a întrebat nimeni.
Predate de alți profesori
În Spania, educația sexuală este opțională și se face cam de la 14-15 ani. E predată de cine se nimerește, iar la țară cel puțin, rezultatele sunt dezastruoase. Cam la fel și în Portugalia, unde obiectul este predat de profesorii de biologie, dar și de cei de religie, filosofie sau geografie. Totuși, în Portugalia mai sunt invitați la ore experți când vine vorba de boli transmisibile sexual sau sarcină, ceea ce nu e cazul în Spania. În Ungaria, subiectul există și nu prea. Este predat de doctorii și asistentele școlare. Iar cum la ei există cam tot atâtea asistente medicale prin școli câte sunt și la noi…
Noțiuni de biologie și viață emoțională
Am lăsat Finlanda și Olanda la urmă, tocmai pentru a detalia puțin ce și cum se predă în țările în care se începe de timpuriu. În Finlanda, educația sexuală începe din clasa I, opțional, când elevii primesc noțiuni de biologie și viață emoțională. Învață prin ce se deosebesc băieții de fete și de ce mama se uită chiorâș când tatăl întoarce capul după vreo tinerică pe stradă. Adică despre viața de familie și ideea de cuplu. În clasa a VII-a, adică atunci când vine timpul, se vorbește despre menstruație și rolul ei. Apoi, despre sarcină, metode contraceptive, boli cu transmisie sexuală. Educația sexuală devine obligatorie la 13 ani. E prea devreme? În România, un sfert dintre băieți spun că aveau 15 ani sau chiar mai puțini atunci când au făcut prima oară sex. A, ca fapt divers: la fel de ortodoxă ca și Ciprul, cu același popor și vorbind aceeași limbă, Grecia a introdus în 1995 educația sexuală ca obiect de studiu oblilgatoriu. De la 6 ani.
Cea mai redusă rată de sarcini la minore
Olanda este cea mai hulită țară pe Facebook-ul românesc pe domeniul educației sexuale, dar complet pe nedrept. Aproape toți adolescenții și tinerii folosesc metode contraceptive, așa că Olanda are cea mai redusă rată de sarcini la minore din Europa. De fapt, rata este zero. Nu au astfel de cazuri decât o dată la vreo 2-3 ani. Obiectul obligatoriu numit „Relații și sexualitate” se predă începând cu vârsta de 4 ani. Evident însă, nu direct cu sexul. Întâi se vorbește despre cum arată corpul omenesc, ce înseamnă nuditatea, diferențele dintre băieți și fete, prietenia și altele asemenea. Pe la 10-12 ani, copiii încep să fie învățați despre pubertate, dar mai ales despre cum să se ferească de pedofili și cum să recunoască un act indecent. Credeți că astfel de cunoștințe ar strica copiilor noștri?