Revigorată prin achiziţionarea a 100 de autobuze noi, Compania de Transport Public Iaşi se pregăteşte acum pentru noi provocări, cum ar fi dotarea cu autobuze electrice, dar şi cu tramvaie de ultimă generaţie. Între timp, managementul CTP a introdus unele facilităţi la cumpărarea de bilete, unele dintre acestea chiar apreciate de călători. În această atmosferă entuziastă, de adaptare la standarde europene, directorul Cristian Stoica, directorul tehnic Maricel Ghercă şi consilierul judeţean Marius Dangă, membru în Consiliul de Administraţie, pun la cale noi planuri de creştere a calităţii serviciilor, fapt ce i-a făcut să interacţioneze într-o serie de întâmplări redate mai jos. Evident, un pamflet.
O hală de reparaţii din depoul CTP. Directorii Cristian Stoica şi Maricel Ghercă se plimbă printre tramvaiele tăcute, privindu-le admirativ.
Cristian Stoica: – Maricele, ce bine că am mai ieşit oleacă din birou. Nu e aşa că-i frumos pe teren, aici, în mijlocul istoriei transportului în comun ieşean?
Maricel Ghercă: – Da, da, câte amintiri! Mai ţii minte compostoarele alea care perforau biletele? Mi-e dor de clămpănitul ăla sec, bărbătesc, specific muncitoresc!
Cristian Stoica: – Păi da, atunci oamenii foloseau tramvaiul ca să se ducă la muncă, nu ca pensionarii ăştia de azi care ne ocupă jumate din capacitate la orele de vârf!
Maricel Ghercă: – De autobuze, ce să mai vorbim… Ikarusurile alea cu burduf erau febleţea mea. Ţie nu-ţi plăcea să stai fix în burduf şi să te rotească platforma aia în curbe? Mă simţeam ca la carusel.
Cristian Stoica: – Dar şi troleibuzele! Când săreau tijele de pe linia de contact, ce spectacol să te uiţi la şofer cum se chinuie să le pună la loc… câtă îndemânare, pe ploaie, pe vânt, pe ger….
Maricel Ghercă oftează nostalgic. Se opreşte în dreptul unui tramvai şi-i pipăie tabla. De sub degetele sale cad nişte petice de vopsea.
Maricel Ghercă: – Uite aşa se duce tinereţea noastră, ca vopseaua asta din ’64.
Cristian Stoica: – Ei, dar vine din urmă tinereţea noilor membri din Consiliul de Administraţie, precum colegul nostru Marius Dangă.
Maricel Ghercă: – Mda, ca orice politician, şi băiatul ăsta e în căutare de imagine. Dangă s-a urcat într-un tramvai numit dorinţă de reclamă, atâta tot.
Cristian Stoica: – Ce să-i faci, aşa sunt vremurile. Traseele de politician şi cele de membru în Consiliul de Administraţie se suprapun. Doar nu e singurul caz…
Maricel Ghercă: – Eu aş vrea să-l văd la treabă, practic, pe teren! Să meargă cu tramvaiul, să stea în staţii, să…
Stoica îl priveşte amuzat.
Cristian Stoica: – Am o idee. Ştii că am iniţiat un concurs de angajare pentru noi controlori de bilete. Îl îmbrobodim că e o foarte bună oportunitate de imagine: să fie controlor, să meargă printre pasageri, noi să-i facem nişte poze cum interacţionează cu aceştia, el o să pună botul, va poza în omul obişnuit care discută cu cetăţenii.
Maricel Ghercă: – Nu ştiu ce să zic… şi dacă chiar îi prinde bine ca imagine? Adică, în loc să-l facem de râs, tocmai îi construim un soclu populist.
Cristian Stoica: – N-are cum să fie aşa. Şi chiar dacă s-ar întâmpla asta, măcar facem un pic mişto de el. Îl trimitem pe linia lui 3, că e aşa, mai pitorească. Sst, dar iată-l că vine!
De cei doi se apropie fluierând Marius Dangă.
Marius Dangă: – Oho, dar ce mai fac domnii directori? Aţi coborât în mijlocul producţiei, printre oamenii muncii?
Maricel Ghercă: – Ehei, ce ştii tu, tinere? Aici e viaţa noastră, rostul nostru de a fi, bogăţia trăirilor care…
Cristian Stoica: – Ia-o mai uşor, Maricele. Aici, nu eşti la examenul de confirmare pe post. Apropo de asta, cum mai merg recrutările de noi controlori?
Marius Dangă: – Slăbuţ. Aceleaşi huidume, cu mutre de interlopi. Niciunul mai finuţ, mai european.
Cristian Stoica: – Îţi înţeleg regretul, dragă Marius. Ştii, mă gândeam la o chestie, dacă tot vrem să schimbăm imaginea instituţiei. Ce-ar fi dacă te-ai angaja controlor de bilete pentru o zi?
Marius Dangă: – Poftim? Eu, controlor pe tramvai?
Cristian Stoica: – De ce nu? Ai putea da un exemplu european. Tânăr, frumuşel, cu cioc aristocratic, cu maniere…
Dangă se scarpină discret după ureche.
Marius Dangă: – Nu sună rău.
Maricel Ghercă: – Vei arăta tuturor că mersul cu tramvaiul e o chestie decentă, chiar burgheză aş putea spune.
Cristian Stoica: – Normal! Ce, ai văzut tramvaie la ţară? E specific oraşului, are savoarea aia urbană, aerul ăla cosmopolit…
Marius Dangă: – Şi dacă sunt perceput negativ? Adică ăla rău care vine şi cere biletul la control. Ce vor spune studenţii, hipsterii, tinerii frumoşi şi liberi?
Cristian Stoica: – Îţi vor admira stilul viguros prin care aperi legea. Vorba aia, după lozinca fără penali în funcţii publice, acum aplici un alt deziderat: fără contravenienţi în tramvaie!
A doua zi. Un vagon de tramvai aglomerat, pe linia 3. În capătul său, Stoica şi Ghercă, uzi leoarcă de transpiraţie în căldura sufocantă.
Maricel Ghercă: – Dacă nici în tramvaiul ăsta nu s-a suit Dangă, renunţ la plan!
Cristian Stoica: – Ai răbdare, vine el. Eu stau cu aparatul pregătit, să-i facem poza stabilită.
Strecurându-se printre pasageri, apare Dangă.
Marius Dangă: – Bună ziua, biletul sau legitimaţia, vă rog!
Cristian Stoica: – Haha, bună poanta! Stai un pic, să-ţi fac poză!
Marius Dangă: – Dacă n-aveţi bilet, vă rog să veniţi cu mine. Aveţi vreun buletin la dumneavoastră?
Maricel Ghercă: – Stai, dom’le, ce bilet? Suntem directorii CTP, iar tu eşti Marius Dangă!
Marius Dangă: – Eu sunt controlorul cu marca 4340. Vă rog să coborâţi cu mine la prima staţie. Dacă plătiţi amenda pe loc, aveţi reducere. Achitaţi acum sau la prima rectificare bugetară?
Stoica (foto stânga): Maricele, iar a deraiat un tramvai prin zona Pădurii. I-am făcut dosar disciplinar pentru abatere de la linia companiei, plus arest preventiv în depou. Problema e că treaba cică-ar fi prescrisă, vagonul fiind fabricat în ’68!!