Țineți, desigur, minte bancul din categoria „Radio Erevan” despre Ivan Ivanovici Ivanov, care a câștigat o Volga la loto. Și pe care de fapt nu-l chema Ivan Ivanovici Ivanov, ci Serghei Sergheevici Sergheev, nu era vorba de o Volga, ci de o bicicletă și nu o câștigase la loto, ci o furase. Ei bine, dragii noștri, cam așa se întâmplă și în viața reală de la noi. Nu degeaba astfel de bancuri prind așa de bine în România: ni se potrivesc. Despre un Ivan Ivanovici moldovean vom vorbi și noi astăzi.
Cum a apărut ideea
Acum vreo 5 ani, presa locală vuia pe tema Masterplanului de Transport al României. Era un mega-proiect, o „strategie” cum le place politicienilor noștri să spună, menită să rezolve problemele de infrastructură de transport ale țării. Nu imediat, firește, ci în decurs de vreo 30 de ani. Practic, erau puse laolaltă toate investițiile necesare în transportul rutier, feroviar, aerian sau naval. Unde e nevoie de un aeroport mai mare, unde ar fi cazul să se construiască o autostradă, ce râu merită să fie făcut navigabil și tot așa. Ca mai mereu, Moldova aproape că strălucea prin absență, de parcă doar muntenii și ardelenii aveau nevoie de infrastructură, iar între Carpați și Prut totul era brici. Iar din Moldova, Botoșaniul era zona cea mai vitregită. Parcă nici n-ar fi făcut parte din România. Dar cum și politicienii de acolo aveau nevoie de ceva cu care să iasă în fața alegătorilor, până la urmă s-a găsit ceva și pentru ei. De aeroport nu aveau nevoie, că există deja unul la Suceava, la doi pași și altul la Iași, la trei. Port nu era cazul, cosmodrom, nici atât. Calea ferată e scumpă. Deci, hai cu ceva asfalt. Și așa s-a născut Ivan Ivanoviciul moldovean: drumul expres Târgu Frumos – Botoșani.
Trecut în Masterplan
Singura legătură a Botoșaniului cu restul lumii se face prin Hârlău și Târgu Frumos. Mai au ei un drum spre sud, pe malul Prutului, dar ăla e și prost, și ocolit. Dacă vor să ajungă la București, iar de aici oriunde altundeva, botoșănenii nu au altă variantă reală decât să meargă prin Flămânzi și Hârlău până la Târgu Frumos, unde se „înțeapă” la drumul nostru european. Sau la viitoarea autostradă, dacă va exista vreodată. Or, acest drum înseamnă de fapt o limbă de asfalt de o bandă pe sens și nimic mai mult. Prea puțin. Așa că s-a propus construirea peste DN 28B a unui drum expres. A și fost trecut în Masterplan, cu preț estimat și termen de realizare.
Ar fi ocolit localitățile
Diferența între un drum expres și unul național este imensă. Între autostradă și drum expres, minimă. Practic, drumul expres este o autostradă ceva mai îngustă: două benzi pe sens, spațiu median de separare a sensurilor, ocolindu-se satele și orașele. Faptul că sensurile sunt clar separate, iar drumul nu trece prin localități permite o viteză de circulație standard de 100-120 km/h, fără ambuteiaje ca cel de la Podu Iloaiei. Mult mai ieftin decât o autostradă, dar permițând un trafic greu fluent. La un preț estimat de 124 milioane lei, cei 73 km de drum național dintre Târgu Frumos și Botoșani s-ar fi transformat în drum expres. Drumul expres era Volga lui Ivan Ivanovici. Teoretic, ar fi trebuit să ne aflăm deja în plină perioadă de exproprieri pentru lățirea drumului și de studii geologice.
S-a ajuns la o simplă reabilitare
De la Volgă s-a ajuns însă la bicicleta lui Serghei Sergheevici. De Masterplan nu s-a mai auzit nimic de ani buni. De fapt, a fost abandonat aproape imediat după adoptare, cam cum s-a întâmplat și cu celebra „Românie educată” a lui Iohannis, rămasă la stadiul de vorbe goale reluate când și când. Întâi, despre drumul expres s-a spus că se va face, dar deocamdată există alte priorități. Nu poți merge cu căruța, în așteptarea mega-proiectului, nu? Așa că hai să vedem ce facem acum, ca drumul să fie bun. Încet-încet, a început să se vorbească doar de reabilitarea drumului național. Adică dintr-un proiect serios, demn de a fi introdus într-o strategie de dezvoltare a țării, s-a ajuns la un simplu covor nou de asfalt. Chiar și acesta se naște însă greu. Folosim timpul prezent, deși poate un viitor nedefinit ar fi mai cu cale.
Variantă de finanțare
Prin 2018, se ajunsese la concluzia că România cheltuiește banii europeni într-un ritm prea lent. La vremea aia, comisarul european pentru politică regională era Corina Crețu, care aproape ne implora să depunem proiecte, că sunt bani gârlă și trebuie cheltuiți urgent. Așa că a început să se vorbească despre finanțarea reabilitării drumului cu bani europeni. Nu mai era timp să se facă un proiect serios de drum expres, dar măcar niște asfalt tot ar fi fost bun. Rapid, s-a propus Comisiei Europene aprobarea unui proiect de 392 milioane lei, din care 280 de milioane să le dea madam Europa. Iar roțile au început să se învârtească… doar pentru a se opri aproape imediat.
Decontează sau nu UE?
Corina Crețu nu mai e comisar european. Avem comisar european pentru transporturi, în persoana liberalei Adinei Vălean, dar parcă nici n-ar fi. Ați auzit-o vorbind des? Noi doar când și când. Așa că finanțarea, dată ca sigură în 2018-2019, a început să nu mai fie prea sigură din 2019-2020. Proiectul drumului era însă pornit deja și scos la licitație. Într-un final, în iunie anul trecut, s-au stabilit și firmele ce aveau să facă proiectarea și execuția. Deocamdată, pe bani din buget, iar după aprobarea Bruxelles-ului, și pe finanțare europeană. Nouă, acest „după” ne sună mai mult a „dacă”. Nu de alta, dar Comisia Europeană nu spune niciodată „apucați-vă de treabă și venim și noi mai încolo”. Se bagă de la bun început. Or, dacă autoritățile noastre vorbesc de o viitoare participare europeană, înseamnă că ea e aproape improbabilă. Dar să nu fim pesimiști.
Incertitudine
Să sperăm că vin și banii europeni sau, dacă ei nu vin, Guvernul va da toți banii necesari. În decurs de doi ani de la începere, lucrările ar trebui să fie gata. Ele au început deja. Se lucrează pe mai multe tronsoane, așa că e bine să evitați zona, dacă aveți treabă la Botoșani să optați pentru altă variantă. În cel mai optimist scenariu, amenajările ar trebui să fie gata, pe toată distanța de 73 de kilometri, în toamna anului 2023. Poate nu se mai gripează nimic și, chiar dacă drumul expres s-a transformat într-o reabilitare, măcar așa să fie gata peste doi ani.