Încet-încet, am ajuns cu toții și la începutul acestui nou an. Cel trecut, 2018, a fost an centenar, sărbătoresc și așa mai departe. Nu știm dumneavoastră, dar noi ne simțim de parcă anul trecut nici n-ar fi început, darămite să se termine. Anul a început cu surle și fanfare, cu angajamente ferme și planuri ambițioase, dar concretizarea pare să fi rămas pe altă dată. Eventual, pe 2019. Noroc că în 2020 vor avea loc atât alegeri locale, cât și alegeri generale. Și știm cu toții că la noi se lucrează din patru în patru ani. În anul care precede alegerile, toți se agită să demonstreze că mai merită un mandat, de primar, de consilier sau de parlamentar, după caz. De-aia și suntem oarecum optimiști. Altfel, există vreo câteva proiecte pentru care abia așteptăm să cerem socoteală la alegerile din 2020. Toate au făcut parte din bogata zestre de promisiuni cu care ne-au fericit oamenii politici. Azi vom marca stadiul în care se află fiecare. La anul pe vremea asta vom vedea împreună cât s-a avansat și dacă cei care trebuiau să se agite pentru a le face mai merită votul nostru.
De la țigări, bani de-un Regional
Despre Spitalul Regional de Urgențe se vorbește de când eram mult mai tineri. Mai exact, din pragul aderării la Uniunea Europeană. Nici n-ați crede că au trecut 12 ani de când a fost promisă această investiție, nu? În 2006 s-a lansat ideea construirii a 8 spitale regionale de urgențe și a 20 de spitale județene tot de urgențe, cu o capacitate de 400-700 de paturi. Proiectul nu era SF, deși azi așa ar părea. Se făcuseră calcule care demonstrau că într-un spital nou, cheltuielile ar fi fost cu 40% mai mici decât într-unul vechi, deci noile spitale s-ar fi amortizat în doi timpi și trei mișcări. Construirea de noi spitale a reprezentat de altfel una dintre destinațiile date celebrei „taxe pe viciu”, care aproape a dublat prețul țigărilor. Doar fumătorii contribuie anual cu o jumătate de miliard de euro la bugetul Ministerului Sănătății prin această taxă. Adică în fiecare an se strâng bani de câte un spital. Și totuși…
De 10 ani, doar poticneli
De la an la an, programul de investiții în spitale a căpătat o nouă formă. De la 28 de spitale promise în 2006, s-a ajuns chiar anul următor la doar 7 spitale regionale de urgențe, plan care a și fost trimis Comisiei Europene. În 2008, s-a anunțat că în decurs de patru ani se vor construi 32 de spitale noi, în valoare de 2,7 miliarde euro. Dintre acestea, patru urmau să fie spitale regionale, la Timișoara, Craiova, Târgu Mureș și Iași. Și tot așa. Până la urmă, se ajunsese ca nimeni să nu mai știe exact ce, unde și când se va construi. Iar odată cu începerea crizei economice, nimeni n-a mai vorbit de spitale câțiva ani. Prin 2010 totuși, s-au aprobat standardele de cost pentru spitalele regionale de urgențe. Un spital de 786 de paturi urma să coste, cu tot cu dotări, 151,7 milioane de euro. În 2014, se mai vorbea de doar trei spitale regionale, la Iași, Craiova și Cluj-Napoca. Investițiile ar fi urmat să înceapă în 2015 și să fie gata în trei ani. Pe urmă, știți ce s-a întâmplat. Lucrurile s-au înfundat în lungi dezbateri pe marginea amplasamentului: Miroslava sau Iași? Între noi fie vorba, aceleași certuri, tot colorate politic aveau loc și la Craiova și Cluj-Napoca, așa că măcar nu eram singuri. Certurile au durat vreo doi ani, până s-a enervat și Uniunea Europeană, care urma să finanțeze lucrările. Abia din acel moment autoritățile locale și Ministerul au părut să se dezmeticească și să treacă efectiv la treabă. S-a hotărât până la urmă ca spitalul să fie construit în Moara de Vânt, pe un teren pus la dispoziție de primărie. Accesul în zonă este însă dificil, așa că primăria s-a angajat să facă ea drumurile necesare din C.A. Rosetti la deal, cu condiția ca și Consiliul Județean să refacă drumul „strategic” Lețcani – Popricani.
O nouă întârziere
Și, când totul părea să fi intrat pe un făgaș normal, Ministerul s-a prins că a calculat greșit. Se negociase cu Comisia Europeană o finanțare de câte 50 milioane de euro pentru fiecare spital, partea română urmând să vină cu aceeași sumă. Cum de s-a ajuns la cifra de doar 100 milioane de euro pentru fiecare spital, câtă vreme standardele de cost din 2010 estimau investiția la peste 150 milioane de euro, nu știm. S-au refăcut studiile de fezabilitate și s-a ajuns la peste 400 milioane de euro pentru un spital. În cazul Iașului, proiectul va costa 470 milioane de euro, din care 32 milioane de euro vor fi numai căile de acces. Costurile foarte mari au impus renegocierea cadrului financiar cu Uniunea Europeană, cu întârzierea de rigoare.
Funcțional în 7-8 ani
Una peste alta, de această dată proiectul pare să fi intrat totuși pe un făgaș. Nu băgăm mâna în foc, pentru că la noi orice surpriză este posibilă. Teoretic, calendarul proiectului ar fi următorul: în 2019 se vor face ultimele hârtii necesare, se va organiza licitația de lucrări și va fi deschis șantierul. Pentru că fondurile UE estimate inițial sunt insuficiente, se vorbește tot mai intens despre fazarea proiectului. Adică, o parte să se facă pe actualul exercițiu financiar, iar restul pe cel aferent perioadei 2020-2026. Deci, pariul nostru, e că mai avem de așteptat noul spital. Într-un scenariu optimist, acesta ar putea deveni funcțional în 7-8 ani.
În paralel, primăria ar trebui să realizeze căile de acces. Acestea sunt necesare atât utilajelor de pe șantierul spitalului, cât și dezvoltării zonei Moara de Vânt, așa că primăria ar împușca doi iepuri dintr-un foc. Banii nu există încă, dar edilul-șef spunea acum trei săptămâni că se are în vedere contractarea unui credit. Pe scurt, va mai curge destulă apă pe Bahlui până ce se va finaliza acest obiectiv de maximă importanță pentru toată Moldova.
O imensă bulibășeală
Al doilea mare proiect al Iașului, tot antic și el, este cel al autostrăzii. E chiar mai vechi decât cel al Spitalului Regional de Urgențe, pentru că despre autostradă se vorbește de prin 2003-2004. Inițial, proiectul viza un traseu nordic, prin Mestecăniș, spre Oradea și Nyíregyháza. Traseul acesta lăsa însă pe dinafară județele din centrul și sudul Moldovei. Așa că s-a renunțat la el. N-a fost greu, pentru că oricum exista doar pe hârtie. Noua variantă este cea cunoscută în general sub numele de A8, autostrada Montana, autostrada Est-Vest sau autostrada Unirii. Aceasta ar urma să lege Iașul de Târgu Mureș prin Ditrău. Spre est, autostrada ar merge până la Prut, urmând să se conecteze cu rețeaua moldoveană de transport peste un nou pod rutier construit la Ungheni. De fapt, nu chiar la Ungheni, ci undeva între Bosia și Golăiești, în dreptul localității basarabene Zăgărancea. Și cu autostrada însă s-a întâmplat ca și cu spitalul. În 2007 s-a făcut studiul de prefezabilitate. În 2009, cel de fezabilitate. Și… gata. Ani de zile nu s-a mai întâmplat nimic. Mă rog, în 2012 proiectul autostrăzii a fost inclus în rețeaua europeană de transport TEN-T, rețea care ar trebui să fie gata în 2020, dar asta n-a schimbat nimic. În 2014 s-a scos la licitație reactualizarea studiilor de fezabilitate, dar s-a încheiat contractul doar pentru tronsonul Târgu Mureș – Ditrău. Nici ăla nu a fost întocmit, pentru că nu au existat bani. Întâi, contractul a fost suspendat până pe 20 noiembrie 2016. Pe urmă, s-a dat ordinul de începere a studiului. Peste o lună a fost suspendat iar. Urma să se reia în iunie 2017, dar n-a pornit nici până azi. Nu mai zicem de proiectarea și execuția tronsonului Târgu Neamț – Iași, care trebuia să înceapă în a doua jumătate a lui 2017. Conform Masterplanului de transport al României, adoptat în 2016, secțiunea Târgu Neamț – Iași – Ungheni și conexiunea cu Republica Moldova ar trebui implementate în perioada 2017-2020. În perioada 2021-2030 ar trebui să se facă tronsonul Târgu Neamț – Târgu Mureș. V-am năucit cu atâtea termene, nu?
Presiune pe politicieni
Ideea e că de când se vorbește de autostradă, traficul auto pe ruta Iași – Podu Iloaiei a ajuns la 20.000 de vehicule zilnic. Dacă e să ne luăm după normele tehnice ale drumarilor, un trafic auto de autostradă reprezintă o medie de 16.000 vehicule pe zi. Deja la noi se circulă în regim de autostradă, fără a o avea. Tocmai de asta, în 2018, societatea civilă a început să pună presiune pe politicieni. S-au organizat marșuri, proteste, ba s-a făcut și un proiect de lege. Care proiect a și fost adoptat, somând Ministerul Transporturilor să construiască autostrada în decurs de patru ani. Proiectul acordă 30 de zile pentru începerea licitațiilor. Termenul expiră după Sf. Ion. Până atunci, ministerul ar trebui să facă rost sau măcar să aibă promisă o sumă de 6-7 miliarde euro, la cât sunt estimate lucrările. Ne-am mira să se întâmple.
Doar hârțogăraie
Dar nu se poate face nimic? Ba da. Comisia Europeană ne-a oferit banii necesari pentru reactualizarea studiilor de fezabilitate, ceea ce ar fi un pas înainte. Pas care ar putea fi făcut chiar în 2019. În plus, pentru tronsonul Târgu Neamț – Iași – Ungheni s-ar putea obține bani europeni până în 2020. Celelalte două tronsoane se pot finanța pe exercițiul bugetar european următor. Cu alte cuvinte, în 2019 se pot face pași concreți, fie și cu referire numai la hârtii. Dacă nu se mișcă nimic, gândiți-vă de două ori pe cine votați în 2020.
Ce șantiere se deschid
Apropo de fonduri europene, există și proiecte pentru care puteți trage de mânecă și autoritățile locale, nu doar partidele politice și miniștrii de la București. Vom enumera câteva, la care ar trebui să se vadă lucrări clare încă din 2019. Consiliul Județean lucrează la restaurarea Casei Dosoftei și a Casei Pogor, pentru care a prins o finanțare totală de peste 10 milioane de lei. Prima ar trebui să fie gata în noiembrie anul viitor, iar Casa Pogor, în noiembrie 2020. Drumul județean Iași – Suceava, prin Gropnița, Coarnele Caprei, Belcești, Ceplenița și Lespezi ar trebui să fie reabilitat până în 2021. Consiliul nostru județean și cel sucevean vor avea la dispoziție pentru treaba asta 327 milioane de lei. Șantierul trebuie să duduie anul viitor. Ar trebui să se lucreze în draci și la reabilitarea spitalului de copii „Sf. Maria”, proiect aprobat la o valoare de 121,5 milioane de lei.
De ordinul zecilor de milioane euro
Primăria are la dispoziție o grămadă de bani europeni, a căror utilizare ar trebui să devină vizibilă din 2019. Prin Programul Operațional Regional, Iașului i s-au rezervat 58,3 milioane de euro. O sumă de 42,5 milioane de euro se vor regăsi în refacerea liniilor de tramvai din Pădurii, Podu Roș – Primăverii, de pe bulevardul Virgil Săhleanu, din Tudor Vladimirescu și din Dancu, șantierele urmând să fie deschise în 2019. Din banii ăștia ar trebui cumpărate și 12 tramvaie noi. Tot anul viitor ar trebui să înceapă măcar amenajarea de parcuri lângă școala „George Coșbuc”, pe strada Bradului, pe Egalității, Butnari și Romană, ca și amenajarea zonei de agrement C.A. Rosetti, a unor scuaruri în zona centrală a orașului și a malurilor lacului CUG II. Bani există: peste 10 milioane de euro. La fel cum există bani și pentru construirea unui centru sportiv în zona Cicoarei, a două grădinițe, reabilitarea altor două și a două licee tehnice. Mai adăugăm amenajările deja demarate la Mănăstirea Frumoasa, Baia Turcească și Palatul Braunstein. Din nou, dacă se fac, e bine. Dacă nu, gândiți-vă de două ori pe cine votați în 2020.
