Pe când eram în liceu, se spunea că microprocesoarele, calculatoarele în general, își dublează puterea cam o dată la șase luni. De-aia nici nu ne-am luat calculator multă vreme. La ce bun, câtă vreme rămânea în urmă atât de repede? Ne-a rămas totuși ideea că informatica este un domeniu de viitor, care merită urmărit. La concluzia asta au ajuns într-un final și oamenii de afaceri, Iașul ajungând acum unul dintre polii românești ai tehnologiei informației. Ai IT-ului, cum se spune mai pe scurt. Este, indiscutabil, un domeniu care „duduie”, cum spunea un fost prim-ministru. Dar va mai dudui mult? Merită să-ți trimiți copiii la o facultate de profil sau mai bine nu?
Creștere constantă
IT-ul nu este un domeniu spectaculos prin prezență. Nu există uzine IT care să ocupe un cartier întreg, precum era cândva Combinatul de Utilaj Greu. Nu ai nevoie de autotrenuri pentru a transporta marfa produsă, așa că nimeni nu va întoarce capul să vadă ce mai iese pe porțile orașului. Poate și de asta, despre dezvoltarea sectorului IT a început să se vorbească doar de vreo cinci ani, de când a devenit prea vizibil pentru a mai fi ignorat. Criza de acum un deceniu a reprezentat punctul de lansare a IT-ului ieșean și pariul câștigat pe baza căruia ne-am revenit din punct de vedere economic. În 2015, la Iași funcționau vreo 500 de firme cu profil IT. Anul următor, erau aproape 800, iar numărul angajaților trecuse de pragul psihologic de 10.000 de oameni. Care generau o cifră de afaceri de vreo 320 milioane de euro. Anual, numărul IT-iștilor crește cu 2.500 – 3.000, echivalentul unei fabrici ca Delphi, astfel încât anul trecut peste 20.000 de ieșeni lucrau în acest domeniu. Cifra de afaceri se ridică la vreo jumătate de miliard de euro.
Forță de muncă de import
În industria ieșeană a IT-ului, cam toate cifrele sunt aproximative. Multe companii din domeniu nu își au sediul social în Iași, ci prin Timișoara, București sau în străinătate, așa că raportările financiare se fac acolo, nu aici. Iar faptul că numărul companiilor 100% ieșene este destul de limitat reprezintă primul risc cu care se confruntă Iașul când vine vorba de IT. Un punct de lucru dintr-un alt oraș decât sediul de bază poate fi desființat oricând, fără multe regrete. Iar acest „oricând” poate reprezenta, de exemplu, dificultatea în găsirea angajaților necesari. Universitățile ieșene scot cu greu vreo 2.000 de absolvenți anual, sub strictul necesar. Deocamdată, ne completăm necesarul cu basarabeni, ucraineni sau cu absolvenți ai cursurilor de specialitate care se fac pe bandă rulantă. Iar concurența pentru specialiști este acerbă. Deja companii din Cluj sau Brașov caută ieșeni dispuși să se mute.
Salarii excelente
Criza de specialiști duce și la o puternică presiune pe angajatori, care trebuie să plătească salarii mult peste medie pentru a-și reține angajații de valoare. Lefurile pleacă de la aproximativ 3.000 de lei pentru un angajat fără experiență semnificativă, dar ajung ușor la 6 – 7.000 de lei. Pentru calificările rare, gen arhitect C++, salariile pot urca și la 20.000 de lei. Mai mult decât câștigă primarul, prefectul sau președintele Consiliului Județean. Un prieten de-al nostru, care plecase să butoneze în Italia, s-a întors la Iași, pentru că leafa era aceeași, dar viața mult mai ieftină. Un altul, profesor de profil, a lăsat baltă cariera didactică pentru a câștiga o leafă serioasă în mediul privat. Salariile mari sunt bune pentru angajați, ca și pentru Iași în general, dar reprezintă un al doilea risc. Pentru a merita să dai banii, trebuie să-ți și iasă un profit corespunzător. O piață a muncii prea scumpă tinde să îndepărteze companiile. Norocul nostru e că nu prea au unde se duce. La Bârlad sau Fălticeni, angajatorii ar ieși mult mai ieftin. Dar câți specialiști pot găsi acolo?
În sistem lohn
Un alt risc pentru piața noastră IT constă în ce se produce efectiv. Există foarte puține produse software de origine ieșeană, în pofida faptului că avem specialiști de primă mână. Se lucrează foarte mult în sistem lohn, scriindu-se coduri de rutină pentru programele unor companii din alte țări. Noi coasem și călcăm hainele pe care le croiesc alții. N-ar fi rău nici așa, dacă aceleași coduri de rutină n-ar putea fi scrise la fel de bine și în India sau Bangladesh. Și mult mai ieftin.
Singurătatea IT-istului
Ultimul risc, și cel mai mare, este dat de flexibilitatea extremă a IT-istului. Acesta poate lucra la fel de ușor de la birou, de acasă sau de pe o terasă, pentru o companie ieșeană, una bucureșteană sau una de prin Statele Unite. Iar natura muncii sale îl face relativ izolat de restul lumii, inclusiv față de colegi. În alte țări, s-au făcut studii legate de problemele psihologice ale angajaților și se caută soluții la singurătatea definitorie pentru IT-iști. Una dintre soluțiile găsite este coworking-ul. În esență, el reprezintă un spațiu în care se adună pentru a lucra cei care altminteri ar sta să butoneze acasă. Un fel de socializare activă, care are și menirea de a-i ține pe IT-iști în oraș. De regulă, sunt angajați la companii diferite. Îi unește doar pasiunea. La noi, astfel de spații sunt aproape absente. FabLab, Hackerspace, Hubrica, The Grape sau Resilience sunt probabil singurele spații de coworking. Mai mult decât la Constanța sau Timișoara, dar mult mai puține decât la Cracovia, Poznan sau chiar Varna. În rezumat, IT-ul ieșean se află încă în perioada copilăriei. De fapt, a ajuns la preadolescență, iar problemele cu care se confruntă ar putea deveni acute în scurt timp.
