Domnilor polițiști, ieșiți din birouri și prindeți-i pe hoți!

Un ziarist are ocazia, de-a lungul carierei, să vadă multe. Mai bune, mai rele, de obicei mai rele. Scrie despre nunți strălucitoare, despre afaceri veroase, despre accidente tragice sau despre viața de zi cu zi. De obicei, scrie cu nădejdea că ceva se va schimba în bine, că un exemplu pozitiv va fi urmat sau că o faptă rea va atrage opobriul public sau atenția procurorilor. Ce scoate din pepeni orice ziarist de bună-credință este însă faptul de a scrie degeaba. Cauți cele mai frumoase întorsături de frază, cele mai adecvate cuvinte pentru a trage o autoritate de mânecă, de exemplu, iar aceasta se face că n-aude, nu vede. Ziaristul se simte în acel moment la fel ca orice cetățean care bate de un an de zile la tot felul de uși pentru a rezolva o problemă și constată că nu a înaintat nici măcar un pas. Uite, de-o pildă, nu e zi în care să nu anunțe oamenii pe Facebook că le-a fost furat telefonul sau portofelul. Pe stradă sau în tramvai. Dar Poliția ce face?

Apel la hoți
Deunăzi, cineva făcea apel la hoți ca, dacă tot fură, măcar să arunce portofelul cu actele undeva la vedere, să poată fi recuperat. Altul își exprima indignarea că oricâte sesizări s-ar face, nu se întâmplă nimic. „Băi, frate, belea sunteți. Ați făcut din Iașul ăsta o porcărie. La fiecare colț al străzii vezi numai hoți de buzunare. Tâlhării non-stop. Băi, da’ Poliția asta nu vede deloc? Și dacă îi prinzi și le dai în cap, te duci direct la pușcărie”. Asta ne-am întrebat și noi: ”Poliția nu vede nimic?” Și am încercat să aflăm.

Disperați, ieșenii au făcut o pagină de Facebook, intitulată „Hoți de buzunare Iași”, unde postează fotografii cu infractorii

Nici măcar un singur caz
Cea mai de încredere sursă ar trebui să fie în principiu tocmai Poliția, așa că ne-am orientat spre informațiile furnizate de aceasta. Inspectoratul Poliției Județean are obiceiul de a anunța zilnic ce acțiuni au mai făcut, ce razii, ce capturi spectaculoase și ce rezultate faine au avut eforturile depuse. Ei bine, pe parcursul ultimei săptămâni, pe când internetul vuia de plângeri legate de furturile din buzunare, polițiștii ieșeni ne raportau entuziast că au prins un urmărit general, niște hoți de lemne, vreo trei șoferi beți, un tâlhar, iar vreo trei tentative de înșelăciune tip „Accidentul” au fost dejucate. A, nu dejucate de polițiști, ci de posibilele victime, care s-au prins de schemă. Poliția ieșeană nu a fost în stare să identifice niciun escroc, deși se cunoaște prea bine că de multe ori este vorba de deținuți aflați în penitenciar. Oare o fi așa greu să faci o razie în penitenciar, să găsești telefoanele ascunse și să verifici numerele de telefon folosite în înșelăciuni? S-ar părea că pentru polițiștii noștri e o sarcină insurmontabilă. La fel ca și combaterea furturilor din buzunare. În toată această săptămână de care vorbim, nu am reușit să găsim nici măcar o singură știre pe acest subiect. Întreaga poliție ieșeană nu a fost în stare timp de o săptămână să prindă măcar un hoț din buzunare. De Poliția Locală nu mai vorbim, că de la aceasta chiar nu avem cine știe ce așteptări.

Nu e în agenda lor
Ceea ce ni se pare o dovadă de indiferență crasă a Poliției față de misiunea sa de bază, care este protejarea vieții și bunurilor cetățeanului este faptul că furturile din buzunare nici nu există în rapoartele de activitate ale apărătorilor ordinii publice. În 2016, infracțiunile contra patrimoniului, care înseamnă furturi, tâlhării, înșelăciuni, delapidări și altele asemenea, au reprezentat 49% din totalul infracțiunilor sesizate de ieșeni. Practic, din două infracțiuni, una are de-a face cu averea omului, în cele mai multe cazuri fiind vorba de furturi. Cu toate acestea, raportul de activitate pe 2016 al Poliției ieșene pur și simplu nu pomenește nimic despre furturile din buzunare. Se menționează doar faptul că a fost efectuată o campanie de prevenire a cetățenilor, de parcă aceștia nu ar ști și singuri că în tramvaie și în stații există hoți. Ba știu, dragi polițiști. Știu, pe pielea proprie.

Explicații puerile
Atunci când sunt întrebați de hoții din buzunare, polițiștii au pregătit un răspuns standard. De multe ori este vorba de copii mai mici de 14 ani, care nu răspund penal. Prin urmare, degeaba îi salți, că trebuie să le dai drumul imediat. Răspunsul ăsta e o aberație prin el însuși. Codul penal pedepsește nu doar autorul unei fapte, ci și pe cel care îl impinge la asta. Nu e pedepsit copilul care cerșește, ci acela care îl trimite la cerșit. La fel și cu hoții din buzunare. Dacă sunt copii, aceștia au părinți. Care părinți au nume, prenume și adresă. De regulă, prin Păcureț sau Dancu. Doar că trebuie ca cineva să-și și bată capul să-și facă treaba pentru care este plătit din impozitele noastre. Că se poate și altfel, ne arată frații noștri de dincolo de Prut. Poliția moldoveană are o structură specializată în furturi din buzunare și tâlhării. În aceeași săptămână în care poliția ieșeană nu prindea niciun hoț de buzunare, omologii lor din Chișinău prindeau opt. Plătim noi un schimb de experiență în Basarabia, dacă pe ai noștri îi depășește problema.