O nouă clădire cu două amfiteatre, 10 săli de seminarii, un centru de conferințe, un muzeu antropologic, un centru expozițional, sală și terenuri de sport, un cămin nou și altele asemenea reprezintă doar o parte dintre obiectivele ce vor fi construite în următorii doi ani de către Compania Națională de Investiții la Universitatea de Medicină și Farmacie. Pentru aceasta, la propunerea Ministerului Dezvoltării, Guvernul a alocat deja 144,5 milioane lei. Dintr-un foc, aproape 30 milioane euro. Stați, nu desfaceți șampania! Nu e vorba de universitatea „Grigore T. Popa” din Iași, ci de universitatea „Victor Babeș” din Timișoara. Nu știm ce pilă o fi avut bănățenii la București, dar parcă nici nu mai contează. Parcă ne-am obișnuit ca Iașul să nu primească mai nimic din tortul bugetar, iar căruța cu bani să se răstoarne prin alte părți. Continuă să ne mire însă lipsa totală de reacție a mai-marilor Iașului, care iau apă în gură de fiecare dată. Haideți să vedem așadar ce trenuri ale CNI a mai pierdut Iașul nostru. Poate văd și cei care se bat cu pumnii în piept că apără interesele dulcelui târg.
Bătaie de joc
Ca mic amănunt, suma aprobată dintr-o semnătură de Guvern pentru a fi cheltuită la universitatea timișoreană este de peste 30 de ori mai mare decât toți banii cheltuiți în întreg județul Iași prin intermediul CNI în acest an. De fapt, singura investiție finalizată la noi în 2021 a fost refacerea unor drumuri afectate anii trecuți de inundații în Probota, pentru care s-au alocat 4,3 milioane lei. Te miri ce și mai nimic. Iar dacă ne uităm și mai în trecut, aproape că ne enervăm. În 2020, Iașul a mai primit vreo 10 milioane lei, cu aceleași destinații: refacerea de drumuri afectate de inundații la Gropnița, consolidarea unei străzi din Miroslava și a unei intersecții din Erbiceni. În doi ani, în total, un județ întreg a primit cât s-a alocat municipiului Rădăuți pentru extinderea spitalului. Serios, un județ întreg valorează cât un etaj de spital? Singurul lucru care ne lipsește sunt drumurile?
Suntem absenți
Așa par să creadă mai-marii de la București, iar mai-marii noștri locali nu fac nimic pentru a le deschide ochii. Să ne explicăm. CNI își împarte banii în subprograme acoperind practic cam toate serviciile sociale și tipurile de investiții necesare într-o localitate. În cea mai mare parte a cazurilor, Iașul strălucește prin absență.
Noi, în divizia speranțe
De exemplu, anul ăsta, CNI a tăiat panglica la săli de sport precum Bălești din județul Gorj sau Blăgești, în Bacău. Una a costat 8,1 milioane lei, alta 9,3 milioane lei. În 2020 s-a inaugurat o sală de sport până și în Broscăuți (Botoșani). La Iași, nici măcar nu au început lucrările la vreuna, deși pe lista de așteptare stau vreo 8 de doi ani. Ultima sală de sport făcută în județul nostru a fost cea din Horlești, terminată în 2019. S-au dat pentru ea doar jumătate din banii investiți la Bălești. De ce or fi gorjenii de două ori mai valoroși decât ieșenii, nu știm. Numeroase școli din județ și chiar din municipiu nu dispun de săli proprii de sport. Printre ele se numără chiar și licee de prestigiu, precum „Vasile Alecsandri”, din buricul târgului. Nu s-au găsit bani pentru ele, dar s-au găsit pentru o școală generală din Bacău. A, de fapt, să nu mințim: mai are Iașul ceva la capitolul sport, o bază sportivă la Erbiceni, aflată în proceduri de achiziție, valoarea proiectului ridicându-se la 6,4 milioane lei. În cadrul aceluiași subprogram a fost inaugurat anul acesta stadionul național „Arcul de Triumf”, în valoare de 145 milioane lei. Unii joacă în liga întâi, noi în divizia speranțe. În acest subprogram ar fi putut încăpea noul stadion ieșean, ale cărui planșe sunt prezentate periodic de Primărie, după cum noua sală polivalentă ar fi putut intra în subprogramul „săli de sport”. Proiectele nu par nici măcar să fi fost trimise de la Iași.
Otopeni, da, Iașul, ba
De vreo 20 de ani se tot lucrează, chipurile, la bazinul olimpic de înot din Grădinari. Anul ăsta s-a anunțat din nou că proiectul se află pe un drum bun. Între timp, ministrul dezvoltării, Cseke Attila, a inaugurat complexul olimpic de natație din Otopeni, după o investiție de 165 milioane lei. Cuprinde un bazin de înot, unul de sărituri, altul de antrenament și încă trei de inițiere și recuperare, bașca aproape 3.000 de locuri pentru spectatori în tribune. Iar Otopeniul nu e altceva decât un oraș de vreo 14.000 de locuitori. Oleacă mai mare decât Hârlău sau Târgu Frumos de la noi.
Nici bazine de înot
Că tot pomeneam de Primărie. Mai țineți minte cum spuneau șefii ei pe la începutul anului că se vor amenaja bazine de înot la vreo 25 de școli ieșene? Mă rog, spuneau și atât, pentru că nici măcar planșele nu au fost desenate. Între timp, CNI a finanțat și inaugurat bazine de înot în municipiul Georghieni din Harghita ori în „metropola” Moreni din Dâmbovița. Anul trecut, tot în Dâmbovița, s-a făcut un bazin didactic de înot și la Găești. Dintre cele 10 proiecte similare inițiate de localitățile din județul nostru, doar viitorul bazin de la Pașcani, de pe strada Stadionului, a mișcat cât de cât, aflându-se în procedurile de licitație.
Vorbe goale
Apropo de promisiuni, de ani de zile fostul cinema „Republica”, rebotezat „Trianon”, e învelit într-o plasă care maschează ruinarea zidurilor. Se tot vorbește, periodic, de reabilitare, modernizare, extindere și dotare. Proiectul se află pe lista de așteptare a CNI, în același stadiu cu proiectele de construire a unor cinematografe la Balș, Ciohorăni, Valea Lupului și Schitu Stavnic: de vorbe goale. Între timp, a fost refăcut cinematograful „Victoria” din Petroșani, iar lucrările la cinematografele din Huși, Zărand, Lupeni sau Roșiorii de Vede sunt în toi. Cum vă sună: „Cinematograf nou la Zărand. Cele din capitala culturală a României, în ruină”. Cam atât contăm, noi și mai-marii noștri, la București.