Peste un an se împlinesc 100 de ani de la fondarea României Mari. Deja s-au împlinit 100 de ani de când România a intrat în războiul pentru Reîntregire, iar luna viitoare vor fi trecut 100 de ani de la începutul bătăliei de la Mărășești. Cu alte cuvinte, o ținem dintr-o aniversare în alta. În iulie anul trecut, Guvernul a înființat un departament special dedicat organizării manifestărilor care să amintească de Marele Război și de Marea Unire. Luna trecută, un departament similar a fost înființat și la primăria noastră. Ce nu reușim să înțelegem însă e cum de aniversările celor mai glorioase momente ale istoriei noastre trec aproape nebăgate în seamă, deși există o armată de funcționari care nu au de făcut altceva decât să pregătească manifestările de rigoare. La urma urmei, ce fac aceste departamente? Ce-ar trebui să facă?
Numire și demisie
Păi, mare sfârâială n-am prea putea zice că fac. Despre Departamentul Centenar de la nivelul Guvernului am auzit până acum doar două știri: că a fost numit drept coordonator ieșeanul Daniel Șandru, în august anul trecut, și că acesta a demisionat, la 1 februarie anul ăsta. Șandru a fost înlocuit de arădeanul Cristian Videscu, dar asta nu a schimbat nimic. Activitatea Departamentului a rămas la fel de ștearsă și anonimă, iar site-ul dedicat centenarului, la fel de anodin. Găsești acolo o hartă cu vreo 140 de „locuri ale memoriei”, adică mausolee, monumente și lagăre unde au fost internați prizonieri români în timpul primului război mondial, dar incompletă.
Pagină părăsită
Din Iași, de exemplu, este menționat doar Obeliscul Vulturului din cimitirul Eternitatea. Niciun cuvânt despre ansamblul de monumente ale eroilor din același cimitir, despre monumentul din Socola sau cel de pe Galata. O idee frumoasă, cea de prezentare a unei cronologii a marelui război, a înțepenit pe site la 23 februarie. Ultimul comunicat este de pe 9 mai și se referă la războiul de Independență. Ca dovadă a „interesului” cu care sunt privite manifestările centenarului pe chiar site-ul dedicat acestuia, prezența a 40 de studenți din Republica Moldova la o masă rotundă, pe 27 martie, este încă trecută la capitolul noutăți, la timpul viitor. Că 27 martie a trecut de mai bine de două luni, pare să nu intereseze pe nimeni.
Trenul regal
Între noi fie vorba, nici la Iași n-am putea spune că se întâmplă mare lucru. Banca Națională a organizat o expoziție de fotografii atârnate pe gardul bisericii Trei Ierarhi, o altă expoziție fotografică a prezentat personalități ale marelui război, alta a evocat statutul de capitală de război pe care l-a avut Iașul și… cam atât. A, să nu uităm: în decembrie anul trecut a venit la Iași trenul regal (foto), cu ocazia împlinirii a 100 de ani de când Guvernul și Casa Regală s-au refugiat în Moldova, după căderea Bucureștiului.
Statuia lui Mârzescu
Lipsesc până acum și vor lipsi probabil și anul viitor, momentele de care Iașul să-și aducă aminte peste ani. Un simpozion sau o expoziție se uită. Ce-ar fi fost dacă, de exemplu, municipalitatea ar fi avut inițiativa reconstruirii frumoasei statui a lui George Mârzescu, primarul Iașului din timpul războiului? Grupul statuar a străjuit piațeta din fața hotelului Continental până a fost demolat de comuniști. Dezvelirea statuii reconstruite ar fi fost un moment de care ne puteam aminti și peste 20 de ani.
Ce-au făcut alții
La urma urmei, la centenarul revoluției de la 1789, în Franța au fost emise monede speciale, a fost organizată o expoziție universală și a fost construit turnul Eiffel. În SUA, cu ocazia bicentenarului independenței, au fost emise monede de un sfert de dolar, jumătate de dolar și un dolar, din argint, care circulă și azi. A fost creat un logo special, care a fost folosit ca steag ani de zile, în paralel cu drapelul național. Au fost organizate parade nautice, cu reconstruiri ale navelor din 1776, dar și cu nave moderne, care au fost urmărite de milioane de oameni. A fost organizată o loterie specială, la care câștigătorul primea un premiu de 1.776 dolari săptămânal timp de 20 de ani. Sonda spațială Viking 1 a aterizat pe Marte tot în 1976, cu ocazia bicentenarului. Timp de un an și trei luni au fost organizate focuri de artificii în fiecare zi. Idei sunt. Le pune cineva în practică?