De la Petrică până la opincă. De Centenar, Petru Cazacu a bătut pas de defilare la maratonul de la Atena

Ieşeanul Petru Cazacu e un Badea Cârţan în variantă modernă. Pasionat de mişcare, uneori chiar şi de tip brownian, Cazacu s-a făcut remarcat participând la tot felul de competiţii de maraton. O ispravă de astă vară a reprezentat-o parcurgerea în alergare a întregului traseu al Transfăgărăşanului. Recent, simţind nevoia să marcheze Centenarul printr-o chestie inedită, ieşeanul a plusat, participând la maratonul internaţional de la Atena, devenind primul român care a alergat în opinci şi costum popular la o astfel de întrecere. Prin urmare, nu este exclus un marş până la Roma, pentru întâlnirea cu predecesorul Badea Cârţan. Până atunci, Cazacu deja are câteva idei, consemnate în jurnalul personal.

– Privindu-mi opincile fabricate la Scobinţi, mă gândeam la dilema pe care a trăit-o cu ceva vreme în urmă săraca Simona Halep, apropo de alegerea sponsorului pentru echipament sportiv. Cum rămăsese năpăstuită fără sprijinul Adidas, iar până când a pus mâna pe Nike, şi-a cumpărat o rochiţă chinezească de pe net. Eu zic că, la fel ca şi Simonica, a venit timpul să-mi caut şi eu un sponsor de nădejde pentru echipament. Chiar dacă, uite, voi face un tur la Roma, în chip de Badea Cârţan. Nu mă pot duce acolo îmbrăcat ca un scârţan. Or fi iţarii şi cămaşa de ie un fel de esenţă a portului popular, dar Nike, Puma sau Adidas îs şi mai populare în România. Bun, hai să zic că astea, gen cursa pe Transfăgăraşan sau maratonul în opinci, nu mai sunt de viitor, că vrăjeala asta cu Centenarul mai ţine vreo lună şi după aia se stinge treptat, şi apare aşa, un fel de mahmureală, ca după Revelion. Întrebarea e cu ce mă prezint eu la anul? Cu ce nouă performanţă rup eu gura rubricilor de ziar destinate ciudaţilor? Pe Himalaya a urcat deja Ticu Lăcătuşu, pe munţii din Caucaz au urcat deja nişte băieţi din Iaşi, prin America de Sud bântuie ăia doi motociclişti ieşeni, Cezar şi Costel. Unde să mă duc, pe ce culoar al celebrităţii să mă strecor şi eu? Să alerg pe pista de atletism din Copou în timpul meciurilor pe care le joacă Poli, ca să mai anim atmosfera din tribune? Chiar atât de provincial nu pot fi. Nu, tot ideea asta, cu marşul pe jos până la Roma mi se pare viabilă. Mai văd şi eu nişte ţări, mai flutur un pic steagul României prin Schengen, câteva poze cu românii din Diaspora etc. Hai că e bine, am ce face şi anul viitor. Dar, repet, bine ar fi să găsesc şi un sponsor, pentru încălţări măcar. Pentru că, asta e, am ajuns vedetă şi, nu-i aşa, nu mă pot trage de şireturi cu oricine!

Cazacu: Am alergat pe Transfăgăraş, apoi la maratonul de la Atena. Sincer, mai am un singur dor: să fac o tură pe Autostrada Iaşi – Târgu Mureş şi apoi să-mi pun opincile în cui