DE CENTENAR: Oradea – un pod, Iașul – un catarg

Încă de anul trecut, au fost voci pesimiste care au afirmat că avem toate șansele ca anul Centenarului să treacă fără a se fi realizat nimic concret. După vreo juma’ de an, s-a văzut că lucrurile chiar cam așa stau. Departamentul Centenar din cadrul guvernului nu reușise nici măcar să încropească un program de evenimente, darămite să mai anunțe măcar vreo investiție simbolică. În fond, nu în fiecare an poți sărbători 100 de ani de la un eveniment major din istorie, nu? Acum vreo două luni s-a cerut chiar autorităților locale să spună ce proiecte au în lucru cu ocazia asta, că la o adică mai dă guvernul niște bani. Una peste alta, Centenarul a rămas în grija primăriilor și consiliilor județene din țară. Poate fac ei ceva. Dar fac?

Contestații, reclamații
Anul trecut, Primăria municipiului Oradea își anunța intenția de a construi, peste Crișul Repede, un pod „al Centenarului”. Nu, nu trecuseră pe-acolo, prin vad, trupele române la 1918, nu fusese ucis niciun martir al neamului în zonă acum 100 de ani sau altceva. Podul urma să se cheme „al Centenarului” doar pentru că era construit la 100 de ani de la unire. Dar era totuși un proiect concret, alături de câteva statui, expoziții și alte evenimente „de sezon”. Și la ei, proiectul a început cu o oarecare întârziere. Știți cum e: contestații, reclamații, licitații și alte „ații” specifice nouă, așa că termenul de finalizare a lucrărilor a fost stabilit prin ianuarie-februarie anul viitor. N-ar fi fost prima oară. Amenajarea unui parc în Oradea trebuia să dureze 6 luni. A durat 14 luni. Constructorii lor sunt ca ai noștri.

Biciul pe constructori
Primăria s-a ambiționat totuși să termine podul mai repede, ca să aibă ceva spectaculos de inaugurat de 1 decembrie. Mai ales că nici la ei, cum nici la noi, nu se mai construise un pod peste râul ce traversează orașul de pe vremea lui Ceaușescu. Și… până acum pare să fie pe drumul cel bun. A pus efectiv biciul pe constructori și i-a mers. S-a lucrat și pe ploaie, și pe ninsoare, și pe caniculă.

Cum va arăta
Fără îndoială, Podul Centenarului va fi o construcție frumoasă. El pare că zboară peste Crișul Repede, întrucât nu are niciun pilon de susținere în râu. Cele 340 de tone ale structurii cu o lungime de 80 de metri a podului se vor sprijini direct pe maluri, care au fost consolidate în mod special pentru aceasta. Cu ceeași ocazie, s-a trecut la amenajarea unei promenade pe malul râului. Știți, cum se zicea că se va face și la Bahluiul nostru, cu ocazia ultimelor lucrări de consolidare a albiei. Podul Centenarului va avea două benzi de circulație pentru mașini, plus piste pentru bicicliști. Au fost deja amenajate cele două sensuri giratorii care vor fluidiza traficul peste pod. Au fost montate și tronsoanele metalice ale podului. Nu intrăm și în alte detalii tehnice. Pe scurt, cele 12,6 milioane de lei cât reprezintă valoarea contractului par să fie cheltuite ca lumea, iar primarul orădean Ilie Bolojan s-a apucat deja să-și ascută foarfecele pentru a tăia panglica inaugurală.

Suntem restanțieri
De ce am tot vorbit de Oradea? Așa, pentru a face o comparație deloc onorantă pentru noi. Din păcate. De trei ani de zile se tot vorbește de construirea unui nou pod peste Bahlui, în zona Cicoarei. Abia la începutul lunii acesteia s-a ajuns la semnarea contractului de execuție a lucrărilor. Până la tăierea panglicii mai e un deal și-o vale. Bun, dar să zicem că ai noștri nu și-au propus inaugurări de poduri cu ocazia Centenarului. Dar ce și-au propus? Am mai scris noi acum câteva luni că pe lista Iașului sunt numai restanțe la capitolul Centenar. Din nefericire, pentru că ne-am fi dorit să spunem altceva. Doar că… Anul trecut, primăria a cumpărat contra sumei de 3,7 milioane de lei casa Ghica-Calimachi, fostul sediu al PNȚ-CD de pe Cuza Vodă. Intenția anunțată de la bun început era de a amenaja un muzeu al Centenarului. Frumoasă ideea, mai ales pentru 2018. Doar că… nici măcar renovarea clădirii nu a început, iar de pregătirea vreunei colecții, nici n-a venit vorba. Deși nu credem că s-ar fi găsit vreun colecționar ieșean care să nu răspundă la un apel al municipalității pe tema asta.

Blocată în proiect
S-a vorbit și de reabilitarea Casei Berthelot din Copou, unde a locuit în timpul primului război mondial șeful misiunii militare franceze, care a contribuit decisiv la reorganizarea armatei române în iarna lui 1916. Fără el, victoriile de la Mărăști, Mărășești sau Oituz ar fi fost imposibile. Doar că… abia pe la jumatea anului au început demersurile de mutare a chiriașilor din casa Berthelot. La ora la care vorbim, abia s-a ajuns la evaluarea costului lucrărilor de 5,2 milioane de lei. Nici măcar anunțul guvernului că va da și el bani nu a făcut lucrurile să se miște mai repede.

Prea puțin
Pe scurt, la Iași nu s-a făcut mai nimic concret cu ocazia Centenarului în afara dezvelirii unor plăci comemorative și a inaugurării unui parc al prieteniei româno-americane care să comemoreze prezența misiunii militare a SUA, tot în primul război mondial. E vorba de „parcul” de la rondul de tramvai din Târgu Cucu. Pur și simplu s-au plantat niște flori, ceva gazon și s-au înălțat niște catarge de steag. Mai mici decât ăla din Podu Roș. Investiții propriu-zise, care să poată fi ținute minte, ioc. Centenar? Poate data viitoare.

„Podul Centenarului începe să prindă formă, lucrările sunt în grafic, astfel că, dacă totul merge cum s-a prevăzut, sunt toate şansele să fie finalizat până la data fixată a inaugurării, 1 Decembrie 2018”, Ilie Bolojan, primarul din Oradea