Când vine vorba de România și de felul cum este ea văzută în afară, există două mari categorii de străini. Una este format din cei care habar n-au unde suntem pe hartă și care rostogolesc aceleași vechi prejudecăți, că românii sunt hoți, violatori, criminali, parșivi, hrăpăreți, zgârciți și mai știu eu cum. Un fel de sălbatici abia ieșiți din junglă și ale căror hoarde năvălesc peste bieții europeni. A doua categorie, mai puțin numeroasă, e formată din cei care au vizitat țara noastră măcar în fugă și care s-au lămurit că românul mediu nu e cu mult altfel decât ei înșiși. Mai există o categorie, cea de specialiști, care ne cunoaște din statistici. Nu știm ce părere au ei despre noi, dar probabil nu e strălucită, cel puțin sub raport uman. România este mult diferită de celelalte țări ale Uniunii Europene, cu excepția Bulgariei. Sunt și singurele țări ortodoxe din UE de altfel, au avut dictatori comuniști cam la fel de săriți de pe fix, așa că e și normal să semene. Azi vom vorbi despre un fenomen în privința căruia am zice că suntem de-a dreptul frați cu bulgarii și, ca în multe alte cazuri, exemplu negativ pentru restul Europei: fertilitatea precoce.
1.000 de fetițe însărcinate
Ca indicator statistic, fertilitatea precoce se definește ca reprezentând numărul de copii născuți cu mame tot copii, respectiv sub 15 ani. În întreaga Europă, s-au născut în 2015 aproximativ 2.000 de copii cu mame sub 15 ani. Mai exact, 1.946. Cifra este în scădere față de 2007, când au fost 2.124 de cazuri. Din păcate, la noi fenomenul este invers: numărul pruncilor născuți de mame-copil este în creștere. Dacă în 2007 s-au înregistrat 562 de cazuri, acum doi ani numărul crescuse la 676. Practic, din trei copii născuți din mame sub 15 ani, unul este român. De fap, la cei 676 de copii născuți, ar trebui să mai adăugăm și cele 422 de avorturi provocate la fetițe cu vârste între 10 și 14 ani. Ajungem astfel la peste 1.000 de fetițe însărcinate anual în România. Spre comparație, în Finlanda, în 2015 au fost înregistrate doar 16 avorturi la fetițe, iar numărul nașterilor a fost aproape zero.
Pe primul loc în UE
Frații noștri de statistici, bulgarii, au înregistrat în 2015 un număr de 294 de mame cu vârsta mai mică de 15 ani. Trebuie luat însă în calcul faptul că ei sunt doar 7 milioane de toți, în timp ce populația României este de 20 de milioane de locuitori. Dacă luăm și populația în calcul, vedem că noi suntem „fruntași” în Europa. La 1.000 de femei, în România sunt 1,9 puștoaice care devin mame. În Bulgaria, doar 1,3. Următoarele țări în clasament sunt Franța, cu 237 de fetițe devenite mame în 2015, Germania, cu 145 și Marea Britanie, cu 114. Doar că aceste țări au populații de 3-4 ori mai mari decât România și, în plus, comunități musulmane numeroase. În acestea, de altfel, se înregistrează cele mai multe fetițe-mame în restul Europei. În privința României, sunt multe cazuri în comunitățile rome, dar nu majoritatea. Iar faptul este grav, după cum vom vedea mai încolo.
Situația se agravează
Iașul se înscrie în media națională și în tendința națională. Anul trecut, în județ au fost înregistrate 146 de cazuri de minore gravide și 301 de mame minore, față de doar 44 de fete gravide și 192 de nașteri din mame minore în 2015. Majoritatea cazurilor provin din mediul rural. Acum doi ani, 16 puștoaice sub 15 ani au devenit mame la Iași, față de doar 7 în 1993. Departe de a se îmbunătăți, situația se agravează.
Corelată cu dezvoltarea
Bun, dar și așa ne plângem că populația este în scădere, că se nasc din ce în ce mai puțini copii și că peste câteva decenii nu va avea cine să ne plătească pensia. Ce e rău în faptul că se nasc mulți copii din mame minore și chiar foarte minore, ca să spunem așa? În general, fertilitatea precoce este corelată cu gradul de dezvoltare a unei societăți. Cu cât este mai puțin dezvoltată o țară, cu atât numărul copiilor născuți de o femeie este mai mare, iar vârsta mamei la prima naștere este mai mică.
Lipsa educației sexuale
Acesta este însă doar vârful piramidei. Fenomenul fertilității precoce este explicat în general prin educația sexuală inexistentă la noi. Se știe că în școală, problema educației sexuale este pasată de la profesorul de biologie la diriginte și retur, iar părinții se fac că nu aud întrebările copiilor sau le dau răspunsuri în doi peri. Dimpotrivă, în țările în care educația sexuală începe în școli de la cele mai fragede vârste, cum sunt Olanda sau țările scandinave, fenomenul fertilității precoce este aproape inexistent. În Olanda, educația sexuală începe de fapt din grădiniță, de la 4 ani. Departe de a promova promiscuitatea și imoralitatea, așa cum afirmă diverse voci autohtone, acest fapt a avut ca rezultat un număr de zero nașteri de către fete sub 15 ani în 2015. În Danemarca, în același an, a fost un singur caz, iar în Suedia, patru. Iar toate aceste patru cazuri au fost înregistrate în comunitatea musulmană.
Abuzuri sexuale
A doua explicație a fenomenului este de o gravitate extremă. Cele mai multe nașteri de către fetițe se datorează de fapt unor abuzuri sexuale. În două treimi din cazurile de fetițe devenite mame, tatăl este necunoscut sau are peste 20 de ani. Nu mai e vorba de dragoste, ci de pedofilie. Numeroși indivizi profită pur și simplu de naivitatea și lipsa de informații ale fetițelor. În 2015, s-au înregistrat în România 456 de abuzuri sexuale asupra unor minore. Iar aceasta este numai cifra raportată oficial, prin intermediul maternităților. Majoritatea abuzurilor nu se soldează cu o sarcină și rămân necunoscute. Asta e adevărata problemă, la urma urmei.