Zace pe undeva în coasta unor politicieni câte o ambiţie de a se măsura, cam cum fac puberii cu înălţimea evaluată zilnic pe catul uşii. De pildă, liberalii. Ăştia-s cei mai sensibili la raportările istorice, iar prima lor grijă e să-i pomenească pe Brătieni atunci când îi întrebi care e rostul lor în politică. De pildă, deunăzi, Cristian Adomniţei, fost preşedinte al Consiliului Judeţean şi ministru al educaţiei, se lăuda în suzeta mare pe contul de Facebook cum că s-au împlinit fix 144 de ani de existenţă a Partidului Naţional Liberal, din care dumnealui a scrijelit pe borna timpului vreo 25 de ani de când e membru al respectivei grupări cu săgeata în frunte. Prilej de efuziune cu şampania în braţe, la care cine credeţi că s-a alăturat pentru a linge un strop de sărbătoare? Chiar Marius Bodea, care s-a dat bine pe lângă fostul său șef: „Nu doar membru! Parte importantă din istoria ultimilor 25 de ani ai PNL!”. Aia e, vedeţi ce înseamnă cum trebuie să te poziţionezi în politică?
Adomniţei (pamflet, foto): Zice lumea că se răsucesc Brătienii în mormânt când îl văd pe Rareş Bogdan capul la lista europarlamentarilor! Noi săpăm de 25 de ani aici şi n-am găsit nici urmă de fruntaşii liberali. Dar nu renunţăm! Îi vom găsi, chiar dacă vom avea soarta colegilor de cimitir, ţărăniştii