În popor se zice că dacă plouă în mai, o să se facă mălai. Firesc. Păpușoiul se cultivă în aprilie, că provine totuși de la Ecuator și îi trebuie un pământ oleacă mai cald. În mai, numai bine sămânța și-a terminat propriile resurse, iar dacă nu plouă, e jale. Anul ăsta, în pofida caniculei, a plouat binișor. Așa de bine, că s-au făcut de toate: și grâu, și păpușoi, și harbuji, și studenți. Iar recolta la aceștia din urmă a fost destul de bună, universitățile declarându-se mulțumite de producție. Căci și la universități e cam la fel ca în agricultură: dacă nu e suficientă mișcare într-o perioadă-cheie a anului, respectiv sfârșitul lunii iulie, restul anului va fi foamete. Nu tu investiții, nu tu proiecte de cercetare, iar de deplasări în interes de serviciu în restul lumii, în orașe universitare atractive turistic nici nu mai poate fi vorba. Ce s-a întâmplat la universitățile noastre de a mers bine?
Scădere drastică
Anii ’90 au fost ani de aur pentru orice înseamnă învățământ superior. Universitățile apăreau ca ciupercile după ploaie, mulți doreau să-și continue studiile, banii curgeau. Pe urmă, lucrurile au început să se strice. Statul a început să reglementeze tot mai stric învățământul superior, având pretenția ca studenții chiar să poată învăța carte, nu doar să aibă de unde-și lua o diplomă. Cât de bine i-a ieșit statului dorința, e discutabil, dar ceva tot s-a mai schimbat în direcția calității. Calitate superioară înseamnă însă cheltuieli mai mari, iar unele secții sau chiar universități întregi au fost închise. În plus, numărul liceenilor, deci al celor din rândurile cărora se pot recruta viitorii studenți a scăzut dramatic. În 1992, județul nostru avea 77.400 de tineri cu vârsta cuprinsă între 15 și 19 ani. Anul trecut, mai erau 53.700. O scădere de 30,6% într-un județ cu o natalitate destul de mare, în fond. Dacă vă plac comparațiile, aflați că la nivel național, scăderea numărului de posibili viitori studenți a fost de 39,7%. Dacă îi mai scădem și pe cei care nu iau bacul sau pe cei care îl iau, dar nu-i interesează facultatea, ajungem la o scădere de peste 50% a numărului de potențiali „clienți” ai universităților, în doar 25 de ani. Amfiteatrele au devenit tot mai goale.
Bacalaureat bun
Anul ăsta, însă, lucrurile au stat altfel, ceea ce dă din nou speranțe învățământului superior ieșean. Toate universitățile ieșene au anunțat că le-a crescut numărul celor înscriși la admitere. De ce? Păi, se pare că universitățile noastre s-au trezit din pumni și au înțeles în sfârșit că dacă nu se agită, rămân cu sălile de curs și buzunarele goale. E drept, le-a ajutat și bacalaureatul. În acest an, procentajul celor care au luat bacul s-a ridicat la nivel național la 72,9%, pe fondul unor subiecte relativ lejere. Anul trecut, promovarea a fost de doar 66,7%. La Iași, rezultatele au fost încă și mai bune, rata de promovare după contestații fiind de 84,1%, cu 7,6 procente mai mare decât în 2016. Procentele în plus se traduc prin mai mulți studenți.
Școli de vară
Rata de promovare crescută la bac a fost un factor important pentru succesul din acest an al universităților, dar nu cel esențial. O lege economică de bun-simț spune că, cu cât o resursă este mai rară, cu atât ea este mai scumpă, iar cei interesați vor fi în stare să ofere mai mult pentru ea. Și studenții sunt o resursă, așa că universitățile s-au dat peste cap să-i atragă. „Al.I. Cuza” a renunțat să se mai bazeze pe renume și a ieșit în stradă, promovându-și intens fiecare facultate, pe schema „ce poți studia, de ce la noi, ce poți face după ce termini”. În fața universității au fost instalate corturi, în care fete frumoase îți explicau ce bine ți-ar fi dacă te-ai înscrie ca student. Ni s-a făcut și nouă o ofertă educațională, la un cort în dreptul căruia ne opriserăm doar pentru a admira puțin o pereche de picioare lungi. La replica noastră că am terminat facultatea de ceva vreme, ni s-a răspuns că oricând se mai poate face una, iar ceva mai dihai ca biologia nici că există. Una peste alta, probabil că fetele urmaseră un curs-fulger de marketing educațional. Bonus, „Al.I. Cuza” a început să se îndrepte spre filoane de posibili studenți încă neexploatate. De exemplu, liceenilor vasluieni proveniți din familii defavorizate li s-a oferit posibilitatea de a participa la cursuri de vară care să-i obișnuiască cu ideea de a deveni studenți. Iar cum tot județul Vaslui este defavorizat, nu a fost greu să găsească doritori. Iar „Cuza” și-a prezentat oferta nu doar la liceele de elită din Vaslui sau Bârlad, ci și Vladia, Făciu, Puiești, Murgeni sau Zorleni.
Caravana UMF
Rețeta caravanei plimbată prin celelalte județe ale Moldovei a fost aplicată și de alte universități, cum ar fi UMF. Doar că UMF este o universitate scumpă, dacă intri „la cu taxă”, iar celelalte județe din Moldova sunt mai sărace ca noi. Așa că a fost încheiat un contract cu BRD prin care se oferă studenților posibilitatea de a face un credit pentru studii, pe care să-l ramburseze la o dobândă mai mică decât cea de pe piață, după finalizarea studiilor. Practic, studentul se împrumută azi, când e lefter și nu și-ar putea plăti facultatea, iar de plătit va începe să plătească atunci când va fi rezident, cu o leafă netă de cel puțin 2.500 de lei.
Laboratoare ultimul răcnet
USAMV a mizat pe fructificarea investițiilor făcute în ultimii zece ani. Și-a ademenit viitorii studenți prin posibilitatea de a face practică în bazele proprii ale universității sau de a avea acces la laboratoare dotate după ultimul răcnet, ca și prin prezentări ample ale banilor pe care Uniunea Europeană îi acordă cu generozitate agriculturii, deci cu perspectiva unei viitoare cariere sigure. Cireașa de pe tort a fost stabilirea criteriilor de admitere: 50% nota de la proba scrisă la limba română, care oricum este punctată destul de lejer, iar 50% nota de la altă probă scrisă, la alegere.
Un singur dosar
Lejeritatea înscrierii a fost argumentul forte și la Universitatea Tehnică G. Asachi. Nu știm alții cum sunt, dar noi, dacă ne luați repede, n-am putea spune care este diferența dintre Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației și Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică și Informatică Aplicată, de exemplu. Ne sună cam la fel și probabil că așa le sună și multor absolvenți de liceu. Probabil de asta UTI a venit cu ideea dosarului unic. Depui un singur dosar și participi la admiterea organizată de toate cele 11 facultăți. Undeva tot intri, nu? Iar găselnița găselnița chiar le-a mers. UTI a atras 3.264 de absolvenți de liceu, cu 72% mai mulți ca anul trecut.
Lecție a economiei
Universitatea de Arte a fost singura care nu s-a agitat. E drept, nici nu avea de ce. Se adresează numai celor în care țipă talentul artistic. Iar aceștia știu și singuri că doar la UAGE pot să și-l șlefuiască. Una peste alta, universitățile Iașului par să fi învățat prima lecție a economiei de piață: reclama e sufletul. Al comerțului sau al învățământului, după caz.
