Spania a redevenit destinație riscantă pentru călătorii, după ce a înregistrat 17.000 de noi cazuri de COVID în doar 24 de ore, creșterea fiind explicată prin participarea tinerilor la petreceri. Grecia, principala destinație a românilor în concedii, a anunțat dublarea, de la o zi la alta, a cazurilor înregistrate. Ce înseamnă asta? Vine valul, dragilor! Mă rog, nu chiar acum, ci odată cu întoarcerea turiștilor noștri din vacanțe și cu venirea „italienilor” în concediu, acasă. Cam ca anul trecut. De fapt, teamă ni-e că al patrulea val va fi mai dihai ca celelalte, pentru că nicio țară nu mai este dispusă să-și închidă granițele. Pierderile financiare au fost enorme anul trecut și nimeni nu și-ar permite să le reediteze. Nu cunoaștem nicio țară care să nu aibă datorii, ci rezerve la teșcherea, bune de cheltuit în spatele granițelor închise. Iar țările care trăiesc din turism chiar nu pot să renunțe la această sursă de venit, deci vor primi pe toată lumea și vor împrăștia boala pretutindeni. Singura speranță a tuturor statelor și economiilor stă în vaccinare. Doar că… ei bine, tocmai despre asta vom vorbi azi.
La nivel mondial, rata vaccinării este de doar 11,7%
Se estimează că, pentru ținerea în frâu a epidemiei, ar fi necesară o rată a vaccinării de minim 60%. De fapt, și această cifră ar fi insuficientă. Un procent de 60% imunizați ar transforma coronavirusul într-un fel de gripă, care afectează și omoară, dar nu asfixiază sistemul sanitar. Or, la nivel mondial, rata vaccinării este de doar 11,7% și crește cu doar 0,1% zilnic. Iar procentul în statele de unde provine marea masă a imigranților este catastrofal. Fluxul de imigranți din Libia s-a triplat față de anul trecut, 13.000 de libieni ajungând numai în Italia. Iar rata vaccinării în Libia este… zero, ca și în Siria. În Afghanistan e 0,5% și probabil atât va rămâne, după retragerea americanilor. Iar exemplele pot continua. Practic, orice imigrant african sau asiatic este un potențial difuzor al infecției. Și nicio țară europeană nu e pregătită pentru asta.
Doar state mici cu procentaj mare
Până acum, doar 11 state și teritorii au depășit pragul de 60% de care vorbeam, dar e vorba în general de țări pe care le cauți cu lupa pe hartă. Gibraltarul are o rată de vaccinare de peste 99%, dar acolo sunt mai puțini locuitori decât în Pașcani. Iar de insulele Cayman, insula Sfânta Elena sau insulele Falkland nici nu mai vorbim. Din Europa, doar Islanda și San Marino, alte două state „gigant” au depășit pragul de 60%. Mult lăudatul Israel a ajuns abia la 57,3% vaccinări complete, iar Germania, cu toată disciplina și organizarea ei, are doar 40,8% vaccinări. Grecia și Spania, de care am amintit mai sus, se învârt în jurul cifrei de 40%.
Foarte greu și la noi
Întrebați de România? Nasol, ce să spunem altceva? Vaccinarea aproape că a încetat. Suntem la un procent de vaccinare completă de 23,8%, iar ritmul de vaccinare este cam de 0,2% săptămânal. Guvernul stabilise o țintă de 25% la 1 iunie și de 50% la 1 septembrie. În ritmul actual, vom ajunge la 25% cam pe la jumătatea lunii august. A, cifrele pe care vi le-am prezentat provin din statistici internaționale. Eșecul campaniei de vaccinare la nivel național reiese cu claritate chiar din lipsa cifrelor detaliate. Pe site-ul oficial, www.vaccinare-covid.gov.ro, harta vaccinării pe localități și județe este „în curs de actualizare”. Adică nu există. Nici la Iași, situația nu este mai roz. Prefectul județului nu a mai anunțat de două săptămâni situația vaccinărilor, deși înainte vreme o anunța zilnic. Ultima oară, pe 23 iunie, 180.190 de ieșeni se vaccinaseră cu schema completă, respectiv o rată de 18,6% mare și lată. La acea dată, se vaccinau zilnic mai puțin de 650 de ieșeni.
Donăm și vindem doze
Iar situația, din câte ați putut citi până acum, e generală. Nu doar la noi e așa, e aproape pretutindeni. Lumea a obosit de COVID, a obosit de restricții, de vaccinare. Oriunde în lume, oamenii încep să adopte poziția clasică a fumătorului: știe cât riscă, dar speră să nu i se întâmple „tocmai lui”. E o prostie să te bazezi pe noroc, când ți-ai putea lua de-o grijă lăsându-te de fumat sau, respectiv, vaccinându-te, dar așa pare să fie omul. Pe la începutul anului, aflat în vizită la Chișinău, președintele Iohannis promitea moldovenilor 200.000 de doze gratuite de vaccin. România s-a mocăit trei luni până să trimită prima tranșă de vreo 20.000 de doze. Dar pe atunci, lumea se călca în picioare să se vaccineze. Deunăzi, România a anunțat că suspendă importurile de vaccin, ba chiar vinde un milion de doze cui vrea să le ia. Și a mai trimis 100.000 de doze în Basarabia, cadou suplimentar. Recent, Los Angeles Times nota, cu amărăciune: „În decurs de o lună, societatea americană pare să fi trecut de la «trebuie să păstrăm dozele noastre prețioase de vaccin pentru cei care au mai multă nevoie de ele», la «cine vrea să ia?»”.
Puțini vaccinați în rural
De ce nu se mai vaccinează lumea? Din multe motive. Un om din 5 știe exact ce e aia un vaccin, la ce e bun, cunoaște riscurile și le pune în balanță cu beneficiile. Ăla s-a vaccinat deja. Alții și-au programat concediul în Grecia. Ăia se vaccinează acum, pentru că alternativa e să stea în carantină tot concediul. Nu se vaccinează din convingere, ci din nevoie. Restul de trei sferturi nu-și face însă concediul în străinătate, iar până la Băile Felix se poate merge și fără vaccin. Jumătate dintre români locuiesc la țară, iar primul centru de vaccinare e la mama naibii. Iar informația oficială nici nu ajunge la ei. La ei ajunge câte o poveste extraordinară despre cheagurile de sânge provocate de vaccinul Astra Zeneca, nu și informația reală, că astfel de cazuri sunt rarisime. Riscul de a face o tromboză de la vaccin este de 4 la un milion. De la țigări, ai de 500 de ori mai multe șanse de tromboză. Iar dacă te îmbolnăvești de COVID, riscul de tromboză este de 16,5%, adică enorm. Da, dar dacă nu te îmbolnăvești? La ce să riști vreo neplăcere de la vaccin, oricât de mică ar fi ea?
Lipsa informațiilor
O problemă este, deci, lipsa informațiilor corecte despre boală și vaccin. În afara unor spoturi seci la radio și televiziune, Guvernul nu a făcut nimic pentru ca informația să ajungă la cetățeanul din fundul satului. Primarii, preoții sau învățătorii, pe care oamenii îi ascultă, nu au fost implicați în niciun fel în campania de informare. E drept, chiar dacă am fi avut o campanie de informare făcută de cei mai buni experți în marketing din lume, tot e puțin probabil ca lucrurile să fi stat altfel. Conform unui sondaj făcut la sfârșitul anului trecut, doar 26,4% dintre români au multă sau foarte multă încredere în informațiile guvernamentale despre COVID. Cam cât rata de vaccinare. Noi înșine comparăm orice spune Guvernul pe tema asta cu informații din surse externe. Pentru siguranță, că la câte bâlbe au fost până acum…
Nici caravanele nu prea ajută
Neîncrederea oamenilor în Guvern este problema esențială în campania de vaccinare. A mai fost chestiunea accesului la vaccin, dar ea nu reprezintă o problemă reală. Rata de vaccinare nu a crescut spectaculos nici după înființarea caravanelor de vaccinare sau după implicarea medicilor de familie din mediul rural. Profită de aceste oportunități cei care oricum voiau să se vaccineze. Guvernul se agită să-i convingă pe cei gata convinși. Iar dacă îi arăți cu degetul pe cei care s-au îmbolnăvit pentru că nu au respectat regulile sanitare, nu convingi pe nimeni să se vaccineze. Dimpotrivă, îi îndârjești să refuze pe cei care încă ezitau. Cui îi place să i se bată obrazul?
Rezultatele unui studiu
Un studiu făcut în Statele Unite, țară care a constatat problema încetinirii ratei vaccinărilor cu mult înaintea noastră, a dat niște rezultate oarecum suprinzătoare. În SUA, s-au făcut campanii de informare din ușă-n ușă. Umblau reprezentanții instituțiilor sanitare mai ceva ca martorii lui Iehova. Doar 32% dintre cei abordați astfel au fost convinși să se vaccineze, oricâte argumente li s-au adus. Asta nu ne miră. Cunoașteți vreo țară în care să iasă lumea în stradă pentru a aplauda Guvernul? Mă rog, afară de Coreea de Nord, firește. Nicăieri în lume, Guvernul nu e popular. Surprinzător e că decesul de COVID al vreunui prieten apropiat sau vreun membru al familiei nu a convins decât pe 34% dintre cei care au pătimit asta să se vaccineze preventiv. Vaccinarea vreunei vedete sau a vreunui oficial a convins pe 43%, restul fiind indiferenți la faptul că Tom Jones sau Arnold Schwarzenegger și-au luat doza. Vedetele au avut mai multă putere de convingere în China sau Taiwan, unde multe staruri pop s-au implicat în campania pro-vaccin, dar nici acolo procentele nu sunt spectaculoase.
Puterea exemplului din familie
Care au fost totuși argumentele convingătoare? Pe scurt, nevoia, neamurile și informația clară. Un procent de 56% dintre cei care au avut un alt vaccinat în familie, s-au „înțepat” și ei. Impunerea vaccinului pentru cei care călătoresc în străinătate a convins 52%. Discuțiile pe marginea unor studii cu cifre clare despre eficacitatea vaccinurilor a convins pe 72% dintre cei care au participat la ele fără prejudecăți.
Informarea din surse de încredere
Pe scurt: obligativitatea provoacă rezistență. Poate merge în țările Asiei de est, care au o cultură a supunerii față de autoritate, dar nu merge în SUA sau Europa. Mai ales în Europa de Vest care nu știe ce e aia obediență, iar Europa de Est e sătulă de „da, tovarășe președinte, ce genial sunteți și câtă dreptate aveți!”. Informarea din surse de încredere e cheia unei campanii de succes. Iar noi în nimeni nu avem mai multă încredere decât în propria familie sau în așa-numiții lideri de opinie locali. Chiar dacă acel „lider de opinie” este nea Vasile cu care bem o bere la crâșma din colț.
Cifre înfricoșătoare
La ora actuală ne aflăm în pragul celui de-al patrulea val al pandemiei. Cifrele cresc, deocamdată lent, dar sigur. În următoarea lună, pe măsură ce se întorc românii plecați în concediu și vin să-și viziteze rudele cei stabiliți în străinătate, este de așteptat să explodeze. Vaccinarea celor care pleacă în concedii vor reduce poate amploarea valului, dar sistemul nostru sanitar va fi din nou supus unei presiuni fantastice. În fond, acesta este riscul. Până acum, ne-au ucis nu atât pandemia, cât efectele sale secundare. Statistica seacă arată că anul trecut, au murit cu 14% mai mulți români decât în 2019, ceea ce este un procent fantastic de mare. În cifre, vorbim de 37.150 de decese „suplimentare”. Dar anul trecut, au murit de COVID „doar” 17.000 de români. Restul de 20.000 care au murit în plus, au decedat din alte cauze. De la un an la altul, numărul deceselor variază în România cu câteva mii. Să spunem că 5.000 dintre decesele suplimentare au fost cauzate de accidentele rutiere, de caniculă, de mușcături de țânțari sau de orice altceva doriți. Restul de 15.000 de decese suplimentare are o singură cauză: bolile agravate de lipsa de tratament medical în spitalele ocupate să trateze COVID. Acesta este marele risc: blocarea, din nou, a sistemului sanitar și așa șubred. Poate nu vreți să vă vaccinați, pentru că vă considerați suficient de puternic pentru a trece prin boală. Dar nu uitați că această decizie poate însemna moartea unui bolnav de cancer care nu se va mai putea interna, pentru că patul său va fi ocupat de cineva care putea să se vaccineze, dar nu a făcut-o. Vă asumați asta?