Cotnari, ultima frontieră. Viile din Iași sunt cele mai nordice din Europa. Rețeta unui vin de calitate

Acum vreo 480 de ani, pe dealurile din preajma Hârlăului trecea un călăreț mărunțel, dar ținându-se mândru, pe un armăsar negru. Pe călăreț îl chema Ștefan și era domnul Moldovei. Pe cal îl chema Voitiș. Pe-acolo pe undeva, lângă satul Cârjoaia, este un pod de piatră. E cel mai vechi din Moldova, datând din sec. XV. Nu știm dacă Ștefan l-a construit, ca să nu-și ude nădragii domnești în drumul său spre Răreșoaia, dar înclinăm să credem că da. La 9 luni de la cavalcada domnească se năștea viitorul Petru Rareș. El a fost urmarea unui pahar în plus de Grasă de Cotnari băut de marele Ștefan.

Cele mai nordice
Cu excepția pe nedrept mai celebrei podgorii din Tokajul unguresc, viile de la Cotnari sunt cele mai nordice din Europa. La nord de acestea nu mai există vin care să merite acest nume. E drept, vie aveau și străbunicii noștri din Botoșani, dar ce ieșea din ea era vin bun de băut doar dacă erai deja amețit. În general, limita viței-de-vie este paralela de 45°. Dincolo de ea, mai există podgorii doar în mod excepțional, grație unor condiții locale de climă speciale. Dincolo de Cotnari se face țuică, samagon, vodcă, bere sau orice altceva, dar nu vin. Iașul nostru este așezat pe ultima și cea mai înaltă latitudine septentrională pentru vin. Deci, hai să vorbim despre licoarea zeilor.

„Doar” 4,4%
În urmă cu câteva săptămâni, premierul României spunea că sectorul HORECA – hoteluri, restaurante, catering – nu reprezintă decât zero virgulă ceva din PIB, așa că ce atâta stres dacă nu se deschide sezonul turistic? Între timp, vreun consilier l-o fi tras de mânecă și și-a dat seama că, totuși, 400.000 de români lucrează în acest domeniu. N-o fi aducând mulți bani la buget, dar ce-ar fi să plătești 400.000 de ajutoare de șomaj? Cam la fel e și cu industria viti-vinivolă. Din 380.000 ha de teren arabil, cât are județul nostru, doar 16.700 sunt acoperite cu vii. „Doar” 4,4%. Dar cu viile chiar nu e de joacă.

Multă treabă
E muncă grea la vie și e una ce absoarbe mână multă numeric. Nu tai via în primăvară cu tractorul, ci cu foarfeca. Ai nevoie de o armată de zilieri toamna, la cules. Stropitul este una dintre puținele operațiuni pe care le poți mecaniza. În rest, te folosești de forță umană brută. De necalificați. De zilieri sau oricum vrei să le spui. Bunicii mei aveau vreo 30 de ari de vie mari și lați. La cules, era o săptămână de muncă pentru opt oameni. Și nimeni nu apuca să stea locului. E un domeniu în care cheltuielile sunt enorme, munca e imensă, dar și din care pot ieși bani frumoși.

Cere bani și timp
Dacă vă gândiți să vă înființați o podgorie, interesați-vă întâi de starea de sănătate a unchiului bogat din America. Costul de înființare a culturii pleacă de la vreo 15.000 de euro și poate trece lejer de 50.000 de euro la hectar. Media e pe la vreo 30.000 de euro. Trebuie teren orientat spre sud. Să nu fie prea umed, să nu aibă prea mult carbonat de calciu, să nu fie sărăturat. Solul trebuie desfundat sau scarificat de măcar două ori, pentru afânare. Trebuie fertilizat cu gunoi de grajd, superfosfat și sare potasică. În fine, lucrările de pregătire a înființării sunt numeroase și scumpe. Dar cel mai important lucru este răbdarea.

După 5 ani
Dacă via este plantată în locul alteia, bătrâne, solul trebuie lăsat întâi să se odihnească timp de 3-5 ani, timp în care se cultivă cu plante furajere. Asta pentru refacerea structurii și fertilității sale, dar și pentru a împiedica transmiterea de boli și dăunători specifici. După plantare, urmează lucrări de întreținere specifice care se mai întind și ele pe vreo doi ani. Abia la vreo 5 ani de la plantare vine prima recoltă.

Timp de amortizare
Dar merită. Într-un an bun, un hectar de vie produce între 11 și 16-18 tone de struguri, în funcție de soi. Chiar 20 de tone, într-un an excepțional. Investiția în plantație se poate amortiza în 4-5 ani. Dacă însă au mai trebuit bani și pentru utilajele de vinificație și spațiul de depozitare, amortizarea durează 10-12 ani. Chiar mai mult, dacă e vorba de vinuri premium. Trebuie să fii pasionat sau milionar ca să te apuci de așa ceva.

Vechi și nou
Cotnariul și Buciumul sunt cele mai cunoscute podgorii din Iași. Au mai existat și Șorogariul, care producea vinuri de masă, așa-numitul „vin de regiune superior” sau via stațiunii de cercetare din Copou, dar de acestea s-a ales praful. Totuși, pe piață au început să-și facă loc jucători noi, care fie au cu ce, fie au idei. După ani buni în care a pus ban peste ban din producția agricolă „clasică”, proprietarii domeniilor Lungu din Trifești s-au apucat și de vinuri. Pe dealurile Vișan s-a înființat în 2009, pe o suprafață de vreo 40 de hectare, podgoria Gramma. Aceasta produce cam 1.000 de hectolitri de vin anual. În cazul acesteia, rețeta a fost colaborarea cu Japonia, unde pleacă o bună parte din producție și, mai nou, butași de soiuri românești. Viitorul sună bine.