Constantin Deleanu, proprietarul Companiei Cotnari, plusează pe seama renumelui vinurilor produse în celebrele sale podgorii, insistând pe componenta istorică a rădăcinilor butaşilor de vie. Recent, Deleanu a afirmat că soiul Grasa de Cotnari nu ar fi de fapt de pe vremea lui Ştefan cel Mare, ci mult mai adânc înfipt în trecut, podgoria din care provine licoarea existând încă din timpurile lui Burebista. Care podgorie pare să fi scăpat neatinsă de ordinul conducătorului dac de ardere a viilor, un motiv în plus de a fi considerată un miracol al naturii. Mai multe despre planurile de marketing ale şefului de la Cotnari am aflat din însemnările sale personale.
- Hai că i-am dat gata pe toţi cu Burebista. Chiar mă gândeam că am fost prea modest oprindu-mă la Ştefan cel Mare. Am ras vreo mie cinci sute de ani dintr-un condei. Cred că prin vara anului viitor voi ridica un pic miza şi o să bat un apropo despre Iisus. Voi spune că a băut Grasă de Cotnari la nunta din Cana Galileii. Poate cineva să mă contrazică? Nu, serios, poate spune cineva cu mâna pe inima butucului că Iisus n-a băut Grasă la nuntă? Merge brici subiectul ăsta. Parcă văd cum voi vinde tone de vin la toate nunţile din România. Aş încerca ceva şi cu Cina cea de taină. La nevoie, vorbesc la Vatican, pun nişte pile pe la paharnicul de acolo şi-l fac pe Papă să schimbe textul din Biblie. Să apară aşa: „Beţi din Busuioaca aceasta toţi, Că aceasta este sângele Meu”. Nici n-ar fi prea departe de adevăr. Cunosc mulţi apostoli prin birturile Iaşului al cărui sânge chiar e 90% Busuioacă. E clar, dau lovitura pe piaţă. După aia atac zona latinităţii. In vino veritas! Evident, despre Feteasca de Cotnari era vorba în acest dicton. Apoi, lansez zvonul că filmările la Secretul lui Bachus au fost turnate la Cotnari. Alternez legendele de demult cu perioada recentă, comunistă. Pe de altă parte, îmi cam lipsesc reperele din actualitate. Cu tenismena Mihaela Buzărnescu m-am descurcat binişor, fata a făcut performanţă, dar băieţii de la Poli mă cam dezamăgesc. Bine, nici nu le-am oferit prea mult, două – trei pahare cât să asigur liniştea în vestiar. Să văd, poate ridic sponsorizarea măcar la o sticlă de Tămâioasă pentru fiecare punct câştigat. Cât despre concurenţii mei, băieţii ăştia cu Gramma şi Hermeziu, mai au de învăţat din tainele marketingului. Cu ce ar putea să mă contracareze? Cu vinuri de calitate? Hai, dom’le, să fim serioşi! Chiar aşa a ajuns Cotnariul, să se mai uite la calitate, când vrăjeala merge strună?
Deleanu (dreapta): Maestre, mă despart cu greu de sticla asta. Mă crezi sau nu, dar înăuntru e vin făcut din lacrimile Mariei Magdalena la pogorârea lui Iisus de pe cruce. Uite, are şi holograma cu semnătura Sfântului Duh
