Atras ca fluturele de lampă de luminile strălucitoare care bântuiau Palatul Culturii la deschiderea Mondialului de Esports, Costel Alexe nu s-a putut stăpâni să nu se insinueze în cadru, făcând poze cu cine se nimerea prin preajmă. După o scurtă căutare, a dat peste câțiva membri ai asociației geto-dacilor din Moldova, alții care erau ca nuca-n perete în peisajul brăzdat de lasere și drone. Ce-a ieșit de aici, am aflat dintr-o mică însemnare găsită în jurnalul personal al președintelui CJ Iași. (pamflet)
- Îmi făceam plimbarea de seară, admirând o stea căzătoare, când deodată cerul s-a luminat și a apărut o arătare imensă, fix deasupra Palatului Culturii. Era așa, o mască cu chip de om care se tot rotea până a ajuns să se uite fix la mine, de m-au trecut toate căldurile de spaimă. Te pomenești că DNA – ul mă urmărește și în weekend, cu tot felul de arme sofisticate, mi-am zis și am încercat să mă ascund în Casa Pătrată, dar ce, parcă aveam loc de admiratori? Numeroși adolescenți mă opreau și doreau să facă un selfie cu mine, știau că sunt un om politic tânăr, de viitor, care luptă pentru… hm, pentru ce lupt eu, oare? Noroc că am fost salvat din grămadă de amicii geto – daci din Moldova, care au asmuțit lupul dacic și mi-au făcut culoar spre Palat. Acolo am stat oleacă la taclale, sub bombardamentul de sunet și lumină. Băieții m-au rugat să le traduc un pic din ce spunea domnul ăla în engleză, eu le-am răspuns: bla, bla, bla!, iar ei au fost tare fericiți, spunându-mi că vorbesc foarte bine limba dacilor. Apoi m-am scuzat pentru ținuta mea foarte casual, mai ales pentru blugii pe care-i port de ani de zile, fiind o surperstiție vestimentară la care nu renunț. Ei au râs, spunând că poartă de două mii de ani aceleași țoale getice, deci să nu-mi fac probleme de etichetă. M-au mai întrebat dacă știu stadiul proiectării tunelurilor dacice de pe autostrada Iași – Târgu Mureș, iar eu i-am liniștit că studiile de fezabilitate se află pe masa de lucru a lui Zamolxis, deci sigur o să-și dea ok –ul. În final ne-am tras într-o poză de grup, în care facem toți gestul ăla cu degetul ridicat. Nu, nu acel deget.
Alexe (foto, pamflet): Atât vă spun: aruncați-mă lupilor dacici și mă voi întoarce conducând haita!