Zilele trecute au fost dezamăgitoare pentru trei dintre speranțele politicii ieșene. După ce a făcut tot posibilul să fie vizibil publicului prin toate experimentele și măsurătorile sale științifice legate de poluare, profesorul Silviu Gurlui a fost dat deoparte de către USR din competiția pentru funcția de președinte al CJ Iași. Pe de altă parte, și în tabăra PLUS s-au produse câteva trădări, candidaturile lui Liviu Iolu, pentru Primăria Iași, și Daniel Șandru, pentru președinția CJ Iași, fiind retrase. Astfel, alianța USR – PLUS va merge la locale cu tandemul Cosette Chichirău (Primăria Iași) și Marius Bodea (Consiliul Județean Iași). Cum era și firesc, cei trei care se consideră teribil de nedreptățiți își ling rănile în această perioadă sumbră. (pamflet)
O încăpere cu pereții tapetați de rafturi de bibliotecă ticsite cu cărți. În mijloc, două fotolii și o masă rotundă pe care se află un serviciu de ceai. Așezat pe unul dintre fotolii, Daniel Șandru pufăie nervos din pipă. În jurul lui se învârte Liviu Iolu, agitat.
Liviu Iolu: – Băi, ce ne-au tras-o ăștia! Și eu care apucasem să închiriez un apartament mișto în Iași! L-am luat pe patru ani, m-a costat o avere, dar mi-am zis că-mi scot banii de chirie de pe urma salariului de ditamai primar de Iași.
Daniel Șandru: – Ia și te liniștește, stimate amice. Ghidează-te după principiul aristocrației romane: mai dă-i naibii! Eu ce să mai zic? Îmi puneam speranțe serioase în această canditatură. Dar dacă n-ai cu cine, ce să faci? „Csf, ncsf”, precum ne arată clasicii chatului.
Liviu Iolu: – De bine, de rău, tu ai o carieră universitară, ai unde trage la noapte, profesional vorbind. Dar eu ce fac, mă întorc în Bruxellesul ăla lipsit de perspective ca să ce? Să scriu o carte de memorii despre cum a fost cât pe ce să devin primar?
Daniel Șandru: – Adevărul e că și Dacian ne-a lăsat de izbeliște. Cum spuneau vechii latini: să nu te încrezi în prietenii care nu-ți dau țigări.
Liviu Iolu: – Mai lasă-mă cu citatele astea ale tale. Care-s aproximative. Și când mă gândesc că ăia de la USR nici n-aveau tupeu să vină la confruntările cu noi! Știau ei ceva, dar ne-au lăsat să ne facem speranțe inutile.
Daniel Șandru: – Iar faza cu Bodea e de un maxim caraghioslâc. L-au adus ca pe o mârțoagă bătrână să tragă la elegantul și aerodinamicul atelaj al USR – PLUS. Omul e depășit, i-a mai rămas o brumă de notorietate, dar se pare că politica de transferuri la USR e făcută de un scouter miop.
Liviu Iolu: – La fel e și Chichiroaica. Aia nu vrea Primărie, ci încă un mandat de deputat.
Daniel Șandru: – Auzi, dar de ciudatul ăla de Silviu Gurlui ce să mai zicem? Toată ziua era pe Facebook măsurând poluarea din bălțile Iașului. Ăla chiar că a pus botul, se pregătea intens de campanie.
Liviu Iolu (gânditor) – Da, Gurlui… știi, eu cred că el ne poate ajuta să ne mai revenim un pic din amărăciune.
Daniel Șandru: – Cum așa?
Liviu Iolu: – Știi că Silviu e mare specialist în tot felul de chestii științifice, aparaturi, substanțe, chestii complicate de laborator.
Daniel Șandru: – Și, ce ai de gând?
Liviu Iolu: – Nu știu exact. Sigur și el este supărat și deranjat de felul în care i s-a tras clapa. Mă gândesc să-l folosim pentru a ne răzbuna pe cei doi.
Daniel Șandru: – Să apelăm la metodele unui savant?
Liviu Iolu: – Ei, savant! Uneori, poate fi util și un băgător de seamă în laboratorul lui Frankenstein.
După o oră. Iolu și Șandru se află în laboratorul lui Silviu Gurlui. Acesta cercetează preocupat conținutul câtorva eprubete, apoi urmărește atent imaginile de pe monitoarele unor aparate.
Silviu Gurlui: – E jale! Am descoperit o nouă sursă de poluare care va face ravagii pe timp de vară!
Daniel Șandru: – Ce dracu mai e și asta??
Silviu Gurlui: – Adică am constatat o depășire a concentrațiilor de poluare în atmosferă, provenită din mediul toxic al ciorilor de pe stâlpii de electricitate.
Liviu Iolu: – Interesant, Silviu, dar hai să trecem la subiect, să-ți explicăm de ce am venit la tine. Știi că Cosette și Bodea ne-au luat candidaturile pentru funcțiile de primar și președinte la CJ.
Silviu Gurlui: – Da, un adevărat furt intelectual!
Liviu Iolu: – Corect! Ei bine, n-ai putea inventa ceva, o substanță, o chestie care să le mai tempereze din bucurie?
Silviu Gurlui: – Aș putea face un soi de cremă pentru Cosette. Atunci când se dă pe corp cu ea, s-o mănânce atât de tare, încât să-l confiște pe Havârneanu și să-l folosească numai pentru scărpinat!
Liviu Iolu: – Bun, bun!
Daniel Șandru: – Dar pentru catârul ăla bătrân de Bodea, ce ai putea face?
Silviu Gurlui: – La el e mai greu. O să-i montez pe motocicletă un dispozitiv care, atunci când ambalează motorul, să emită sunete precum chițăiturile unui șoarece speriat.
Daniel Șandru: – Domnilor, pentru început e bine. Hai să bem o bere în cinstea noastră! Și mai dă-le naibii de alegeri, că oricum nu le câștigam.
Șandru (foto stânga, pamflet): În scurta, dar vioaia mea campanie, am propus stârpirea căciulismului din administrație. Când colo, Bodea a venit cu scufia de noapte a lui Conu Leonida, iar Cosette cu pălăria lui Zoe Trahanache