De când s-a mai liniștit oleacă pandemia și viața a revenit la normal, odată cu sosirea verii, aproape că nu trece săptămâna fără vreun concert sau altă manifestare artistică publică. Așa că recent ne-am făcut și noi drum pe la Ciric, la un astfel de eveniment, să ne mai scoatem pârleala după lunga perioadă în care, vrând-nevrând, am stat mai mult prin casă. Am mers pe jos, evident, ca să ne și relaxăm nițel. Și, inevitabil, am trecut pe lângă celebrul de acum telescaun de la Ciric. L-am putut admira pe îndelete, în toată splendoarea sa de ruină nou-nouță și, evident, ne-am pus întrebarea pe care probabil v-ați pus-o și dumneavoastră: totuși, ce se poate face cu el?
![\"\"](\"https://www.ieseanul.com/wp-content/uploads/2022/06/telescaun_2.jpg\")
Stă și ruginește degeaba
Povestea telescaunului o știți, desigur, așa că nu vom insista asupra ei. Ne rezumăm să spunem că a fost inaugurat în 2013, după ce se cheltuiseră pentru el 1,5 milioane euro. A funcționat doar patru ani, până în 2016, dar și în acest interval, doar sporadic. S-a defectat la câteva zile de la inaugurare și, abia reparat, s-a defectat iar. Și tot așa, de a stat mai mult în revizii decât să fie folosit. Nici 10.000 de ieșeni nu l-au folosit, iar încasările de pe urma lui au fost de 10.600 de euro mari și lați, adică 0,7% din totalul investiției. Dacă ar mai fi fost lăsat să funcționeze, ar fi fost nevoie de peste cinci secole pentru amortizarea cheltuielilor. Asta, firește, fără a lua în considerare costurile de operare. Ideea Primăriei fusese ca ieșenii care mergeau la Ciric să-și lase mașinile în parcările din vârful dealului și să coboare spre lac pe cei 363 de metri de cablu. A fost un eșec total. Cert e că de șase ani, telescaunul stă și ruginește degeaba.
Încă un amănunt
E drept, chestiunea mai are un clenci. Telescaunul a fost făcut pe bani europeni. Iar europenii ăștia fac urât dacă se demonstrează că investiția a fost inutilă și își cer banii înapoi. Ca urmare, timp de 5 ani, telescaunul a trebuit ținut în funcțiune. Bun, în 2016 a fost închis, iar termenul de sustenabilitate expira în 2018. Dar, dacă venea cineva de la Bruxelles în inspecție, era suficient să se apese pe un buton, iar pe scaune să fie puși niște angajați de la Salubris, iar inspectorul ar fi văzut că telescaunul e bun, funcțional și are și clienți. Partea proastă e că nici după 2018 nu s-a întâmplat nimic.
Bani pentru alt studiu
De fapt, s-a întâmplat. Dar nu mare lucru. În 2019, cei din Primărie anunțau că telescaunul va fi mutat la pârtia de schi din Sărărie. Mai trebuia lungită sârma cu vreo 100 de metri, dar asta se rezolva. Ideea în sine era un nonsens. La pârtie exista deja un teleschi, inaugurat în 2017. La ce bun să-l dublezi cu un telescaun? Oricum, ca multe alte idei lansate de municipalitate, și asta abia s-a târât. Anul trecut, prin toamnă, a fost aleasă o firmă care să facă studiul necesar mutării. Vor mai fi 90.000 de lei cheltuiți probabil degeaba, pentru ca firma respectivă să spună în final că mutarea nu are niciun rost.
Prelungit peste lac?
Și totuși, chiar nu putem face nimic cu telescaunul ăla decât să-l dăm la fier vechi sau să așteptăm până îl macină rugina? Ar fi și asta o variantă, la o adică. Îl dăm jos, ne cerem scuze de la ieșeni și de la europeni că l-am făcut degeaba și plantăm la loc copacii tăiați degeaba pentru a-i face loc. Sau se poate aplica o idee care a fost vehiculată încă din timpul construcției. Marile probleme ale telescaunului sunt, în fond, că este cel mai scurt din țară și nu vezi nimic din el în afară de copacii printre care trece. Am avut ocazia să coborâm de pe Parâng cu telescaunul, spre Petroșani. O priveliște de mai mare dragul. La un moment dat s-a defectat și a început și o mândrețe de ploaie cu găleata. Dar și așa, era interesant să ne legene vântul și să ne blestemăm zilele că nu ne puteam aprinde ultima țigară din buzunar. Dar la Ciric? Nici măcar o astfel de experiență nu ai. În schimb, dacă telescaunul ar fi lungit până peste lac, spre fosta tabără de pionieri, parcă altfel ar sta treaba. Mai vezi un lac, te plimbi un kilometru în plus și parcă mai înțelegi ceva din banii dați de bilet.
Pârtie de săniuțe?
Evident, ar trebui luate niște măsuri de precauție, ca să nu cadă careva în baltă, dar astea sunt detalii tehnice ușor de rezolvat. Sau, dacă tot se gândea Primăria la pârtia de pe Sărărie, ce-ar fi dacă am mai face o pârtie la Ciric? Prelungită până în vale, spre lac, astfel încât săniușul să nu se termine în 10 secunde? E drept, s-ar intersecta cu strada, dar, din nou, problema are soluții. Ar fi suficient un scurt pasaj subteran, pentru ca mașinile să ajungă în partea cealaltă fără a-și șterge cauciucurile de vreun schior. Vorba aia: unde s-a dus mia, se duce și suta. N-ar fi mare pagubă, iar ieșenii ar putea beneficia de o investiție de divertisment reală. Ca anexă la o astfel de pârtie, telescaunul și-ar primi în sfârșit o utilitate.