Imediat după 1989, conducătorii de atunci ai României s-au văzut puși în fața unei probleme de nerezolvat: toată lumea cerea bani, iar bani, ioc. Bugetul național, atât cât era, trebuia să suporte atât cheltuielile pe care le suporta pe vremea comunismului, cât și cele provocate de tranziție și criza economică. Soluția găsită s-a numit „autonomie locală”: cedarea de atribuții către primării și consilii județene, fără a se da și sursele necesare de venituri. Un fel de „descurcați-vă, băieți, că pe noi ne depășește”. Intrarea în Uniunea Europeană și fondurile puse de aceasta la dispoziție a mai ușurat sarcina autorităților locale. Unde nu putea da bani Guvernul, se găsea vreo linie de finanțare europeană. Și așa s-a trezit Guvernul că își pierde pârghiile de influență asupra primarilor și, implicit, căile pe care înainte vreme culegea voturi. Așa că s-au inventat alte căi de împărțire a banilor apăruți odată cu revigorarea economică. De unele, cum e programul național de dezvoltare locală, vorbește toată lumea. De altele, știu doar câțiva. Despre una dintre acestea din urmă căi vom vorbi și noi astăzi.
Cum s-a născut
Dacă mai țineți minte, prin 2001 prim-ministrul Adrian Năstase făcuse un pariu cu miliardarul Ion Țiriac că Guvernul va fi în stare să construiască 400 de săli de sport în toată țara pe parcursul unui mandat. Pariul a fost, evident, făcut la mișto. Chestie de imagine publică, să zicem, dar un bun prilej de reclamă. Doar că, atunci când a venit vorba să se treacă efectiv la treabă, Guvernul și-a dat seama că nu are la îndemână o structură capabilă să gestioneze un program de o asemenea anvergură. Nu poți alege pur și simplu zece comune din fiecare județ, să le dai banii și să aștepți ca primarii să facă sălile de sport respective. Unii primari sunt serioși, dar alții ar fi în stare să spargă banii fără a face nimic. Pentru ca programul să fie unitar și să poată fi urmărit direct de prim-ministru, a fost inventată Compania Națională de Investiții. Și-a îndeplinit misiunea, iar Năstase a câștigat pariul. CNI nu a fost însă desființată, ci menținută, dovedindu-se utilă ca pârghie financiară. Vrei să faci în comuna ta un proiect care nu se potrivește cu nicio linie de finanțare europeană sau pur și simplu vrei să ocolești Bruxelles-ul pentru că nu te poți adapta regulilor UE? Dai un telefon la ministrul dezvoltării. Dacă îl convingi, treaba e rezolvată: CNI îți va face investiția, pe banii Guvernului. Singura obligație a autorității locale este să asigure terenul necesar. În rest, n-o doare capul, iar la inaugurare, tot primarul taie panglica și apare în poze.
Ce se finanțează
Evident, finanțările pot avea culoare politică. Pe de altă parte, un proiect cum este o aducțiune de apă în mediul rural, costă mult. UE finanțează doar aducțiuni pentru localități de măcar 2.000 de locuitori. Comuna Cucuteni are 1.200, iar bani suficienți Primăria nu are. Lași patru sate fără apă? UE nu finanțează cămine culturale, nici dispensare, cămine de nefamiliști sau săli de cinema, pentru că doar în România și poate în alte 2-3 țări estice ar fi nevoie de așa ceva. Dacă inundațiile rup un drum comunal, UE nu reprezintă o soluție. Procedurile sunt pur și simplu prea îndelungate. Ei bine, la astfel de lucrări, care nu se pot finanța pe alte căi sau care ar dura prea mult, CNI s-a dovedit utilă. Inclusiv la Iași.
Proiectele Iașului
Deși CNI mai are oleacă și își celebrează a 20-a aniversare, de companie nu s-a prea auzit la noi. Și nu pentru că nu ar avea treabă. Dimpotrivă, poate are prea multă. Din întreaga țară, au plecat spre CNI aproape 7.000 de cereri de finanțare. Cam 160 din fiecare județ. Iașul nostru a cerut dublu: 318 proiecte au fost înaintate de primăriile județului. Firesc pe undeva, pentru că avem aproape 100 de comune și orașe. Doar 45 dintre acestea au ajuns la stadiul de tăiere a panglicii. Alte 13 se află în lucru. Vreo 15, în procedură de achiziție, inclusiv un proiect care ne este drag: reabilitarea, consolidarea și refuncționalizarea observatorului astronomic din Copou. În vreo 2-3 ani, ar trebui să fie ca nou, contra unei sume de 4,9 milioane de lei. Vreo cinci proiecte, respectiv două cămine culturale, două săli de sport și un drum afectat de inundații la Oțeleni au fost aprobate și își așteaptă finanțarea. Alte două proiecte, respectiv consolidarea unui palat al fostului domnitor Mihail Sturdza și înființarea unei secții pentru situații de urgență la Podu Iloaiei se află în stadiul de analiză a documentației. Grosul, respectiv 238 de proiecte, sunt deocamdată simple propuneri, inclusiv construirea în Copou a unui sediu pentru Parchet.
Și la Mitropolie
Un singur proiect a fost terminat deocamdată anul ăsta: consolidarea terasamentului unor drumuri sătești din Erbiceni, o investiție de mai puțin de o jumătate de milion de lei. Cele mai multe lucrări au vizat construirea de cămine culturale și săli de sport, dar au existat și proiecte pentru care se epuizaseră toate sursele posibile de finanțare. Refacerea Catedralei Mitropolitane a început acum mai bine de un deceniu. A dat bani Ministerul Culturii, a dat Patriarhia, a dat Primăria ieșeană, s-a făcut și un proiect cu finanțare europeană și tot nu a fost de ajuns. Până la urmă, a dat bani și CNI: 8,9 milioane de lei, pentru consolidarea turnurilor catedralei. A prins bani de la CNI și Consiliul Județean, care a ciupit două finanțări pentru Spitalul de Boli Infecțioase și Maternitatea „Cuza Vodă”.
Mega-investiții. La alții
Ce lipsește de pe lista proiectelor finanțate de CNI la Iași? Investițiile mari pe care le-au prins alții și pe care ai noștri le discută degeaba de ani de zile. Craiova și-a făcut stadion european și sală polivalentă pe banii CNI. Clujul, sală polivalentă. Stadioanele Steaua, Giulești și Arcul de Triumf, pregătite pentru Campionatul European de Fotbal, sunt și ele finanțate tot de CNI, cu aproape o jumătate de miliard de lei. În diverse etape pregătitoare se află finanțarea lucrărilor la stadionul Dinamo, la sălile polivalente din Timișoara, Suceava și Turda, patinoarul artificial din Gheorghieni, consolidarea Operei Române din Craiova, construirea secției de psihiatrie a spitalului județean Alba, mutarea unui spital din București într-un sediu nou și altele. Doar Iașul lipsește de pe lista marilor investiții viitoare. De ce? Vorba Bibliei: „Cere și ți se va da”. E singura condiție pusă de CNI. A, și terenul necesar.