Uşor, uşor, mişcarea pentru construcţia unor autostrăzi care să scoată Moldova din izolare capătă tot mai mult contur. De la lanţuri umane organizate pe pietonalul Ştefan cel Mare, s-a trecut la următorul nivel, cel al marşului motorizat spre Capitală. Sâmbătă, sute de maşini s-au deplasat din din toată Moldova spre Bucureşti, într-o coloană organizată de asociaţiile Moldova vrea autostradă şi Împreună pentru A8. Întins pe circa 5 kilometri, şirul de autovehicule a reuşit să atragă atenţia asupra unei probleme vitale de infrastructură. Unul dintre iniţiatorii deplasării protestatare a fost şi Ionel Apostol, membru fondator al formaţiunii Forţa Moldova, al cărui punct forte din platforma program îl reprezintă construirea Autostrăzii Iaşi – Târgu Mureş şi din al cărui jurnal de bord am selectat un fragment.
– E prima oară când particip la un astfel de marş motorizat şi mărturisesc că am avut senzaţia că facem parte dintr-o divizie de blindate care se îndreaptă spre Capitală pentru a o asedia. La un moment dat, chiar turam motorul un pic mai tare, ca să iasă sunetul ceva mai impunător, să ne dea curaj şi să sperie inamicul. Ce mai, eram într-o coloană de Panzere. Oricum, sentimentul războinic l-am avut tot drumul, dar parcă mai tare ni l-au stârnit forţele de ordine care au început să ne şicaneze chiar începând de la graniţa dintre Moldova şi Muntenia. Zău, de parcă intrasem în altă ţară şi eram cine ştie ce cotropitori care voiau să le dea iama prin hambare. La început câte un poliţist ciufut, apoi câteva echipaje de la rutieră care ne tot verificau până la piele, pentru ca, în final, jandarmii să nu ne lase să intrăm în Piaţa Victoriei. S-au strofocat degeaba, pentru că oricum ne-am atins scopul. Am arătat că avem sânge în instalaţie, mai ales în carburator. Pun pariu că nimeni nu şi-ar fi închipuit că ne vom strânge atât de mulţi. Pe de altă parte, excursia asta la Bucureşti a prilejuit închegarea de prietenii trainice. Mai schimbam un cauciuc la tovarăşul din Piatra Neamţ, mai reparam ceva la motorul unuia din Bacău şi, uite-aşa, am devenit cu toţii foarte buni amici. Aproape că putem vorbi de fondarea unui nou partid. Ştiu, există Forţa Moldovei, dar cred că ar merge şi Partidul Automobiliştilor. Nici n-avem nevoie de sediu, putem ţine şedinţele itinerant, în maşinile viitorilor membri. Congresele le vom organiza în autoservice-uri, tot aşa, prin rotaţie. Protocolul va fi compus din bujii, jigloare, plăcuţe de ambreiaj şi alte chestii delicioase. Hai că mişcăm noi lucrurile din loc! Dacă nu, le luăm la şulfă!