Unul dintre lucrurile care ne-au lipsit pe parcursul ultimului an, cu pandemia lui cu tot, a fost așa-numita „Noapte a muzeelor”. Ca mai toți ieșenii, am vizitat și noi, de când eram copii, „cu clasa” sau de capul nostru, cam tot ce înseamnă muzeu prin dulcele târg. Totuși, acea noapte de mai, în care la intrarea muzeelor se formau lungi cozi de oameni dornici să le viziteze, are un farmec aparte. La noi se fac cozi oriunde se dă ceva gratis sau „la promoție”. E însă mult mai frumos să vezi coadă la o instituție de cultură decât la un supermarket. În fond, nu credem că sunt mulți cei care nu și-ar permite cei câțiva lei pentru a cumpăra un bilet. Cu atât mai trist și searbăd ne-a părut anul ce a trecut, când a lipsit și noaptea muzeelor și cu atât mai bine ne-a părut să citim știrea despre redeschiderea muzeului de anatomie al Universității pentru Științele Vieții, noua denumire a Universității Agronomice. Despre acesta și despre celelalte așezăminte similare vom vorbi așadar azi.
Începuturile
Că tot am început cu muzeul de la Agronomie, trebuie să spunem că formularea oficială, „redeschidere” este cumva improprie. Inițiativa acestuia aparține lui Vasile Coțofan, unul dintre marile nume ale zootehniei românești, autor a peste 350 de lucrări științifice, 16 manuale și tratate de specialitate. Deși maramureșan de origine, el a venit la Iași pe când nu împlinise încă 30 de ani, așa că a devenit practic ieșean prin adopție. Pe când era încă tânăr, a început să strângă cele mai spectaculoase probe anatomice animaliere pe care le-a întâlnit. Colecția lui Coțofan a fost făcută pentru uzul studenților USAMV, dar era totuși prea frumoasă pentru a fi ținută deoparte de ochii publicului. Am avut ocazia să vedem o parte a acestei colecții pe când eram copii și am fost de-a dreptul uluiți mai ales de malformațiile prezentate și, nu în ultimul rând, de calitatea exponatelor. Se vedea că fuseseră făcute cu dragoste. Trebuie totuși spus că acea colecție nu reprezenta un muzeu propriu-zis, fie și pentru simplul fapt că nu treceai pe la un ghișeu pentru a plăti biletul.
Program redus
Ideea universității de a deschide această colecție deosebită publicului este cu atât mai lăudabilă. Regretăm doar că inițiatorul ei, Coțofan însuși, nu a apucat să vadă inaugurarea. A murit acum vreo patru ani, înconjurat de onorurile lumii academice, dar nu și de recunoașterea publicului larg. Am putea estima că muzeul „prof. dr. Honoris Causa Vasile Coțofanu” va deveni un concurent serios al bătrânului Muzeu de Științe Naturale. Nu de alta, dar cuprinde exponate din aproape toate speciile de animale din țara noastră. Și, în plus, are o colecție unică de eredopatologie, adică de boli congenitale specifice animalelor. Programul de vizitare este deocamdată destul de restrictiv. Individual, doritorii pot să viziteze colecțiile de luni până joi, între 13.00 și 15.00. Grupurile îl pot vizita de luni până vineri, între 10.00 și 12.00. Fiecare zi a săptămânii este dedicată unei alte teme, iar ghizii sunt cadre didactice care pot oferi toate detaliile dorite. Pentru grupuri, este necesară însă și o programare, cu 24 de ore înainte.
Două muzee
Muzeul USAMV este ultimul intrat pe lista muzeelor universitare ieșene. În fapt, sunt trei, toate avându-și originea în pasiunea de colecționar a unui profesor. Primul astfel de muzeu este cel al Universității „Al.I. Cuza”, de pe strada Titu Maiorescu, care își are originea în Muzeul de Antichități fondat la Iași de Orest Tafrali în 1916. Deschis inițial publicului larg, el este însă puțin cunoscut. Asta, poate și pentru că, sub numele de Muzeul Academic, a funcționat din anii ’60 în incinta Rectoratului. În anii 2000, Universitatea „Al.I. Cuza” a cumpărat casa ce a aparținut până la naționalizare medicului Nicolae Oblu. O știți sigur din vedere, dacă v-ați plimbat vreodată pe Copou: e la doi pași de intersecția dintre străzile Titu Maiorescu și Theodor Văscăuțeanu. Azi, găzduiește practic două muzee, cel de Arheologie și cel Academic. Printre exponate se află și cea mai frumoasă colecție de obiecte din cultura Cucuteni din țară.
Și la UMF
Un muzeu cu totul deosebit, dar pe care vi-l recomandăm doar dacă aveți nervii tari, este cel a Institutului de Anatomie, situat peste drum de Muzeul de Științe Naturale, într-o casă veche, mascată de un șir de tuia. Pe scurt, muzeul UMF e ruda mai vârstnică a celui deschis de USAMV. Cuprinde cărți, fotografii, lentile făcute de prima femeie profesor universitar de oftalmologie din lume, ieșeanca Elena Desunșianu Pușcariu, dar și o colecție aproape terifiantă de mulaje și preparate anatomice. Dacă treceți însă peste gândul că ceea ce priviți au fost cândva oameni vii, nu veți putea să nu admirați talentul cu care au fost prelucrate materialele, astfel încât să se scoată în relief nervii, venele, mușchii sau oasele. Mai că ai crede că sunt artificiale.
Descrierile nu pot însă reda tot ce puteți vedea la muzeele universităților ieșene. Sunt colecții care trebuie mângâiate cu privirea pentru a putea fi înțelese. Cert este că universitățile ieșene nu se adresează doar tinerilor în căutarea drumului în viață, ci tuturor ieșenilor.
