Satu Mare, Sălaj, Bihor, Tulcea, Constanța, Brăila, Ialomița, Galați. Ce au în comun aceste 8 județe? Sunt petele roșii de pe harta răspândirii pestei porcine în țara noastră. Acum doi ani, România era considerată o țară indemnă la pestă porcină, adică o țară în care boala nu mai fusese semnalată de o bună bucată de vreme. De o lună însă, lucrurile s-au schimbat radical. După un început timid în zona de nord-vest a țării, boala a izbucnit pur și simplu în sud-est, răspândindu-se tot mai mult de la o zi la alta. Odată cu apariția sa și la Galați, ea a intrat și în Moldova. Vasluiul este ultimul județ care mai separă Iașul de zona afectată de boală. Dar ce este, la urma urmei, pesta porcină? De ce ar trebui să ne temem de ea? Și, mai ales, cum putem face să nu ajungă la noi?
Din Kenya
Numele oficial este de pestă porcină africană. Pestă, adică ciumă, pentru că efectele sale sunt devastatoare. De la infectarea animalului până la manifestarea bolii trec cel mult două săptămâni. În unele cazuri, doar 3-4 zile. Animalul face febră puternică, i se înroșește pielea pe coadă, piept, abdomen sau urechi, își pierde pofta de mâncare, vomită, face diaree. În cel mult 20 de zile de la îmbolnăvire, moare. Boala nu are tratament, nici vaccin și are o mortalitate de 100% în cazul porcilor domestici. Mai ceva ca ciuma umană, de care totuși mai poți scăpa. Porcină, pentru că se manifestă doar la porci. Nu afectează în niciun fel omul și nu există niciun pericol în cazul consumului de carne provenită de la un animal bolnav. Afară de cel ca resturile să fie date ca hrană altui porc, răspândind astfel boala. Și africană, pentru că a fost semnalată pentru prima oară în Kenya. În Europa a pătruns în 1957, în Portugalia, pe calea aerului. Aduseseră săracii niște deșeuri alimentare pentru a-și hrăni porcii cu ele. A pus imediat pe jar toate autoritățile, au fost tăiate toate efectivele de porci infectate, iar boala a părut să fie ținută sub control în întreaga Uniune Europeană. De fapt, chiar eliminată. Inclusiv la noi. De fapt, între noi fie vorba, România are una dintre cele mai dure legislații sanitar-veterinare din Europa. Bun, dar atunci de unde a apărut acum boala?
Factori de răspândire
Pe scurt, de la vecini, adică de la ucraineni. Acolo, legislația este mai flexibilă, iar ucrainenii au oricum grijile lor cu rușii și Crimeea. Numai de păzit porcii nu le mai arde. Aspect asupra căruia Comisia Europeană ne-a atras atenția încă de anul trecut, când boala a început să se răspândească în Ucraina și Republica Moldova. Principalul vector de răspândire a bolii era reprezentat de porcii mistreți. Pe cei domestici îi mai ții sub control, dar cu cei sălbatici ce faci? În principiu, erau două măsuri care puteau fi luate: închiderea granițelor pentru mistreți și supravegherea strictă a porcilor din gospodăriile populației. Prima măsură însemna, practic, liber la vânătoare pentru mistreți în Delta Dunării. Cu cât sunt mai puțini mistreți liberi, cu atât mai mică este probabilitatea ca vreunul să intre în contact cu porcii domestici. Chiar dacă masacrezi mistreții cum face Țiriac pe domeniul său de vânătoare, în doi-trei ani numărul lor se reface, pentru că se înmulțesc rapid. Doar că această măsură nu a fost luată, iar mistreții au fost lăsați în pace, aplicându-li-se regimul standard de vânătoare, „la cotă”. În aceste condiții, a fost suficient să treacă un singur mistreț ucrainean Dunărea înot, pentru ca boala să se răspândească și printre mistreții noștri.
Purcei metiși
A doua măsură însemna supravegherea strictă, sub control veterinar, a porcilor din gospodării. Țăranii din Deltă au obiceiul să dea drumul porcilor să-și caute singuri hrana, cum se face și cu vacile sau gâștele. Seara vin singuri acasă. De fapt, obiceiul este larg răspândit. Într-o excursie făcută în liceu, ne-am întâlnit noi înșine cu o turmă de porci ieșind din pădure, la Ceplenița. Era seară și veneau acasă, ghiftuiți cu ghindă. Iar la un canton forestier, pădurarul ne-a arătat cu mândrie odată purceii pe care abia ce-i fătase scroafa. Erau pe jumătate mistreți. Intenționat lăsase pădurarul scroafa în pădure. Purceii metiși sunt mai buni la carne. N-am auzit să se petreacă așa ceva în Germania sau Franța. Tocmai astfel de mișcări ar fi trebuit interzise de la bun început, iar veterinarii de circumscripție să fie însărcinați cu supravegherea. Or, cu pesta porcină la graniță, supravegherea porcilor a fost lăsată în grija crescătorilor particulari și a îngrijitorilor din ferme. Să ne mai mirăm atunci că în Tulcea au fost înregistrate până acum 471 de focare de pestă, dintre care 468 în gospodăriile populației? Celelalte trei, din ferme, au apărut probabil din prostie, cumpărându-se animale sau furaje de la cetățeni.
Dezastru economic
Măsurile contra pestei au început să fie însă luate, timid, abia după apariția bolii. Primele focare au apărut în Ardeal, la sfârșitul lunii iunie. Au fost lichidate rapid, fiind sacrificați doar 175 de porci din 14 localități. E drept, pe acolo e și mai greu pentru mistreții din Ucraina să treacă granița. În Maramureș, Tisa e un râu iute, de munte, iar Carpații sunt înalți. În Deltă însă… în doar două săptămâni, boala a făcut ravagii și s-a răspândit rapid în județele vecine. Dacă mișcarea animalelor ar fi fost interzisă imediat, poate că boala rămânea în Tulcea. Așa, a trecut și în Constanța, Brăila, Galați și Ialomița. Până acum, a afectat 100 de localități. Au fost sacrificați 11.772 de porci din gospodăriile particulare și 49.647 de porci din trei ferme mari. Un dezastru economic. Au fost despăgubiți 56 de proprietari de porci, cu o sumă totală de 148.140 de lei. Alte 428 de dosare în sumă totală de peste 2 milioane de lei așteaptă la rând.
Măsuri de prevenție
Pentru Iași, apariția bolii ar însemna o catastrofă, pentru toată lumea. În total, în județ sunt înregistrați 113.784 de porci. Dintre aceștia, 75.000 se află în gospodăriile populației. Pentru aproximativ 30.000 de familii de țărani, porcii din coteț sunt principala avuție. Pentru a o proteja, sunt doar câteva lucruri de făcut. Simple, dar eficiente. De liber la vânătoarea de mistreți și interzicerea mișcărilor porcilor domestici am vorbit deja. La nivel individual, de gospodărie, se recomandă să nu intrați în adăposturile porcilor cu hainele cu care s-a umblat pe drum. Virusul rezistă și 10 zile în aer liber sau în fecale. De fapt, e chiar mai bine ca, la intrarea în coteț să se dezinfecteze încălțămintea, trecând cu ea printr-o tăviță cu paie îmbibate cu o soluție de sodă caustică. Soda costă 5 lei kilogramul. Porcii nu trebuie hrăniți cu resturi de la carnea de porc consumată în familie. În carnea congelată, virusul rezistă 2-3 ani. Nu cumpărați purcei din surse neverificate, fără un certificat sanitar veterinar de sănătate valabil. Nu hrăniți animalele cu iarbă culeasă de pe câmp. Nu poți ști ce mistreț a trecut pe acolo. Pe scurt, izolați porcii din gospodărie ca la farmacie. Singurul leac pentru pesta porcină e să o lași să treacă de la sine.
Virusul rezistă:
- 6-10 zile în fecalele de porc;
- 10 săptămâni în cadavre;
- 3-6 luni în carnea sărată şi afumată;
- 6-12 luni în corpul căpuşelor din genul Ornithodoros;
- 18 luni în sânge la temperatura de 4ºC;
- 6 ani în sângele congelat;
- Peste doi ani în carnea congelată
Cea mai periculoasă boală pentru porc:
- Virusul nu afectează sănătatea omului
- Nu există vaccin pentru acest virus
- Virusul este foarte puternic, mortalitatea porcilor fiind de 100%
- Porcul contaminat moare sigur
