Revenit din India, consilierul liberal Ciprian Bostan trăiește frământări legate de oportunitățile de promovare deschise prin vacantarea postului de viceprimar al Iașului. Retragerea din Consiliul Local a propunerii ca Răzvan Timofciuc să ocupe această funcție i-a trezit liberalului gânduri de preamărire administrativă, consemnate într-un jurnal inițiat chiar în aceste zile. (pamflet)
- Abia întors din splendida și însorita Indie, m-am trezit în viscolul și prăpădul iernii care, iată, își face de cap la Iași în plin ianuarie. Și de parcă n-ar fi fost de ajuns atmosfera de sfârșit de lume creată de iadul alb, am văzut că mucosul de Răzvan Timofciuc a fost cât pe ce să fie ales viceprimar! Adică eu, care fac parte din atâtea comitete și comiții, care chiar în profilul meu de Facebook am menționat clar câteva calități majore ce mi-au format drumul în viață, respectiv antreprenor și fost manager executiv, nu merit această funcție? Și doar am spus clar, tot sub poza mea de profil, că iubesc Iașul, că sunt implicat și devotat! Păi câți antreprenori are Iașul? Suntem o mână de oameni. Dar foști manageri executivi? Nu știu dacă suntem trei din ăștia în toată Moldova! Zău, sunt foarte ofticat.
- Pe de altă parte, mă gândesc că e un semn bun retragerea propunerii ca Timofciuc să fie viceprimar. Se pare că rugăciunile mele făcute la Taj Mahal dau rezultate. Apoi, nu degeaba am înghițit praful din mahalalele Mumbaiului în căutarea unui șaman cu un raport rezonabil preț – calitate previziuni. M-a costat vreo sută de mii de rupii ca să pun un acatist cu Timofciuc sub statuia lui Ganesha, zeul ăla cu cap de elefant, care cică e un protector al oamenilor de afaceri. La plecare, i-am strecurat sub soclu cartea mea de vizită de președinte al clubului antreprenorilor liberali. Cine știe, poate deschid și la Iași un templu cu delicatese spirituale hinduse, să aibă și ghicitoarele din târg unde să bea o cafea, să mai schimbe o vorbă, un descântec.
- Nu știu, încerc să mai scriu și altceva în jurnalul ăsta, dar tot nu-mi iese din cap povestea cu viceprimarul. Trebuie neapărat să acced în această funcție de prestigiu. Sunt președinte, lider, motociclist, utilizator Facebook, rotarian de mic copil, de ce n-aș fi și viceprimar? În zilele următoare voi coace o strategie demnă de ascuțimea flerului meu politic.
- Până atunci, ia să mai postez ceva înțelept pe Facebook. Sincer, experiența din India mi-a trezit niște chakre în care zăceau înfundate o grămadă de gânduri deștepte. Uite, chiar acum mi-am venit una tare: „Cu fiecare oră ce trece avem tot mai mult trecut și tot mai puțin viitor!”. Hai că e superbă! Sigur nu s-a gândit nimeni la o asemenea profunzime! Auzi, Timofciuc? Cu fiecare zi care trece până la următoarea ședință de CL ai tot mai puține șanse să fii vice!
(Pamflet)