Apropiatele alegeri aduc schimbări de gardă în rândul elitei politice ieșene, câteva figuri importante de la vârful partidelor anunțându-și retragerea din arena electorală. Mai întâi, Varujan Vosganian, parlamentarul care a adunat nenumărate mandate din partea ieșenilor, a făcut publică retragerea sa din competiția de anul acesta. Apoi, Dumitru Oprea, o altă prezență longevivă în Parlament, nu s-a mai regăsit pe nicio listă a PNL, prin urmare își va vedea de trandafirii din grădină. În sfârșit, Dan Lungu, supărat pe Cosette, a renunțat și el la o nouă candidatură pe listele USR. Personaje cu vârste și concepții diferite, dar unite de aceeași perspectivă: absența din viața politică pe o perioadă nedeterminată. (pamflet)
O alee din parcul Copou, într-o dimineață încețoșată de toamnă. Dintre faldurile albe, apare silueta profesorului Dumitru Oprea. Cu un buchet de flori sub braț, Oprea se așază obosit pe o bancă. Parcă de nicăieri, lângă el răsare Varujan Vosganian.
Varujan Vosganian: – Domnule profesor, ce surpriză! Și dumneavoastră preferați plimbările matinale?
Dumitru Oprea: – Sunt un mare fan al aerisirii mentale și fizice în primele ore ale dimineții. În plus, îmi place să-mi scot la plimbare florile mele preferate. Unii își scot câinii pentru nevoile fiziologice, eu îmi scot crizantemele pentru același lucru: destresare prin eliberarea energiilor negative acumulate pe timpul nopții.
Varujan Vosganian: – Foarte, foarte interesant! Vă mărturisesc că și eu am început să savurez binefacerile concediului îndelungat pe care am fost nevoit să-l iau în această perioadă tulbure. Știți, suntem într-un proces de contopire emoțională cu cei de la Pro România.
Dumitru Oprea: – Ah, da, am citit parcă ceva… Pentru ALDE, bănuiesc că este un fel de integrare în absolut.
Varujan Vosganian: – Nu aș fi atât de abstract… Pur și simplu, schimbăm doar niște carnete de partid. Dar vulgaritatea, prozaicul acestei manevre, îmi repugnă. Prefer să stau deoparte, în bula mea de fildeș, cât timp contabilii partidelor fac inventarul la ștampile, adeziuni, cuiere și capsatoare de birou.
Dumitru Oprea: – Vă înțeleg. Întotdeauna am urât partea practică a politicii. La fel ca și dumneata, eu sunt făcut pentru expectativa unei viziuni exercitate din înaltul academic al comunității căreia i-am făcut cinstea să o reprezentăm în Parlament. Din păcate, vulgul, materia, simt nevoia de a ne avea printre muritori. Bunăstarea nu se mai construiește ca la Bumbești – Livezeni!
Varujan Vosganian: – Asta pentru că românii nu știu încă de puterea peniței creatoare de proiecte mărețe pentru națiune! Sunt atrași tot de teluric, de șantierul grosolan al unui metrou sau autostrăzi. Alegătorii noștri nu mai știu să viseze. De pildă, să ia în mână un comunicat de presă semnat de mine sau de dumneavoastră și să-l lectureze în tihnă, bucurându-se de valențele sale intelectuale. Toți vor străzi, trotuare, încălzire, poduri, șosele, parcări, dar nimeni nu mai are timp de o cale lactee a poeziei, de un arc peste fluviul imaginației, de atingerea caldă a unui gând estetic.
Dumitru Oprea: – Da, da, că bine spuneți…
Cei doi privesc absenți spre fâșiile de ceață care încep a se risipi. De pe alee apare Dan Lungu, împingând un căruț ticsit de cărți.
Dumitru Oprea: – Iată-l și pe bravul nostru scriitor. Cum împinge el, ca un Sisif, piatra grea a creației literare!
Varujan Vosganian: – În infernul USR, pare să fi fost ales pentru muncile de coșmar.
Lungu se oprește lângă bancă. Își șterge fruntea de sudoare.
Dan Lungu: – Stimați colegi și confrați în ale înaltelor sfere intelectuale, îmi puteți găsi un loc eligibil pe banca domniilor voastre?
Amabil, Vosganian îi face loc. Lungu se trântește obosit pe lemnul umed.
Dumitru Oprea: – Tinere coleg, ce faci la ora aceasta atât de matinală?
Dan Lungu: – Ce să fac…. am scos la aer putorile astea de cărți. Se înăcreau în lenevia lor pe rafturile bibliotecii, așa că le scot la aer.
Varujan Vosganian: – Foarte bine! Așa trebuie făcut, altfel bietele cărți alunecă pe patina timpului și duse sunt!
Dan Lungu: – Din păcate, pe vremea când eram în Parlament, lucrul intens al sesiunilor legislative nu-mi oferea privilegiul de a mă plimba la șase dimineața prin parc. Dar am scăpat și de această ispită a demonilor morfeici.
Cei trei tac o perioadă, nemișcați pe bancă.
Dumitru Oprea: – Totuși, suntem oameni de acțiune, încă tineri. Ne trebuie o activitate, ceva care să compenseze lipsa stresului parlamentar de care, iată, ne-am lepădat cu toții.
Varujan Vosganian: – Aveți dreptate, profesore. Prea am făcut ciocul mic!
Dan Lungu: – Eu am câteva idei… Iată la ce m-am gândit, având în vedere că se apropie Halloweenul. Eu și cu domnul poet Varujan ne vom vinde turnurile de fildeș. Putem scoate un preț bun, mai ales că piața imobiliară e încă în vână. Cu banii câștigați, mergem până hăt de carte la Scobinți! Stăm acolo peste iarnă și germinăm un nou partid. În primăvară, ieșim din pământ, ca niște zombie! Bine, fiind mai sensibil, domnul profesor va răsări în chip de panseluțe!
Vosganian (foto, pamflet): Ș-aide două, ș-aide trei, patru, cinci mandate să-i dăm bătăi! Hooo, că am obosit! Mai bine fac o pauză de pandemie