Alegerile locale s-au încheiat, s-a tras linie, iar clasamentul celor 14 candidați la funcția de primar al Iașului indică diferențe considerabile între aceștia. Primii trei clasați, Mihai Chirica, Cosette Chichirău și Camelia Gavrilă și-au adjudecat, împreună, 85% din voturile ieșenilor, restul de 11 pretendenți reușind să atragă fiecare sub 2,5% din sufragii. Pitoreștii Vlad Baba (PV) și Cătălin Urtoi (ÎPM) n-au reușit să atingă nici măcar pragul de 2%, în timp ce Cristian Cernescu (PAD) abia a strâns 0,26%, adică 200 de voturi. Toți trei au fost protagoniștii unor întâmplări ciudate petrecute în zilele ulterioare anunțării rezultatelor. (pamflet)
Undeva, într-un cartier al Iașului. În fața unui panou, Cristian Cernescu dezlipește afișele sale electorale. De el se apropie Cătălin Urtoi, privindu-l nedumerit.
Cătălin Urtoi: – Dar ce faci, colegu’? Scoți afișele cu tine? Mai lasă-le un pic, să se obișnuiască ieșenii cu figura ta, să devii mai popular.
Cristian Cernescu: – Nu pot, nea Urtoi, mi-a zis domnul Traian Rânja, distinsul meu șef, să aduc înapoi toate afișele cu mine. Vrea să le dea la maculatură ca să recupereze o parte din banii de campanie.
Cătălin Urtoi: – Hai, dom’le, auzi la el, bani de campanie… Din pensia lui nea Traian ați făcut trei afișe și-un fluturaș și gata, ați sărăcit. De fapt, ce pretenții să am de la unul care abia a adunat 200 de voturi, cât două scări de bloc.
Cristian Cernescu: – Asta e, noi n-am avut tupeul de a fura ideile altora.
Cătălin Urtoi: – Adică, ce vrei să spui, tinere?
Cristian Cernescu: – Știi dumneata la ce mă refer! Noi am promovat ideea Autostrăzii Iași – Târgu Mureș cu mult timp înaintea dumitale.
Cătălin Urtoi: – Adică mă faci hoț? Băi omule, Autostrada Iași – Târgu Mureș e un bun universal, o legendă a Olimpului, e precum capodoperele alea care nu mai au drepturi de autor pentru că au intrat deja în patrimoniul mondial. Așa că nu mă lua cu acuzații din astea de politician imberb care a strâns voturi cât o coadă la lapte pe vremea lui Ceaușescu.
Cristian Cernescu: – Totuși, trecând peste insolența dumneavoastră, vă rog să-mi dați voie să adun afișele.
Urtoi dă din mână a lehamite, apoi se duce câțiva pași mai încolo, începând și el să-și dezlipească propriile afișe.
Cristian Cernescu: – Dar ce faceți? Le luați și dumneavoastră?
Cătălin Urtoi: – Mda, dar nu e ce crezi tu. Vreau să le păstrez amintire din timpul primei mele campanii electorale. La urma urmei, am muncit pentru ele. Ședință foto, machiaj, plătit băiatul cu photoshopul…mă rog, i-am dat o cafea, dar ce, aia nu costă?
Cristian Cernescu: – Off, totul costă în campaniile astea. Și cu ce ne alegem? Cu nimic.
Cătălin Urtoi: – Ei, cum așa? Chiar dacă nu învingem, câștigăm notorietate. Cine știa de Cătălin Urtoi în urmă cu doi ani? Nici măcar vecinii nu mă cunoșteau prea bine. Acum, cu aproape 2.000 de voturi, cred că am depășit măcar limitele cartierului. E mare lucru să stai în Alexandru și să te cunoască cineva din Bularga.
Cristian Cernescu: – Eu sunt mai idealist, mai perfecționist. Nu mă mulțumesc cu puțin. Apropo, dacă ăștia 200 de votanți ai mei ar fi 200 de lei, în ce aș putea să-i investesc?
Cătălin Urtoi: – Bagă-i tot în imaginea politică. De fapt, stai un pic. Cu 200 de lei nu prea știu ce ai putea face. Ia-i un cadou frumos lui nea Traian.
Cristian Cernescu: – Bună idee. O să-i cumpăr o portavoce nouă, pentru viitoarele proteste antiguvernamentale.
Cu afișele sub braț, cei doi ajung în fața Ateneului Național, în curtea căruia îl văd pe Vlad Baba, tolănit pe o canapea verde. Urtoi și Cernescu se apropie de actor, salutându-l.
Vlad Baba: – Vai, dar ce onoare! Domnul Urtoi, cel pe care l-am depășit cu 12 voturi.
Cătălin Urtoi (către Cernescu): – Alt tânăr imberb.
Vlad Baba: – Și cred că alături de dumneavoastră e un alt candidat, dacă nu mă înșel.
Cristian Cernescu: – Nu te înșeli. Sunt mai vechi în politică, așa că ar trebui mai mult respect din partea ta.
Vlad Baba: – Oameni buni, nu vă enervați. Sunt actor, știu cu ce se mănâncă treaba asta pe care voi o numiți politică.
Cătălin Urtoi: – Da, da, actor de matineu. În ce jucați acum, în Scufița Roșie sau Ursul păcălit de vulpe?
Vlad Baba: – Mda, ca de obicei, arta este tratată cu dezinteres de domnii politicieni cu experiență. Chiar nu înțelegeți că viitorul este al artiștilor convertiți la politică?
Cătălin Urtoi: – Bați câmpii, băiete. Țara are nevoie de oameni tehnici, practici, nu de recitatori pe scenă.
Cristian Cernescu: – Așa e! Trebuie să reconstruim țara, patria noastră, să facem șantiere, investiții, autostrăzi, căi ferate, spitale, școli.
Vlad Baba: – Uitați cum stă treaba. Eu lucrez mult cu copiii, așa că mă pricep. Ceea ce spuneți voi sunt fix povești de adormit pe cei mici.
Cătălin Urtoi: – Și atunci, cu ce ofertă ar trebui să venim în fața publicului?
Baba se ridică leneș de pe canapea.
Vlad Baba: – Sfaturile astea costă. Voi n-ați auzit de consultanță politică?
Cristian Cernescu: – Și cât ar fi o oră de consultanță?
Vlad Baba: – Pentru oameni serioși ca voi, doar 200 de lei.
Cristian Cernescu: – N-am 200 de lei, dar am 200 de alegători. Ți-i dau pe ăștia.
Vlad Baba: – Ok, batem palma! Ne vedem la ore. Dar după ce termin repetițiile la Albă ca Zăpada și cei 7 pitici!
Baba (foto, pamflet): Oameni buni, numai șicane în campania asta electorală! Am vrut să fac o tură pe la Palatul Roznovanu, dar nu m-au lăsat pentru că n-aveam făcut ITP – ul la trotinetă