Palatul Luvru a atras anul trecut 8,1 milioane de iubitori ai artei, aproape jumătate din vizitatorii Parisului, dar tot cazinourile din Las Vegas au rămas cea mai mare atracție turistică din lume, cu cei 40 de milioane turiști veniți să-și toace banii sau să se căsătorească la mișto. Arta e pentru stilați, ruleta e populară. Iar pentru a rămâne atractiv, palatul Luvru își schimbă periodic cea mai mare parte a colecțiilor. Mona Lisa rămâne pe loc, că o știe toată lumea, dar în rest, se scot și se adaugă permanent piese în expoziții. Dacă nu ne uităm peste gardul altora, ci și în ograda noastră, putem vedea cu ușurință același lucru. Sâmbăta, terasele sunt pline. Muzeele, deși sunt și ele deschise, sunt mai mult goale. Pretenția Iașului de capitală culturală a României nu aduce turiști cu duiumul, ci doar câțiva, cu adevărat interesați de acest domeniu. Dar niciun turist nu ratează Palas-ul. Simplu. Turistul mediu este turist de weekend, mergând pe principiul punct ochit, punct lovit. Tocmai de aceea, toate orașele considerate atracții turistice de succes, de la Brașov sau București la Bruxelles sau Amsterdam, aplică aceeași rețetă: un spațiu pietonal vast, amplasat cât mai central cu putință, plin de magazine de suveniruri, terase și restaurante cu specific local și în care au loc atât de multe manifestări publice, defilări, carnavaluri, spectacole de teatru, câte permit imaginația localnicilor. Iașul, face deocamdată excepție, cu un pietonal microscopic, cu happening-uri rare spre inexistente și cu magazinele de suveniruri împrăștiate prin alte părți ale orașului. Deocamdată.
Plan simplu
Cei care au lucrat la recent discutata strategie de turism a Iașului au propus ei, firesc, aplicarea și la Iași a rețetei valabile în restul lumii. Cu mici nuanțe, despre această idee s-a mai discutat, cu ani în urmă, fără însă a se ajunge nicăieri. Proiectul ar presupune extinderea celor 200 de metri ai pietonalului existent pe un areal delimitat de Palatul Culturii, Piața Unirii, Cuza Vodă și Ștefan cel Mare. Practic, din Târgu Cucu până la Hotel Traian și de la Trei Ierarhi până la UMF, centrul Iașului ar deveni un imens pietonal. O piațetă în fața hotelului Select și o alta în jurul statuii lui Miron Costin ar reprezenta cele două focare ale acestei elipse imaginare. Esplanada dintre Teatrul Național și Mitropolie ar fi extinsă, ca și parcul din jurul teatrului, pe seama străzilor I.C. Brătianu și Cuza Vodă, până în curtea Filarmonicii. Nu mai intrăm în detalii urbanistice, legate de numărul de fântâni arteziene, pomi și panouri de afișaj, pentru că acestea oricum pot varia de la o variantă a planșelor la alta.
Renovarea clădirilor
Transformarea centrului vechi al Iașului în zonă exclusiv pietonală ar putea revigora comercial zone lipsite acum de vad. Magazinele dintre Gulliver și Piața Unirii abia dacă suflă, pentru că nimeni nu poate opri mașina pentru a merge la cumpărături. La fel, cele de pe Cuza Vodă. Dacă însă zona ar fi strict pietonală, ar fi altfel. Nu doar capetele acestei axe, adică Piața Unirii și Palas-ul, ar conta din punct de vedere comercial, ci întreaga distanță, care ar fi o zonă de promenadă, nu doar una de tranzit. Pentru ca planul să poată fi aplicat, ar fi necesare însă două operațiuni importante. În primul rând, renovarea clădirilor de pe Cuza Vodă, pentru a reda străzii aspectul ei interbelic. Ideea a mai fost vehiculată, dar s-a renunțat la ea din cauza costurilor implicate de consolidarea clădirilor, ca și a opoziției locatarilor. În fapt, e o falsă problemă.
Biciul și zăhărelul
O bună parte dintre locatari sunt chiriași ai Primăriei. Pe aceștia nici nu trebuie să-i întrebi de sănătate. Le dai altă locuință socială și i-ai evacuat scurt. Cum s-a procedat în cazul Palatului Braunstein, la urma urmei. Poate ceva mai repede, totuși. În cazul proprietarilor, se poate aplica programul implementat la Oradea încă din 2014, rețetă verificată deja. Biciul și zăhărelul. La Oradea, proprietarii clădirilor neîngrijite plătesc un impozit pe clădiri de patru ori mai mare decât ceilalți. De la anul, vor plăti de cinci ori mai mult. Dacă intră însă în programul de reabilitare, sunt scutiți pe 5 ani de impozit și beneficiază de o subvenție de 20% la costul lucrărilor și de un împrumut fără dobândă acordat de municipalitate. Costurile estimate variază între 350 lei/mp și 600 lei/mp de fațadă, în funcție de complexitatea lucrării, dar după licitații ele mai scad. Cu o astfel de rețetă, renovarea fațadei clădirii Episcopiei Ortodoxe a costat doar vreo jumătate de milion de lei. Ca să vă faceți o idee, Episcopia respectivă este cam de patru ori mai mare decât clădirea de peste drum de Poșta Mare. Pe o rețetă asemănătoare, dar cu finanțarea exclusivă a municipalității, Botoșaniul și-a renovat centrul istoric, comparabil ca dimensiuni cu cel ieșean, cu doar 9 milioane de euro. Doar fațadele, pentru că turiștii nu fac poze la interioare și curți.
Șină pe Independenței
În cazul Iașului, problema principală ar fi reprezentată de mutarea tramvaielor pe Independenței, pentru ca strada Cuza Vodă să fie într-adevăr 100% pietonală. Și această idee este relativ veche, ea datând încă dinainte de 1989. E un fel de a spune că ar fi o problemă, pentru că e vorba de montarea a doar 3 km de linie simplă, adică tot atâtea milioane de euro. Șina de pe Cuza Vodă ar putea fi păstrată, ca rezervă, pentru situația apariției unor accidente sau blocaje.
Destul de ieftin
Minimul necesar pentru transformarea centrului Iașului în pietonal turistic s-ar ridica astfel la vreo 12 milioane de euro, adică vreo 50 milioane de lei. La care adăugăm refaceri de parcuri, fântâni, pavaje. În total, să spunem 15 milioane de euro. Parțial, investiția ar fi suportată chiar de către beneficiari, deci costurile pentru primărie ar putea fi încă mai mici. Tocmai costurile reduse au făcut primăriile din Botoșani, Oradea sau Cluj-Napoca să-și ia inima-n dinți și să nu se uite la ce spun câteva zeci de proprietari. Beneficiul de pe urma turiștilor și voturile cîștigate de la cei mulțumiți au depășit cu mult pierderile.