Centrul orașului, ca un bâlci imens

Acum 11 ani, când am intrat în Uniunea Europeană, asupra Iașului a început să plouă cu bani. Eram considerați un pol de dezvoltare regională, așa că ni s-au dat bani cu ghiotura, numai să-i putem cheltui. Și să venim cu niște proiecte din care să rezulte că ne preocupă statutul de pol de dezvoltare. Unul dintre aceste proiecte a fost o fușăraie tipic românească. Așa s-a născut proiectul numit „Axa Culturală”. La fel de bine putea să-i spună de fapt „axa Centru-Copou”, dar ar fi fost mai greu să-i convingem să sară cu mălaiul. Ce s-a ales de pretențiile noastre culturale vom discuta puțin în cele ce urmează.

Kitsch de pe pietonal
Proiectul Axei Culturale viza reabilitarea a 16 străzi din zona turistică și istorică a orașului, respectiv din Centru până în Copou, zonă în care sunt concentrate majoritatea obiectivelor turistice, muzeelor, bisericilor și clădirilor istorice ale Iașului. S-au cheltuit 91 milioane de lei și… gata. Pentru că dacă vine turistul străin și se duce în centrul istoric, așa cum face în orice alt oraș al lumii, nu vede nimic. Mă rog, clădirile sunt la locul lor, funcționează în zona centrală câteva localuri plăcute, eventual cu profil moldovenesc, dar nimic mai mult. Până în Piața Unirii, pietonalul Ștefan nu oferă nici măcar posibilitatea cumpărării unor suveniruri reprezentative. O imitație de poartă maramureșeană sprijinită de bolovani să nu o răstoarne vântul, lipsită de orice legătură cu Moldova și Iașul străjuiește un alt ansamblu care pare instalat tocmai ca exemplificare a ce e aia kitsch. Chiar nu reușim să înțelegem „orășelul” din plastic și spumă poliuretanică montat în mijlocul bulevardului. Nu e loc de joacă pentru copii, decât eventual pentru pasionații de de-a v-ați ascunselea. Nu e loc de odihnă, pentru că nu există bănci. Atunci? Loc de selfie-uri? Slavă Domnului, sinistrele personaje ale Orășelului de Paști au fost îndepărtate zilele trecute.

Ițari din China?
Iar pentru ca lipsa de inspirație să fie completă, tonetele de unde orice turist s-ar aștepta să poată cumpăra vreun suvenir local oferă orice altceva. E drept, există una care vinde, printre căni și diplome pentru cea mai bună mamă și niște magneți de frigider, dar e singura. În rest, țuică, pastramă, brânză la burduf și icoane. Bonus, ii și ițari „made in China”. Asta, în timp ce magazinele de artizanat veritabil sunt bine ascunse prin oraș, iar acum vreo două-trei luni am alergat de ne-au sărit ochii pentru a găsi un vas tip Cucuteni, pentru a-l face cadou unui străin. A, nu ne cereți să vă spunem unde am găsit, pentru că nu am reușit performanța. S-ar putea găsi prin Palas, poate, asta dacă reușești să treci de tonetele care-ți vând chiloți, ciorapi și șaluri din imitație de cașmir.

Alt mod de lucru
Am tot încercat să înțelegem cum de a putut apărea și s-a putut instala atât de temeinic bâlciul ăsta din centrul orașului, dar nu am reușit să ne prindem. Nu prea departe de noi e Brașovul, și el oraș cu pretenții: Biserica Neagră, Piața Sfatului, centru vechi, știți și dumneavoastră. Și un regulament aproape draconic, adoptat încă din 2009. Pentru zona istorică a Brașovului, amplasamentele aprobate de primărie trebuie avizate și de Direcția Județeană de Cultură. E o obligație pe care primăria orașului și-a asumat-o fără să fie obligată, că doar nu e subordonată DJC. Doar că municipalitatea brașoveană e conștientă de faptul că în domeniul cultural nimeni nu e mai „pe felie” decât direcția de cultură. Aceeași direcție aprobă până și mobilierul teraselor din zona istorică, care trebuie să fie obligatoriu din lemn și fier forjat. În niciun caz din plastic. Și modelul umbrelelor trebuie aprobat pentru zona istorică. Regulamentul brașovean stabilește până și cum trebuie să arate și ce dimensiuni să aibă terasele sezoniere, la nivel de stradă. Într-un fel arată o terasă în Piața Sfatului, altfel pe strada Republicii sau pe Apollonia Hirscher. Este stabilită clar și cromatica folosită. Muzica live se acceptă doar fără sisteme de amplificare, iar funcționarea teraselor trebuie corelată cu programul de activități cultural-artistice ale primăriei. Un articol special este dedicat articolelor care pot fi vândute prin comerțul stradal. Firesc, lipsește țuica la pahar. Deci, se poate.

Model din străinătate
De fapt, brașovenii nu au făcut altceva decât să preia modelul de amenajare turistică a centrului istoric folosit cu succes în vestul Europei. Puncte de informare turistică la gară și în centrul istoric, adică acolo unde aunge prima oară turistul și acolo unde se duce. La Iași, unicul punct de informare existent este bine camuflat la un parter obscur. Să vă lăsăm să vă chinuiți să-l găsiți? Mai bine nu: e la parterul fostului cinema Victoria. Cam ce șanse credeți că are un turist străin să-l găsească? Firește, nu are rost să mergi la biroul turistic duminica. E închis. Birourile de informare turistică din Bruxelles se închid doar pe 25 decembrie și 1 ianuarie. Pentru a face un tur ghidat al Iașului, trebuie să ai fler. Sau ți-l asigură agenția turistică sau apelezi la entuziasmul studenților de la Geografie, care se ocupă cu așa ceva. Ei fac în fiecare seară un astfel de tur în zona centrală, eventual și cu ghizi de franceză, engleză sau italiană. Bruxelles-ul oferă zeci de tururi ghidate diferite, în funcție de domeniul de interes, inclusiv opt tururi „neconvenționale”. Poți alege între 17 limbi diferite, inclusiv ungara, polona sau chineza. Nu, pentru română nu se asigură ghid.