Acum 21 de ani, după o lungă perioadă de scandaluri politice „clasice”, la conducerea Consiliului Județean a ajuns un fost inginer de la Combinatul de Fibre Sintetice. Îl chema Flaișer, iar bunică-său fusese neamț de prin Bucovina sau așa ceva. În anii 2000, CJ se afla într-o sărăcie lucie, având bani doar ca să supraviețuiască. Era sărbătoare când se găseau bani pentru un kilometru de asfalt sau pentru medicamentele copiilor bolnavi de SIDA. În lipsă de bani, ce poți face? Evident, hârtii. Iar Flaișer asta a făcut: a întocmit proiecte, unul mai ambițios ca altul, pentru când vor exista bani. Câteva vizite în Cehia, Ungaria sau Polonia, intrate pe drumul spre Bruxelles înaintea noastră l-au lămurit că vor fi bani, și încă mulți. Așa că, „băieți, faceți proiecte” a devenit ordinul pe unitate în CJ. Omul era un vizionar. Unele proiecte a apucat să le demareze în cele două mandate pe care le-a avut. Pe altele, le-a lăsat „moștenire”, iar în campaniile electorale, candidații la șefia CJ încă se mai laudă cu ce-o să facă ei, uitând să spună că proiectul le-a fost lăsat scris frumos și legat cu fundă roșie de acesta. Despre un astfel de proiect vom vorbi și noi azi. E pregătit de vreo cinșpe ani. Alții, care n-au avut un vizionar în anii 2000, s-au apucat mai târziu și au ajuns mai departe.
Transbordarea de mărfuri
Aeroportul ieșean are acum 1,3 milioane de pasageri anual. În 2000, când a venit Flaișer la conducerea CJ, avea 5.000, iar singura cursă existentă era cea spre București. Ca să-și treacă timpul, angajații aerohaltei ieșene cultivau roșii și ardei pe unde e parcarea de acum. Flaișer a intuit totuși că lucrurile se vor schimba, iar aeroportul ar putea deveni marele pariu al Iașului. Așa că în 2005 era gata proiectul de modernizare a aeroportului. Prevedea o nouă pistă, un nou terminal construit spre Holboca, o șosea de centură prin nordul Iașului care să-l lege de oraș, o zonă cargo și un centru intermodal, tot spre Holboca, care să permită transbordarea de mărfuri. Ideea era ca pe calea aerului să poată fi transportate zilnic 300 de tone de mărfuri. Totalul cheltuielilor presupuse de acest proiect era de 220 milioane de euro. Până acum, s-a făcut doar pista, cu 50 milioane de euro strânși în decurs de patru ani de urmașul lui Flaișer, Constantin Simirad.
Și cu estul și cu vestul
Centrul intermodal gândit de Flaișer urma să se folosească facilitățile existente deja. Se știe că dinspre fosta URSS vine o linie ferată cu ecartament mare, care ajunge până la Cristești, în Holboca. Dacă vii cu marfă din est sau pleci cu marfă spre vest, trebuie să muți containerele pe alte platforme, cu ecartamentul corespunzător. Flaișer gândise ca de acolo, containerele să poată fi transbordate și pe tiruri, centura de nord legând centrul intermodal de la Holboca de aeroport. În acest mod, Iașul putea deveni un oraș cu acces stabil la cele trei mari modalități de transport: auto, feroviar și aerian. După cum spuneam, proiectul era pregătit din 2005. Abia în ianuarie 2014 s-a ajuns la aprobarea indicatorilor tehnico-economici, investiția fiind apreciată la 44,2 milioane de euro. Banii ar fi urmat să vină pe filiera europeană, fiind disponibil la acea dată Programul Operațional Sectorial Transport. Și… gata.
Pierdere de vreme
Ultimele alocări în cadrul POS-Transport s-au făcut în 2016, iar programul a fost închis în 2018, fără ca Iașul să se fi înfipt la cașcavalul financiar european. Ceea ce nu i-a împiedicat pe politicienii noștri să-l reia în campaniile electorale locale. Inclusiv în ultima, cea de anul trecut. Iar de atunci, nimic. De fapt, ar fi trebuit să scriem cu majuscule. Deci, avem studiu de fezabilitate din 2005, în 2007 intrăm în UE și încep să vină banii, pierdem încă 7 ani pentru a aproba niște indicatori tehnico-economici, iar de atunci mai trec încă 7 ani, fără să se întâmple absolut nimic. Vi se pare normal? Nici nouă.
Au pornit târziu, dar s-au mișcat mai bine
Și nu că nu s-ar putea. Consiliul Județean Bihor a pornit la drum mult după noi. Normal, au un aeroport mult mai mic, cu mai puține pretenții, erau aproape de autostrăzile maghiare, deci nu era nicio grabă. Pentru a-și asigura legăturile de transport marfă cu Vestul Europei, ei nu au neapărată nevoie de un centru intermodal. El e vital pentru Iași, care nici autostradă nu are, nu pentru Bihor. Așa că ardelenii au ajuns la faza de indicatori tehnico-economici abia în 2015. Se prevedeau investiții de 25 milioane euro, pentru un centru cuprinzând patru linii de cale ferată, cu instalațiile aferente de transbordare a containerelor, platforme betonate și spații de depozitare pentru mărfuri, parcare pentru tiruri, clădire administrativă, zonă de servicii și altele asemenea. Era deja cam târziu pentru a prinde fonduri prin POS-T, așa că bihorenii au stat și au așteptat să vadă ce-o să mai fie.
Pe bucăți
Mă rog, nu chiar că au stat. Nu de alta, dar și alte orașe, precum Bucureștiul, Timișoara sau chiar Bacăul lucrează la astfel de proiecte. Așa că acum vreo doi ani, în așteptarea vreunui sac de bani pentru proiectul mare, bihorenii s-au apucat de chestii mai „mărunte”. Ca de exemplu, de un pasaj suprateran lung de 266 de metri care să lege viitorul centru intermodal de șoseaua de centură: 30 milioane lei din banii lor. Dom’le, nu știm când vom avea bani să facem proiectul mare, dar hai să facem ce se poate până atunci.
Prin POIM
N-au avut prea mult de așteptat. S-au uitat nițel pe condițiile de participare la diverse programe de finanțare europeană și au găsit unul potrivit: Programul Operațional Infrastructură Mare. E programul prin care la Iași se face extinderea rețelei de apă-canal din județ, deci nu s-ar putea spune că ai noștri n-ar fi auzit de el. Bihorenii s-au prins că și un centru intermodal tot „infrastructură mare” se cheamă, așa că s-au înfipt la banii ăia, care și așa nu au fost absorbiți de România. Bun, dar prin POIM, Comisia Europeană acordă cel mult 10 milioane euro pe proiect. Ce faci, dacă proiectul tău e mai valoros de atât? Păi, o variantă e să faci ce a făcut și ApaVital la Iași: spargi proiectul mare în atâtea proiecte de 10 milioane euro câte e nevoie. Nu tragi apă la 20 de comune printr-un proiect, ci faci cinci proiecte pentru câte patru comune. Simplu, nu?
Au adaptat proiectul
A doua variantă e cea aplicată de CJ Bihor, din lipsă de timp. Au mai tăiat din proiect și au mai mutat din cheltuielile prevăzute în alte părți. V-am spus deja că pasajul de legătură cu șoseaua de centură a fost trecut pe fonduri locale. La fel se va face și cu exproprierea a 10.500 mp de teren. Primăria Oradea va scoate cei 744.000 lei necesari. Bine, suma asta e mizilic, așa că băieții au mai tăiat. Din patru linii de cale ferată au lăsat două. Au mai renunțat la niște depozite. Nu mai modernizează clădirea Vămii din Oradea ca centru administrativ, ci fac o simplă clădire administrativă tip container. Cam cum era centrul E.ON de la intrarea în Palas. Și așa mai departe. N-au masacrat proiectul. L-au adaptat. Cele două linii de cale ferată scoase acum vor fi reintroduse când vor fi bani. Deocamdată, facem ceva funcțional din 10 milioane euro. Termen de execuție: doi ani. Pariem că băieții îl fac, iar noi încă vom mai vorbi prin 2024 despre proiectul centrului intermodal de la Holboca?