Centenar: refacerea clădirii unde moldovenii au votat pentru Unire

Dacă aveți drum vreodată prin Chișinău, vă recomandăm să nu ratați o clădire. Cândva, era una dintre cele mai frumoase clădiri din Chișinău, dacă nu cumva era chiar cea mai frumoasă. A rămas o frumusețe și un loc încărcat de istorie. Se află la doi pași de binecunoscutul monument al lui Ștefan cel Mare, lângă parcul Valea Morilor și adăpostește blocul principal al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice. Despre ea și despre ce reprezintă ea pentru noi vom vorbi în cele ce urmează. Nu de alta, dar suntem în anul Centenarului, iar clădirea de pe strada Alexei Mateevici se leagă strâns de Marea Unire.

Istorie zbuciumată
Clădirea de care vorbim a fost construită în 1905 (foto), ca sediu pentru un pension particular destinat tinerilor cu sânge nobil. Construită de un rus după proiectul altuia, dar în stilul clasicismului francez, aduce cu Palatul Roznovanu de la noi, doar că este de zece ori mai frumoasă. Atunci când a fost construită, era vopsită într-un alb strălucitor, care lua ochii privitorilor. Aproape imediat după construire, pensionul a fost cedat Ministerului Învățământului din gubernia Basarabiei, care a amenajat acolo Gimnaziul nr. 3 de Băieți. În 1912, la etajul clădirii a fost amenajată o biserică, cu hramul Sf. Ștefan, iar atunci clădirea și-a căpătat aspectul său specific, unic. Pe frontispiciul turnului central era instalată stema Imperiului Țarist. Pe frontispiciul celui cel din stânga se înălța o cruce, iar pe fereastra arcadei era pictată o icoană monumentală a Sf. Ștefan. Când a început primul război mondial, clădirea a fost transformată în spital militar, așa cum s-a întâmplat la Iași cu sediul actual al Colegiului Național, de exemplu.

Aici s-a cântat imnul
Tot aici și-a ținut ședințele, începând din 1917, Sfatul Țării, primul Parlament al Basarabiei. Aici s-a votat, pe 27 martie 1918, unirea Basarabiei cu România. Actul a fost cu atât mai curajos pentru basarabeni, cu cât la acea dată România era o țară învinsă, cu un picior în groapă. Bucovina și Ardealul aveau să se unească cu o Românie devenită miraculos învingătoare. În această clădire s-a auzit pentru prima oară în Basarabia „Deșteaptă-te, române”, imnul național al Republicii Democratice Moldovenești. După 1918, aici a funcționat Conservatorul, fondat de George Enescu, dar și una dintre facultățile Universității de Științe Agricole din Iași. Aici a venit în 1925 regele Ferdinand, pentru a inaugura Expoziția generală și Târgul de mostre organizate la Chișinău pentru a arăta potențialul economic al noii provincii românești și a ajuta la stabilirea de legături economice cu celelalte. Cu doi ani înainte, același rege inaugurase la Iași „Expoziția agricolă viticolă și de industrie casnică a Moldovei întregite”, organizată în același scop.

Statuie adusă de la București
Multe dintre locurile legate de România au fost șterse de pe fața pământului în Chișinăul devenit sovietic. Vechiul sediu al Sfatului Țării a fost însă păstrat. Prea era frumoasă clădirea pentru a o demola. În schimb, a fost masacrată. Fusese grav avariată în timpul luptelor din al doilea război mondial, unul din etaje fiind distrus. Acesta nu a mai fost refăcut, iar frontispiciul a fost reconstruit în stilul antichității grecești, cam în felul intrării în Universitatea Agricolă de la noi. A fost eliminată și statuia Lupoaicei, adusă în 1926 de la București, pentru ca moldovenii să nu se mai gândească la legăturile de sânge cu România. În locul ei a fost ridicată o statuie a lui Stalin, care din fericire nu a stat acolo prea mult timp. Albul strălucitor al clădirii a fost înlocuit cu un cenușiu trist, culoare aflată atunci la îndemână.

Planuri de restaurare
Actuala Academie de Arte (foto) este unul dintre locurile din Chișinău cele mai legate de Iași. Există un proiect de restaurare a clădirii, inițiat de Ministerul Culturii din Republica Moldova. Istoricul și scriitorul basarabean Iurie Colesnic propunea la un moment dat construirea unui monument dedicat Sfatului Țării în locul rămas gol după dărâmarea statuii lui Stalin. Pentru primul proiect, municipalitatea ieșeană a anunțat că se oferă să fie partener, în ideea în care s-ar putea obține fonduri în cadrul unui proiect transfrontalier. Alte proiecte vizează înființarea unui centru de cercetare etnică și a unui centru de pregătire a medicilor și angajaților din domeniul sanitar moldovenesc în asistența persoanelor vârstnice.

Destin istoric
Primăria din Chișinău a propus și ca Iașul să o sprijine în dezvoltarea sectorului tehnologiilor informaționale, în care noi excelăm, dar și schimburi de experiență pe diverse domenii de genul proiectelor ecologice, de eficiență energetică și de gestiune modernă a serviciilor municipale. Nu suntem siguri că în aceste ultime domenii municipalitatea ieșeană este chiar cel mai bun exemplu pentru basarabeni, dar nu poate decât să ne flateze că au încredere în noi. Până la urmă, Iașul și Chișinăul sunt orașe înfrățite. Anul acesta sărbătorim 100 de ani de când Chișinăul a renunțat să fie capitală, în favoarea unui ideal național. Iașul procedase la fel în 1859. Avem cam același destin istoric.