E o vorbă care spune că de ce urci mai sus, de ce cazi mai de sus. Perfect logic, de altfel. Iar asta e spaima oricui „se ajunge”. Azi ești prefect, mâine plimbi hârtii între două birouri. Azi ești primar, mâine îți faci dosar la AJOFM. Și așa mai departe. Ideea e perfect aplicabilă și la nivel macro. Novgorodul era cândva cel mai puternic oraș al Rusiei. Nu și-a revenit niciodată din mutarea capitalei la Moscova și nu a făcut față concurenței cu Sankt Petersburg, oraș înființat direct pentru a fi capitală. Acum, Novgorodul e un oraș oarecare. Ca ieșeni, ne comportăm cam la fel. Suntem cel mai important oraș al Moldovei, un veritabil motor economic al regiunii, chiar dacă singura resursă naturală este creierul. Și trăim tot timpul cu spaima că vreun alt oraș ar putea să ne-o ia înainte. Nu ne-am revenit după ce capitala României a fost stabilită la București și am devenit un oraș „de provincie”. Mai ieri, ne strângeau în spate declarațiile lui Gheorghe Flutur, cum că Suceava este la urma urmei, capitala de drept a Moldovei. Alaltăieri, ne uitam cu invidie peste gardul lui Sechelariu de la Bacău. Totuși, cât e real și cât nu din spaimele noastre? Avem concurenți reali în Moldova? Asta vom încerca să vedem în continuare.
Puncte tari, puncte slabe
Dacă am întreba un statistician, acesta ne va spune că spaimele noastre nu au niciun fundament. În termeni economici, stăm bine. Anul ăsta, PIB-ul Iașului se va ridica la 23,1 miliarde lei, iar la anul va ajunge la 24,5 miliarde lei, cu peste 30% mai mare decât în 2013. PIB-ul Bacăului este de 16 miliarde lei și va ajunge la anul la 17 miliarde lei. În cazul Sucevei, cifrele sunt de 14,9, respectiv 15,9 miliarde lei. În același interval de cinci ani considerat, PIB-ul județului Bacău va crește cu un total de 29,2%. Creșterea Sucevei va fi însă de 33,9%, un ritm superior Iașului. Altfel spus, producem cu cel puțin jumătate mai mult decât oricare alt județ din Moldova, dar Suceava se mișcă mai rapid. Firește, un ritm superior nouă cu doar 0,7% pe an nu înseamnă deocamdată nimic, mai ales că sucevenii au de recuperat față de noi un decalaj al PIB de peste 7 miliarde de lei. Ceea ce nu înseamnă însă că trebuie să ne culcăm pe o ureche. Iașul este încă vulnerabil din punct de vedere economic. Cea mai mare parte a PIB este realizată la Iași de trei firme mari din industrie, Delphi, Lear și Continental, ca și de numeroasele firme din domeniul IT. Firmele strict locale contribuie mult mai puțin la PIB. Deși pare că se construiește peste tot în oraș, acest domeniu contribuie cu doar 2 miliarde lei la PIB-ul Iașului, adică vreo 8%. Asta, pentru a da doar un exemplu. Or, Nokia a dispărut din Cluj-Napoca în câteva luni. Nu e mare lucru să strângi modulele din care este făcută fabrica și să le muți în altă parte, unde mâna de lucru este mai ieftină. La fel, domeniul IT este deosebit de volatil. Aceleași programe le poți scrie la fel de bine la Iași, la Chișinău sau la Astana, în Kazahstan.
Lideri regionali
Un aspect mai puțin plăcut al stării noastre economice este dat de poziția Iașului în raport cu restul țării. În 1995, Iașul era pe locul 7 în țară ca procent din PIB. În 2005, a coborât pe 8, iar de atunci, acolo a rămas. În plus, față de 3,3% din PIB-ul național cât produceam în 1995, acum mai producem 2,93%. Cu alte cuvinte, chiar dacă creștem, creștem mult mai lent decât alții, iar decalajul se adâncește. Clujul era pe locul 5 în 1995. Acum e pe 3 și suflă în ceafa Timișului pentru medalia de argint. Noroc de capra vecinului, că ne poate crește moralul. De pe locul 10 în țară ca putere economică în 1995, când clanul Sechelariu era în plină ascensiune, Bacăul a ajuns acum pe locul 15. Suceava a coborât în ultimii 20 de ani de pe locul 14, pe al 18-lea. Pe scurt, avem o economie medie, bună doar în comparație cu alții mai necăjiți ca noi. Cum se zicea la radio Erevan, stăm mai prost ca ieri, dar cu siguranță mai bine ca mâine.
Două atuuri mari
Economic, Iașul mai are două atuuri. Primul este potențialul agricol, încă neexploatat suficient. Asta e bine, pentru că PIB-ul nostru nu depinde de agricultură în aceeași măsură ca al altora. Dacă anul agricol este prost, la Iași abia se simte. La Vaslui, e catastrofă. Al doilea atu este mediul universitar. Iașul și-a păstrat renumele de cel mai puternic centru universitar din țară, după București. De fapt, am putea spune că suntem chiar oleacă mai buni. România are cinci universități incluse între primele 1.000 din lume. Două dintre ele sunt în Iași, în timp ce Bucureștiul sau Cluj-Napoca au doar câte o universitate în top. În Moldova, aproape că nici nu are rost să facem vreo comparație. În anii ’90, au apărut centre universitare ca ciupercile după ploaie. De la două facultăți în 1990, Bacăul a ajuns acum la 6. În Suceava, celor trei facultăți existente în 1990 li s-au adăugat alte opt. Orice oraș mai răsărit și-a constituit o universitate. Niciuna dintre acestea însă nu a putut reprezenta însă o concurență reală față de centrele tradiționale, cum este Iașul. Aici, numărul facultăților a ajuns la 45, față de 31 în 1990. În 2015, universitățile ieșene au scos 11.428 de absolvenți. Cifra este în scădere față de anii precedenți. În 2014, au fost aproape 14.000 de absolvenți. Chiar și așa însă, concurenții noștri sunt la ani lumină distanță. Bacăul a putut aduna în 2015 doar 1.479 de absolvenți, iar Suceava, 2.298. Per total, în Iași sunt 53.000 de studenți, de aproape patru ori mai mulți decât în întreaga Regiune Nord-Est la un loc.
Boom-ul Aeroportului
Mai puțin favorabilă este situația Iașului din punct de vedere al infrastructurii. Fără doar și poate, aeroportul este principala noastră poartă spre exterior, dacă nu chiar singura. Și este o poartă deosebit de importantă. Anul trecut, aeroportul a fost tranzitat de 880.000 de pasageri, iar anul ăsta se va încheia cu peste un milion. Față de 2015, creșterea numărului de pasageri în 2016 a fost la Iași de 133,8%, adică o creștere efectiv fantastică. Iar această creștere se explică prin simpla construire a noii piste, care a permis aterizarea unui număr mult mai mare de aeronave și prin deschiderea de filiale ale multinaționalelor la Iași. Prezența firmelor străine a făcut necesare mai multe curse externe. Prezența studenților tunisiei și francezi a umplut aeronavele pe direcția Iași – Paris.
Bacăul și Suceava sunt jos
Românii care lucrează în străinătate au asigurat pasagerii pentru cursele spre Italia, Spania sau Germania. Și așa mai departe. În același an, traficul de pe aeroportul băcăuan a crescut cu doar 13,8%, până la 415.000 de pasageri, iar estimările din industria aeronautică indică depășirea milionului de pasageri abia în 2025. Și aceasta însă, doar în condițiile modernizării actualei infrastructuri a aeroportului „George Enescu” și a atragerii de firme low-cost. Suceava nu există din punct de vedere aeronautic. Mă rog, statistic se pot lăuda cu cea mai formidabilă creștere a numărului de pasageri. În 2016, creșterea față de 2015 a fost de, atenție, 2.420%. Adică au fost de peste 20 de ori mai mulți pasageri decât în anul precedent. Doar că în 2015 aeroportul sucevean a stat mai mult închis, pentru că se lucra la pista nouă. Acum, Suceava doar recuperează din ce-a pierdut în ultimii ani. Au doar 57.000 de pasageri, cam câți aveam noi prin 2008, deci vom mai vorbi despre ei peste niște ani buni.
În competiție
Bacăul este interesant și chiar periculos pentru noi, din punctul de vedere al transportului aerian. În aria extinsă de captare a aeroportului băcăuan, adică în localitățile situate la cel mult două ore de mers cu mașina, locuiesc 4 milioane de persoane. Luând în calcul și alți factori, precum vârsta, studiile, locul de muncă actual etc., cota de piață potențială a Bacăului este de 1,96 milioane de pasageri. Acum, înlocuiți cuvântul „Bacău” cu „Iași”. Exact aceeași populație avem și noi în aria de captare, exact aceeași cotă de piață potențială. Cu alte cuvinte, ne batem pe exact același număr pasageri, mulți dintre aceștia fiind identici în cele două cazuri. Iar de aici încep problemele Iașului. În primul rând, apropierea de frontiera cu Republica Moldova nu reprezintă un avantaj. Iașul nu atrage pasageri din Basarabia. Dimpotrivă, aeroportul Chișinău ne mai fură niște pasageri, pentru că nu avem nicio cursă spre spațiul ex-sovietic și nici măcar spre vreo țară a Europei de Est. Deci, extinderea zonei de captare a Iașului peste Prut este doar o dorință și nimic mai mult. Apoi, Bacăul are o poziție relativ centrală în Moldova, în timp ce poziția noastră este excentrică, la limita estică.
Vulnerabilitățile Iașului
Băcăuanii trebuie doar să țină deschisă poarta aeroportului pentru vrânceni sau gălățeni. Noi trebuie să le trimitem autobuze pentru a-i aduce aici. Mai rău, Bacăul este situat pe cel mai bun drum existent în toată Moldova, adică DN 2. Noi, doar pe o ramură a acestuia. Bacăul are o pistă de 2.500 metri, în plin câmp, cu posibilități de lungire. A noastră are 2.400 metri, e în vârful dealului, iar de prelungit nu se poate decât în condițiile unor investiții enorme. Într-o parte dai de biserica Aroneanu, în cealaltă, se termină dealul. Accesul la aeroportul băcăuan se face extrem de simplu, el situându-se la doar 400 de metri de drumul european. La noi, îți vine rău în curbele drumului de doar două benzi care străbate Ciricul. Asta, după ce ai înjurat sănătos traficul din oraș până a ajunge în Podul de Fier. Pe scurt, suntem mult în fața concurenților, dar viitorul e departe de a fi strălucit.
Proiect blocat
Nici infrastructura rutieră nu ne poate face să zâmbim. Aceeași graniță estică reprezintă în acest moment o limită peste care Iașul nu poate trece. Bacăul e mai aproape de București și de autostrăzile din Transilvania. Suceava e la doi pași de granița cu Ucraina, care se trece lejer. Iașul se chinuie de ani buni să demareze proiectul podului rutier de la Ungheni. Fără el, legătura cu Chișinăul, Odesa și spațiul ex-sovietic se poate face doar pe hârtie, pentru că celălalt pod, de la Sculeni, este situat prea spre nord și mai e și supraaglomerat pe deasupra. Ultima oară, proiectul podului se blocase întrucât construcția ar fi afectat locurile de înmulțire a unor specii rare de pești. Asta se întâmpla acum un an și jumătate și nimic nu s-a schimbat de atunci.
Lideri, dar fragili
Cu o economie puternică, dar fragilă, cu o infrastructură rutieră profund deficitară și cu una aeroportuară blocată în dezvoltare, Iașul este încă „fruntea” Moldovei. Nimic nu ne garantează însă că ne vom păstra acest statut. Deocamdată, Poli a bătut-o pe Chiajna. Suceava și Bacăul nu mai au echipă în Liga I, ca să mai glumim.