Am mai avut noi ocazia să vă povestim despre fantastica lipsă de viziune a autorităților noastre locale. Deși se întocmesc strategii peste strategii, în toate domeniile imaginabile, pare că lipsește constant un plan concret pe termen lung. Știți dumneavoastră, o listă de acțiuni, cu liniuță de la capăt, aranjată frumos pe termene și acțiuni concrete. Iar asta e boală veche. Deunăzi, Primăria a anunțat cu mândrie apropierea de final a lucrărilor de reabilitare a fostei Băi Turcești din spatele Mitropoliei. Într-adevăr, clădirea este spectaculoasă. Cel puțin pe dinafară, constructorul a făcut treabă bună. Pe urmă însă, am intrat în depresia de Crăciun: la ce bun atâta muncă? La bune cele 22 milioane lei cheltuite?
Vorbe frumoase
De când a fost demarat proiectul de reabilitare, municipalitatea a anunțat constant că în fosta Baie Turcească va funcționa un „centru internațional de artă contemporană”. Ideea a fost reluată într-o postare de pe Facebook. „Clădirea este recompartimentată astfel încât să poată găzdui manifestări de tipul performance, cât şi artă vizuală și artă de obiect. Se va pune accentul pe interacţiunea artiştilor cu publicul prin spaţii în care aceştia vor putea performa sau expune. De asemenea, terenul din jurul imobilului va fi reamenajat inclusiv pentru viitoare spectacole în aer liber”, după cum a scris băiatul de la comunicare din Palatul Roznovanu. Și tocmai postarea asta ne-a deprimat. Păi bine, dragilor, mai aveți oleacă și tăiați panglica și nu puteți spune altceva decât „vom face”, „vom drege”, „se va pune accentul”? Când faceți, când dregeți, când puneți accentul?
Ce va fi, om mai vedea
Logica lucrurilor ar fi impus ca postarea să sune cumva în stilul ăsta: „Conducerea Primăriei s-a întâlnit azi cu băieții de la Teatrul independent X, cu fetele de la trupa de happening Y, cu formația de muzică electronică W și cu pictorii moderniști Z, Q și  etc., cu care s-au discutat modalitățile concrete de colaborare în cadrul viitorului Centru Internațional de Artă Contemporană. Au fost stabilite ideile pentru spectacolele ce vor fi organizate în primele trei luni de funcționare a Centrului. Începând din luna…” ș.a.m.d. Nu credeți că ar fi sunat altfel? Am fi văzut că există un plan concret, că s-au stabilit niște pași de urmat și suntem gata să pornim treaba. Or, nimic din toate astea. Primăria se pregătește să taie panglica și nimic mai mult. Ce va fi, om mai vedea, după cum ne-o fi norocul și inspirația. În loc să fi fost organizate deja, pe parcursul lucrărilor, discuțiile cu cei care vor umple Centrul, totul a fost lăsat pentru un moment incert de după inaugurare. Practic, după recepția clădirii se va pune frumos un lacăt pe ușă.
Braunstein, dezolant
La mijlocul lunii martie, cu doi ani de întârziere, au fost finalizate lucrările la Palatul Braunstein. S-a spus că aici vor fi aduse toate centrele culturale care funcționează în Iași. Ideea era chiar foarte frumoasă. Era logic pentru un oraș ce se pretinde capitala culturală a României ca într-o clădire din buricul târgului, ușor accesibilă, să fie concentrată oferta culturală străină. Dacă oprești un ieșean pe stradă, ne îndoim că va putea spune unde funcționează centrele culturale din Iași. Noi înșine știm că cel britanic e la Biblioteca Centrală, cel francez e lângă Arhivele Naționale, cel german e pe Lascăr Catargi… și atât. Cândva mai știam de un centru cultural arab și de unul italian, dar nu mai știm nimic de ele. Mai există? Oricum, centrele culturale sunt împrăștiate în tot orașul și, evident, niciun consumator de cultură nu va putea putea urmări noutățile alergând de la unul la celălalt. Ei bine, de 7 luni de când a fost inagurat palatul Braunstein, nu s-a mai auzit nimic dinspre Palatul Roznovanu. Spațiul transparent de la etaj, unde se spunea că va funcționa o cafenea, a rămas și el la fel de gol.
Muzeu cu lacătul pe ușă
În noiembrie anul trecut s-au terminat și lucrările la Muzeul de Științe Naturale. Acolo nici măcar nu s-a pus problema găsirii unei noi destinații a clădirii: muzeu a fost, muzeu va rămâne. Ei bine, de un an de zile, clădirea e tot închisă. Un afiș pus pe gard ne spune că se lucrează la refacerea colecției de exponate. Da, ne amintim că un lup și vreo două vulpi aveau blănurile cam mâncate de molii, încât se vedeau paiele și rumegușul de dedesubt și ne închipuim că și alte exponate aveau nevoie de reparații. Dar de ce nu au fost făcute acestea în paralel cu lucrările de pe șantier? Cum de a mai trecut un an fără ca ele să se termine? Și, la urma urmei, când ne vom putea duce din nou copiii la cel mai vizitat muzeu ieșean? Mister…
Chiar nu se pricepe nimeni?
Putem accepta ideea că între cei 800 de funcționari care lucrează în Palatul Roznovanu s-a nimerit să nu fie niciunul care să se priceapă la astfel de probleme. Bun, dar atunci de ce nu faceți contract cu vreo firmă specializată? Dom’le, vrem să facem aia și cu aia. Na-ți banii, vino cu ideile. Doar e la modă consultanța, nu? Muzeul Municipal de pe strada Zmeu a fost inaugurat de acum șase ani. Muzeul încă își caută o identitate și acel ceva care să-l facă o atracție turistică. În șase ani de funcționare a muzeului „municipal” nu există încă nici măcar o colecție definitorie pentru Iași.
Meteahnă veche
Pasiunea ctitoririi cu orice preț, fără o proiecție pe termen lung e dambla veche la noi. Pe vremuri, Simirad „moderniza” vechea piață Dimitrov de i-au mers fulgii. Locul unei piețe vii a fost luat de un veritabil muzeu al pătrunjelului, cum i-a spus presa vremii și de un hotel municipal destinat piețarilor care nici n-au călcat pe acolo până când, recent, a fost transformat în creșă. Nu că s-ar fi potrivit pentru așa ceva, dar oricum nu era folosit decât de „fetele vesele”. Iar de când în aceeași clădire funcționează și un supermarket, piața a rămas pustie. Mai găsești acolo doar vânzători de flori și vreo două-trei tarabe cu legume. Un fel de aprozar pentru locatarii blocului de deasupra.