Marile fabrici de inteligenţă din Iaşi se pregătesc să-şi deschidă porţile pentru a primi noi transporturi de materie primă. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” şi Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” sunt gata pentru noi producţii record de absolvenţi care vor lăsa în urmă amintiri romantice, dar şi balanţe contabile cocoşate de greutatea încasărilor din taxe. Mihaela Onofrei şi Viorel Scripcariu, managerii celor două Universităţi îşi fac deja calculele pentru noul an financiar – academic care se profilează la orizont, împărtăşindu-şi unul altuia temerile şi speranţele legate de noua misiune ce-i aşteaptă.
Mihaela Onofrei: Viorele, asta e cea mai importantă săptămână din anul universitar. Acum se lucrează la răsaduri, se plantează seminţele pentru noile generaţii de intelectuali, iar în toamnă numărăm bobocii.
Viorel Scripcariu: Da, procesul de producţie nu ne lasă nici un pic să respirăm. Abia am golit sălile de absolvenţi, şi imediat sunt umplute de mucoşii ăştia care vor să se facă şi ei medici. Noroc că mai introducem nişte filtre la examenul de admitere, pentru o selecţie mai profesionistă. Au trecut vremurile când intrai doar pe bază de dosar. Aoleu, să nu mai pronunţ cuvântul ăsta în UMF!
Măcar voi aveţi norocul Spitalului Regional de Urgenţă, care va aspira vreo trei mii de medici şi asistente. Aveţi piaţă de desfacere, ca să zic aşa.
Ce-i drept, asta cam aşa e. Plus piaţa externă, dar acolo emigraţia a mai stagnat. Una peste alta, nu ne plângem. Salarii mari şi în învăţământul superior, şi în spitale. Iaca, dacă stau şi cumulez veniturile din ambele surse, îmi iese o sumă frumuşică.
De-o tavă şi-un ceainic, tot îţi iese!
Termin-o cu ironiile astea, Mihaela! Mie îmi plac lucrurile limpezi, clare, nu anecdotele. De aia sunt şi chirurg, prefer să-mi clădesc cariera pe acţiuni precise, nu pe hazardul unei şpăgi care azi este, mâine, nu.
Ai dreptate, scuze pentru glumiţa mea, una ieftină, de altfel ca şi ceainicul şi tava. Vezi, asta îmi place la voi, doctorii, nu vă încurcaţi cu fleacurile şi banalităţile lumii reale. Aveţi aspiraţii mult mai înalte.
E şi firesc. Suntem o interfaţă între om şi Dumnezeu. Nu ştiu ce fac filosofii de la facultatea voastră, dar îi invit pe la noi să le oferim câteva cazuri de pe urma cărora pot învăţa multe. Eu le spun mereu pacienţilor mei: degeaba ne-a mărit guvernul salariile, dacă de la Dumnezeu nu vine nici o subvenţie de noroc. Dacă nu cotizează şi Cel de Sus cu oleacă de şansă, nu te salvează nici mama milioanelor. O să scriu asta pe frontispiciul UMF!