Listele partidelor pentru alegerile parlamentare din 6 decembrie cuprind trei zone: prima, a candidaților eligibili, adică cei care vor fi aleși sigur și-i cam doare la bască. A doua este cea a candidaților semi-eligibili, adică cei care pot și intra în Parlament la fel de bine cum și pot rata acest obiectiv. Iar a treia este a celor fără nicio șansă, care-s puși acolo doar ca să iasă la numărătoare. Marius Minea, șef al tinerilor liberali, se află abia pe poziția a șasea pe lista candidaților PNL Iași la Camera Deputaților, în timp ce Filip Havârneanu, deși apropiat al Cosettei Chichirău, este al treilea pe lista USR – PLUS destinată aceleiași camere a legislativului. Adică, cei doi se află mai degrabă în zona celor fără de șanse. (pamflet)
O terasă a unei cafenele de lux din centrul Iașului. La o masă, zgribulit, Filip Havârneanu soarbe încet dintr-un ceai aburind. De el se apropie Marius Minea.
Marius Minea: – Salut, tinere! Ce faci la ora asta pe terasă? E cam frig, băiete, mai bine îți beai ceaiul acasă.
Filip Havârneanu: – Salut! Nici vorbă! Vreau să stau aici, în atmosfera glacială a sfârșitului de toamnă. Dacă vreau să ajung în Parlament, trebuie să mă călesc, să-mi bătucesc pielea cu gerul lunii decembrie care se apropie.
Marius Minea: – Măi băiatule, iar te-a păcălit Cosette. Nu așa se face obrazul de politician, înghețându-l pe terase. Totuși, eu mă mir că te-a pus pe un loc la limita eligibilității. Nu cumva au înghețat sentimentele între voi, înainte de a te face tu sloi în spelunca asta?
Filip Havârneanu: – Relația noastră evoluează precum cotele apelor Dunării. Scade, crește, uneori e cu gheață la mal sau chiar cu pod de gheață. Acum cred că sunt niște sloiuri care se scurg spre aval.
Marius Minea: – Ce să-ți fac, e greu să mulțumești o femeie cu MBA luat în America. Noi ne mai descurcăm cu Laura Scântei. Dacă face scandal și țipă la noi, e de-ajuns să-i ascundem pălăria și o anihilăm imediat.
Filip Havârneanu: – Bine, voi, liberalii, aveți avantajul că puteți savura indisciplina și haosul din organizație. Noi, la USR, avem un regim aproape militarizat. Dar nu mă plâng.
Marius Minea: – Mda, te cred… dar să nu mai punem la suflet toate aceste avataruri ale tinereții. Ca să ajungem mari politicieni, trebuie să trecem prin situații de multe ori penibile sau umilitoare. Eu încă mai am răbdare. Mă uit la Costel Alexe, la traiectoria lui fabuloasă în politică. Nici 40 de ani nu are și a fost ministru, acum președinte la CJ. El e farul meu călăuzitor.
Havârneanu lasă ceașca deoparte și scoate din buzunarul interior al hainei o sticluță mică de vodcă. Bea din ea cu disperare, apoi i-o întinde lui Minea.
Marius Minea: – Nu, mulțumesc, e o soluție extremă la care nu achiesez.
Filip Havârneanu: – Cum vrei, e metoda pe care o folosesc pentru a-mi încălzi neuronii extenuați de certurile cu Cosette.
Marius Minea: – Știi, mă gândeam că, dacă nu intri în Parlament, rămâi cu mandatul de consilier local. Nu e puțin lucru la cei 25 de ani ai tăi.
Filip Havârneanu: – Cred că nu știi ce vorbești. Pentru un userist de viitor, sunt deja bătrân la 25 de ani. Să rămân doar la stadiul de ales local ar însemna o ratare totală pentru mine. La vârsta asta trebuie neapărat să ocup un loc în Parlament. Dacă ieșenii vor fi bine îndârjiți și stârniți de scandalurile pe care le punem la cale, voi avea șanse mari să le iau voturile pentru Camea Deputaților.
Marius Minea: – Nu prea cred asta. Ați cam obosit și voi cu panarama. Viitorul e al PNL. Eu sper să fie suficiente voturi pentru noi, astfel încât să prind și eu, de pe poziția a șasea, un loc în trenul spre București.
Filip Havârneanu: – Încerc să fiu optimist, dar știi, uneori simt nevoia unui guru, a unui tip care să mă încurajeze zi de zi, să mă facă să cred că voi deveni mare sculă la 25 de ani în Parlament.
Marius Minea: – Încearcă să vorbești cu Marius Bodea. Știu, e un fel de tată vitreg pentru voi, dar omul are experință, sper să fi învățat ceva suficient de interesant încât să-ți împărtășească și ție.
Filip Havârneanu: – Eu mă gândeam să discut cu Silviu Gurlui, cercetătorul care a luat țeapă de la Cosette, dar cred că e bună și ideea ta.
Marius Minea: – Hai să nu mai pierdem timpul. Achită nota și să mergem la Marius!
După un timp, în cabinetul parlamentar al lui Marius Bodea. Minea și Havârneanu iau loc în fața lui Bodea, care scrie preocupat pe foile unui dosar.
Marius Bodea: – Cu ce vă pot ajuta, flăcăi? Sunt destul de ocupat, nu vă pot acorda prea mult timp.
Marius Minea: – Marius, uite, am venit cu tânărul nostru coleg, Havârneanu. Omul e cam speriat și descurajat de perspectiva că nu va fi ales deputat.
Marius Bodea: – Și cu ce îl pot ajuta eu?
Marius Minea: – Având în vedere bogata ta experiență, m-am gândit că…
Marius Bodea: – Asta-i culmea, am devenit profesor? Asta sigur v-a băgat-o în cap distinsa Cosette. O să am o vorbă cu ea! Până una, alta, ca să nu spuneți că sunt băiat rău, vă spun doar atât. Filip dragă, de vină e șefa ta. Ea ți-a spus că ești precoce. Tu ai crezut că se referă la faptul că ești un geniu precoce. Ei bine, nu. Și acum, gata, mergeți înapoi la desene animate!
Havârneanu (foto, pamflet): Tot îmi spune Cosette să nu-mi fac griji, că sunt în cărți pentru Camera Deputaților. Însă sunt îngrijorat: scriitorul Dan Lungu a stat tot mandatul în cărți și nu i-a folosit la nimic
